Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Sfântul Andrei, Apostolul sufletelor noastre

Distribuie

Cum poți să citești pe CINEVA care nu a scris nimic?! Mântuitorul este citit de 2.000 de ani, cu siguranță cel mai mult, deși nu a scris decât puține cuvinte și acelea cu degetul în nisip… Ce ironie! Și cât adevăr: Cuvântul nu S-a întrupat în literă, ci în Duh… De atunci, adică dintotdeauna, oamenii s-au învrednicit să fie slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului, pentru că litera ucide, dar duhul face viu… În literă este săpată slujirea morții (II Corinteni 3, 6-7).

Sfântul Apostol Andrei, prăznuit la 30 brumar, nu a scris nimic. A fost însă un slujitor al vieții. Cu mult înainte de a ne naște ca neam, el a semănat creștinismul în pământ bun… De aceea, ni se potrivește ca un veșmânt: cald când era să înghețăm, răcoros când era să ne topim, tainic apărător ori de câte ori ne-a fost teamă că pierim.

Întruchipând virtutea pentru poporul român drept-credincios (andros, în limba greacă, însemnând bărbat), Sfântul Andrei este frate cu Sfântul Petru. Auzise de Iisus de la Ioan Botezătorul: Iată Mielul lui Dumnezeu! (Ioan 1, 36). Este prima mărturie care îi zguduie conștiința sănătoasă de pescar. Îi urmează lui Hristos și deîndată își aduce fratele, pe Sfântul Petru, zicându-i: L-am aflat pe Mesia – ce se tâlcuiește Hristos! (Ioan 1, 41). Este prima mărturie (și ce mărturie!) pe care Sfântul Andrei o rostește despre Cuvântul întrupat. De la Iată Mielul lui Dumnezeu!, la Am aflat pe Mesia! este distanța, repede parcursă, de la auzire la rostire, marcată prin puterea credinței, care vine din ceea ce se aude, iar ceea ce se aude vine prin Cuvântul lui Hristos (Romani 10, 17).

Sfântul Andrei reprezintă fidelitatea acestei parcurgeri. Demersul lui este unul simplu și sincer: acela de a-L afla pe Hristos și de a ne ajuta să-L aflăm pe Hristos. Cineva, nu-mi amintesc cine, împărțea oamenii în două categorii: unii care caută și nu găsesc, alții care găsesc și nu sunt mulțumiți. Între a găsi și a afla nu întotdeauna se poate pune semnul egal. În viață putem găsi multe, în veșnicie nu-L putem afla decât pe Hristos cel veșnic. Știința ne ajută să găsim, credința ne determină să aflăm; prima ne poate naște un orizont, cea de-a doua ne duce dincolo de orice orizont; prima se folosește de cuvânt (de cele mai multe ori acesta fiind scris și citit), cea de-a doua ne dă viață și ne înviază prin Duh.

Ca neam, târziu am reușit să avem o literatură în scris, timpuriu am știut să rostim, să rostuim și să rotunjim adevărurile prin cuvânt, într-un mod andreic.
Înainte de a ști să scriem, am știut să cântăm, să bocim, să ne veselim, să ne tăinuim. Ce frumos: a te tăinui cu cineva! Astăzi, prăznuirea Sfântului Andrei trage un semnal de alarmă: nimeni nu se mai tăinuiește cu nimeni, oamenii, deși scriu atâtea și atâtea cărți, studii și articole, nu mai știu să vorbească unii cu alții, nu mai au timp pentru un cuvânt bun… O bătrână, pe care fetița mea cea mică se chinuia s-o învețe să citească, spunea cu greutate: Lasă-mă, mamo, mai bine să-ți cânt ceva, nu știu, cunosc literele, dar nu pot să le adun…

Ne-am înstrăinat unii de alții reușind să desacralizăm până și Cuvântul, ajungând o lume de litere care nu se mai pot aduna. Ne-am risipit… Este timpul să punem punct și să ne întoarcem la Sfântul Andrei, Apostolul nostru. Este mai bine să slujim taina vieții, prin duh, decât să scriem lucrarea morții, prin literă.

Sfântul Andrei a fost răstignit, în localitatea Patras, pe o cruce sub forma literei X. Este singura literă deschisă atât nordului, cât și sudului, estului și vestului, pământului și cerului. Asemenea sufletului nostru.

Sever Negrescu; Prolog din Proloage

Distribuie