Se spune că la moarte ne va întreba: care sunt fiii tăi?

Mântuind, mântuiește-te înseamnă câ toată lumea, nu numai monahii, să ajute, dacă vor mântuire, pe alții. Orice ai face, ce ține de inima cinstită, și aduce bucurie în tot felul aproapelui, fără alegere, este faptă mântuitoare pentru tine; câ acela, folosindu-se și știind că tu ești mânat de imboldul creștin, se va gândi la răspunderea ce are și el pentru mântuirea lui și, în tot cazul, nu va râni pe Hristos cu necredința și cu nepăsarea, la nivelul lui. Se spune că la moarte ne va întreba: care sunt fiii tăi? Adică, tot omul care s-a folosit de jertfa ta ce ai făcut pentru el, se numește fiul tău și chiar cel care se așteaptă la răzbunarea ta și n-ai făcut-o se va numi fiul tău…

…Conștiința și știința despre aproapele înseamnă sâ nu-l vorbești de râu în nici un chip. Mulți care au avut multe slăbiciuni firești s-au mântuit că nu au vorbit de râu pe alții, și care meritau și care nu meritau vorbiți.

M-am bucurat să descopăr această cale și am recomandat-o, cu toată convingerea și râvna, în viată… Caută pe Hristos la vrăjmașul tău.

– Ce să fac, părinte, să mă mântuiesc?, zice un ucenic, în Pateric. Ține-ți mintea despre aproapele și te mântuiești, fiule. Nu i-a spus de nevoințe cu mari înfrânări, ci numai despre aceasta, care înseamnă iubire. Dacă judeci, sau urăști ține de ucidere și punctul de foc, și centrul tuturor sfintelor virtuți evanghelice este iubirea.

Nu este o lucrare fără jertfă sâ nu vorbești de râu, dar dacă există o conștiință, cât de cât, și o instruire cinstită nu este greu să fii nevorbitor de rău și neuneltitor, care înseamnă mult mai grav — uneltirea.

Știința despre aproapele înseamnă a nu avea ceva pe el și nici să lași să aibă ceva asupra ta. Adică, cât îți stă în putință, că sunt inimi dușmănoase, sau pline de mândrie și nu te lasă să te ocupi de ura din ei.

Rămâi ascultătoare și iubitoare, pentru câ mântuind, mântuiește-te.

Arsenie Papacioc; Epistole