Acest între sfinți Părintele nostru Visarion era dintr-un sat din Macedonia, din părțile spre Tesalia. S-a născut din părinți cucernici și învățând carte, când a fost de 16 ani, a poftit viața și schima monahală; și cu adevărat s-a dus cu tot sufletul la Marco, mitropolitul Larisei. Și câtăva vreme rămânând împreună cu dânsul și trecând treptat cele sfințitoare, a fost făcut episcop pe seama cetății Dometicului și Elasonului.
Iar poporul cetății, din pricina mândriei, nu l-a primit ca episcop, pentru că în trecut cetatea lor era cinstită cu rang de Arhiepiscopie. Pentru aceasta, mergând ei cu îndrăzneală la patriarhul Teolip ce păstorea în vremea aceea, care era stăpânit mai mult de aur decât de Dumnezeu, au luat de la dânsul ca episcop pe un oarecare Neofit.
Iar Visarion, următorul lui Hristos, socotind acest lucru pricină de odihnă, aștepta lângă Marco, părintele lui duhovnicesc, vindecând pururea cu cuvântul și cu fapta pe săracii și neputincioșii ce așteptau la biserica sa. Trecând patru ani, și văduvind de păstor episcopia Stagopului, a fost cerut de către credincioșii acelei episcopii să le fie exarh. Și petrecând în episcopia aceea șase ani, multe supărări și prigoniri a suferit din pricina unui netrebnic de preot, numit Dometie. Iar preasfințitul Marco, dându-și sfârșitul și mutându-se către locașurile cele fericite, atunci cu alegerea și cu cererea episcopilor acelei eparhii și a clericilor, precum și a tot poporul drept-credincios, Sfântul Visarion a fost rânduit urmaș în scaunul Larisei de către patriarhul Ieremia.
Cât a condus această eparhie a săvârșit cele plăcute lui Dumnezeu: răscumpăra pe cei robiți, ajutora cu daruri pe cei săraci și lipsiți; făcea poduri peste ape. Astfel, a făcut pod peste râul ce cobora din Pind în Etolia, numit de locuitorii de acolo Levcopotomos, adică râul alb, iar de poeți Ahelios, curgător ca argintul, peste care mai înainte nimeni nu putea trece și nici nu putea face pod din pricina repeziciunii cu care curgea apa și a nămolului ce se făcea în vremea ploilor. El a pus temelia și a zidit la munte, aproape de satul lui, Mânăstirea cea frumoasa a Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Și a avut și ajutor întru toate pe fratele lui bun, Preacuviosul Ignatie episcopul.
În acest chip, bine și cu plăcere dumnezeiască chivernisindu-și toate lucrurile sale, precum și cele ce erau sub stăpânirea lui, fiind aproape de 50 de ani, s-a dus către Domnul.
Troparul Sfântului Visarion, Episcopul Larisei, glasul al 8-lea: Întru răbdarea ta, ți-ai agonisit plata ta, părinte cuvioase; în rugăciuni neîncetat răbdând, pe săraci iubind și pe aceia îndestulându-i. Ci, te roagă lui Hristos Dumnezeu, Sfinte Visarion Milostive, Fericite, să mântuiască sufletele noastre.