mar. apr. 20th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Semnele pe care ni le-a dat Hristos

Noi, creştinii ortodocşi, deja am recunoscut şi acceptat semnele Primei Veniri a lui Hristos. Însuşi faptul că suntem creştini ortodocşi înseamnă că am făcut aceasta.

Ştim înțelesul acestor semne, ca de pildă: semnul lui Iona, cei 490 de ani ai lui Daniel şi multe altele pe care Domnul le-a împlinit. Dumnezeieştile slujbe ortodoxe sunt pline de proorocii ale Vechiului Testament care au fost împlinite prin venirea lui Hristos. Le vedem cu toții şi le recunoaştem – toate sunt limpezi.

Dar acum trebuie să ne uităm după alte feluri de semne, adică semnele Celei de-a Doua Veniri a lui Hristos. Întreaga învățătură despre A Doua Venire a lui Hristos şi semnele ce o vor preceda sunt arătate în mai multe locuri din Evanghelii, cu deosebire în capitolul 24 al Evangheliei după Matei. Sfântul Marcu şi Sfântul Luca au şi ei unele capitole dedicate acestora.

Capitolul de la Matei ne arată cum Domnul S-a depărtat de Templu şi cum ucenicii au venit la El pentru a-I arăta zidurile Templului. Ştim bine că în acele zile Templul era centrul cultului. Fiecare iudeu trebuia să vină la Templu cel puțin de sărbătoarea Paştilor, căci numai acolo putea fi slujit Dumnezeu cum se cuvine.

Domnul nostru a privit spre Templu şi le-a spus ucenicilor: Le vedeți pe toate acestea? Adevăr vă grăiesc: Nu va rămâne aici piatră pe piatră, care să nu se risipească (Matei 24, 2). A spune unui iudeu credincios din acea vreme că tot Templul va fi dărâmat, că nu va mai rămâne nimic din el, este ca şi cum i-ai spune că este sfârşitul lumii, deoarece Templul este tocmai locul în care Domnul trebuie slujit. Cum vă veți închina Domnului dacă nu este nici un templu?

Astfel că aceste cuvinte ale Mântuitorului i-au făcut pe ucenici să înceapă să se gândească la sfârşitul lumii. Au spus imediat: Spune nouă când vor fi acestea şi care este semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului? (v. 3). Cu alte cuvinte, ei deja ştiau că El va veni din nou şi că această venire e legată de sfârşitul lumii. Deci Domnul ne dă o întreagă serie de semne care urmează să se petreacă până ce El va veni din nou.

Înainte de toate, El spune: Vedeți să nu vă amăgească cineva. Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulți îi vor amăgi (vv. 4, 5). Adică vor veni mulți hristoşi amăgitori. Acest fenomen a fost remarcat şi în istoria Bisericii: cazul celor ce s-au ridicat împotriva lui Hristos, care au pretins a fi Dumnezeu sau Hristos.

Apoi, în versetul următor, El spune: Şi veți auzi de războaie şi de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârşitul (v. 6). Ştim bine că au fost războaie şi zvonuri de războaie încă de la începutul erei creştine, dar despre timpul nostru ce să mai zicem?

Se va ridica neam peste neam şi împărăție peste împărăție şi va fi foamete şi ciumă şi cutremure pe alocuri (v. 7). Din nou războaie, foamete, cutremure… Şi zice: Dar toate acestea sunt începutul durerilor (v. 8).

Apoi vine următorul semn, acela al prigonirilor: Atunci vă vor da pe voi spre asuprire şi vă vor ucide şi veți fi urâți de toate neamurile pentru numele Meu (v. 9).

Deci întâi avem pe hristoşii amăgitori, apoi războaie, zvonuri de războaie, foamete, prigoniri, boli, iar apoi un semn foarte important pentru vremurile în care trăim – răcirea crescândă a dragostei: Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci (v. 12). Acesta este cel mai periculos dintre semne, întrucât semnul creştinilor, după cum ne spune Sfântul Ioan Teologul, este dragostea pe care o au unii pentru alții. Când această dragoste se răceşte, înseamnă că inclusiv creştinii încep să-şi piardă credința creştină.

Avem apoi un alt semn, în următorul verset din capitolul 24: Şi se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; şi atunci va veni sfârşitul (v.14). Vedem că Evanghelia este tradusă în sute de limbi, la aproape toate neamurile pământului, iar Creştinismul ortodox este propovăduit în aproape fiecare țară a lumii. În Africa există misiuni impresionante: în Uganda, Kenya, Tanzania, Congo, de acolo răspândindu-se mai departe.

