Precum s-a împlinit profeția Mântuitorului cu căderea dărâmarea și risipirea Ierusalimului, tot așa se va împlini profeția Sa și despre sfârșitul lumii și a doua venire a Lui. Deși oamenilor nu li s-a dat a ști taina sau ziua și ceasul sfârșitului lumii (Mc. 13, 32-33), totuși, Mântuitorul ne arată anumite semne ce se vor ivi în lume când se va apropia sfârșitul. Unele din aceste semne s-au ivit și se mai ivesc: Vești de războaie, tulburări între oameni și popoare, strâmtorări, zbuciumări, necazuri mari și insuportabile, care n-au fost de la începutul lumii, înmulțirea fărădelegilor, a răutăților, și răcirea dragostei Sfinte, împuținarea adevăratei credințe, decăderea omenirii de pe treapta de cinste în care a fost pusă de Dumnezeu, în rândul dobitoacelor fără de minte și asemănarea cu ele… (Ps. 48, 12, 21)…
Acestea și altele multe parcă ne silesc a crede că vremurile noastre, au intrat în profețiile Mântuitorului. Războaie am avut noi multe și mai grele ca oricând… Strâmtorări și necazuri destule… Suferințe din belșug… Greutăți mai mari ca oricând… Presări și barări în calea vieții din abundență… Iubirea dintre oameni s-a răcit… Nelegiuirile vuiesc peste tot locul… Sufocări și torturări năvălesc asupră-ne cu duiumul… Semne peste semne în cer și pe pământ… cutremure,… potopuri… secete… foamete… Acestea toate și altele ne silesc a crede că am intrat în profeția Mântuitorului. Trăim vremuri prevestitoare sfârșitului lumii. Totuși, semnele acestea poate sunt numai „începutul durerilor” sau al sfârșitului lumii.
Știind deci, că o mie de ani înaintea lui Dumnezeu e ca ziua de ieri care a trecut (Ps. 89, 4; 2 Petru 3, 8), o clipă, poate să mai dureze lumea aceasta încă mii de ani, dar poate să se și stingă așa pe neașteptate. Deci, pentru fiecare dintre noi, sfârșitul lumii e sfârșitul vieții noastre, pentru care trebuie a ne pregăti, a fi gata. Semnele care s-au ivit și se ivesc, trebuie să fie o înfiorare, înfricoșare, un îndemn pentru noi, de a ne pregăti cât se poate mai bine, mai serios, pentru intrarea în veșnicie. Semnele vremurilor noastre sunt o strigare de sus la noi, pentru a ne trezi din somnul păcatelor și al răutăților în care ne-am cufundat. Semnele vremurilor noastre sunt glasul celui ce strigă în pustie: „Pocăiți-vă că s-a apropiat împărăția Cerurilor„; sunt strigarea ce răsună în miezul nopții celor 10 fecioare: „Iată Mirele vine. Ieșiți întru întâmpinarea Lui” (Mc. 3, 2; 25, 6).
Protos. Nicodim Măndiță; Despre înfricoșata judecată