Agricultorii au două momente importante: semănatul și secerișul. Dar și creștinii au semănatul și secerișul lor duhovnicesc. Dacă agricultorii au semințe, și creștinii au semințele lor. Dacă semințele agricultorilor se nasc din alte semințe, la fel și în cazul creștinilor, semințele duhovnicești se nasc din sămânța Cuvântului lui Dumnezeu. Agricultorii au următoarele semințe: secară, ovăz, grâu, orz și altele. Iar creștinii au alte semințe: pocăința, întristarea după Dumnezeu, suspinul, lacrimile, rugăciunea, recunoștința, cântarea, faptele milosteniei, răbdarea și altele.
Aceste semințe duhovnicești se nasc din sămânța Cuvântului lui Dumnezeu, care a căzut în inimile omenești. Dacă agricultorii au vremea cuvenită pentru semănat și pentru secerat, și creștinii au o perioadă prielnică pentru aceasta. Dacă agricultorii cunosc vremea potrivită pentru semănat, și creștinii au o perioadă similară, în care trebuie să semene sămânța lor; vremea aceasta este vremea vieții noastre: Iată acum vreme potrivită, iată acum ziua mântuirii! (II Corinteni 6, 2).
Agricultorii înțelepți și iscusiți nu pierd vremea in care ar trebui să semene, ci atunci se ostenesc, făcându-și lucrul. La fel și creștinii înțelepți și iscusiți, nu pierd vremea vieții acesteia, ci se nevoiesc și seamănă sămânța lor, se căiesc, fac faptele pocăinței, practică milostenia și pe celelalte virtuți.
Căci vremea vieții acesteia este doar vremea semănatului, iar în veacul viitor aceasta nu va fi posibil. Acum este timp prielnic să ne căim, să plângem pentru păcate, să ne rugăm, să le facem bine tuturor, deoarece în veacul viitor toate acestea vor înceta.
Agricultorii se ostenesc și seamănă cu nădejde, să secere roada care va apărea din sămânța semănată, la fel și creștinii muncesc și seamănă, cu nădejdea rodului duhovnicesc și a răsplății milostivului Dumnezeu. Dacă agricultorii seceră roadele coapte ale ostenelilor lor în vremea secerișului, și creștinii vor secera roadele nevoințelor și ale semințelor lor la sfârșitul veacurilor și după învierea din morți.
Agricultorii, adunându-și roada muncii lor, se bucură. La fel și creștinii, văzând și adunând roadele nevoințelor și ale semințelor lor, se vor bucura. Cei ce seamănă cu lacrimi, cu bucurie vor secera. Mergând mergeau și plângeau, aruncând semințele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor. (Psalmii 125, 5-6).
Dacă sunt agricultorii leneși și indiferenți, care nu seamănă la vremea potrivită, și nu adună roadă, la fel există și creștini neînțelepți, leneși, indiferenți și reci, care nu seamănă acum semințele duhovnicești, iar la sfârșitul veacurilor și după învierea din morți nu vor secera nicio roadă, ci se vor arăta fără de roade în fața Domnului.
Căci cum ar putea să adune atunci, dacă acum nu au cheltuit? Cum ar putea să secere atunci, dacă acum n-au semănat?
Creștine, să ne nevoim și să semănăm acum sămânța noastră, ca atunci, cu bucurie, să secerăm roadele ostenelilor noastre!
Tihon din Zadonsk, Cuvinte alese