Apoi dăm de un loc mai dificil: Domnul vorbeşte despre urâciunea pustiirii: Deci, când veți vedea urâciunea pustiirii ce s-a zis prin Daniel proorocul stând în locul cel sfânt – cine citeşte să înțeleagă (v. 15). Dar nu vom înțelege acest semn decât referindu-ne la alt loc. Este vorba de alt semn. Se leagă, desigur, de Templul din Ierusalim şi de un fel de profanare a lui.

După care, în versetul 21 avem un semn al unei mari strâmtorări: Căci va fi atunci strâmtorare mare, cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi. Adică va fi momentul de suferință cel mai rău şi cel mai dificil din toată istoria lumii. Citiți cărțile de istorie şi veți vedea că au fost multe momente în istorie când a existat multă suferință. Dacă citiți despre ceea ce s-a întâmplat cu evreii atunci când Ierusalimul a fost distrus, veți descoperi că o astfel de suferință precum cea de atunci nu are egal în istorie. În alte locuri a fost aproape tot atât de multă suferință. Şi totuşi, marea strâmtorare de la sfârşit va fi mult mai teribilă. Bineînțeles că va avea loc la scară mondială şi va implica pe toată lumea, nu numai un popor, fiind ceva cu caracter impresionant. Se va numi: „o astfel de strâmtorare cum n-a fost de la începutul lumii până acum şi nici nu va mai fi”.

Imediat după aceasta, va începe ceva şi mai înfricoşător. În versetul 29 citim: Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca şi luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer şi puterile cerurilor se vor zgudui. Desigur că un eveniment ca acesta nu a mai fost niciodată şi este evident că se referă la vremea sfârşitului lumii, când întreaga creație va fi nimicită pentru a fi remodelată.

În sfârşit, următorul verset: Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului (v. 30), adică va apărea semnul Crucii pe cer. Şi atunci vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă. Adică însăşi venirea lui Hristos va fi din ceruri, alături de semnul Crucii – şi atunci va fi sfârşitul a toate.

După ce ne-a spus toate despre semnele sfârşitului, Domnul ne dă o poruncă finală, spunând: Privegheați deci, că nu ştiți în care zi vine Domnul vostru (…) fiți gata, că în ceasul în care nu gândiți Fiul Omului va veni (vv. 42, 44). Toate acestea se află în capitolul 24 al Evangheliei după Sfântul Matei. Dar pentru cineva căruia Scriptura şi Sfinții Părinți nu-i sunt aşa de familiari, tot ce s-a spus mai mult ridică probleme decât rezolvă.

Trebuie să ştim care este înțelesul tuturor acestor proorocii. Cum putem şti că ele se împlinesc sau că s-au împlinit la un moment dat? Şi cum putem evita falsele interpretări, mai ales că există atât de mulți hristoşi amăgitori, prooroci falşi, proorocii false, interpretări false? Cum putem şti care este adevărata interpretare şi care sunt adevăratele semne ale vremurilor?

Dacă vă uitați în jurul vostru sau dacă vă duceți la oricare librărie religioasă, veți vedea rafturi ce conțin multe cărți şi comentarii ale Apocalipsei, cărți ce conțin interpretări ale venirii sfârşitului lumii. Fapt e că mulți creştini, care nu sunt ortodocşi, au o siguranță, o presimțire că vremurile în care trăim sunt vremurile de pe urmă, dar ei îşi bazează interpretările pe propriile păreri.

Dacă vrem să avem o interpretare autentică a semnelor vremurilor, primul lucru pe care trebuie să-l stăpânim este o cunoaştere ortodoxă temeinică. Adică o cunoaştere a Sfintei Scripturi, atât a Noului cât şi a Vechiului Testament (dar nu prin constatări ale „bunului simț”, ci potrivit modului prin care Biserica a tâlcuit-o); o cunoaştere a scrierilor Sfinților Părinți; o cunoaştere a istoriei bisericeşti; o cunoaştere a ereziilor şi a erorilor care au atacat adevărata înțelegere a dogmelor şi mai ales a semnelor vremurilor din urmă de către Biserică.

Dacă nu avem o întemeiere pe surse ca acestea, ne vom afla nepregătiți şi tulburați. Este exact ceea ce ne spune Domnul: „să fim pregătiți, să fim gata”. Dacă nu avem această înțelegere de bază, nu ne vom afla pregătiți, drept care vom răstălmăci semnele vremurilor.

scriere de Serafim Rose