Minunile Sfântului Modest ne arată că mila sfinților lui Dumnezeu nu se îndreaptă numai spre făptura cea cuvântătoare, ci și spre animale. Dumnezeu i-a dăruit puterea de a vindeca dobitoacele și de aceea Sfântul Modest a fost numit ocrotitorul animalelor.
Sfântul Modest, Patriarhul Ierusalimului, s-a născut din părinți ortodocși, Eusebiu și Teodula. La rugăciunea celor doi soți, Dumnezeu le-a dat un fiu, pe acest mare părinte, după patruzeci de ani de împreună viețuire.
După ce a ajuns patriarh se ruga lui Dumnezeu în toate zilele ca să i se dea un dar. Iar Dumnezeu, Cel ce face voia celor ce se tem de Dânsul, a dăruit și robului Său puterea de a vindeca dobitoacele.
Un bărbat, zidar cu meșteșugul, înjugându-și boii în vremea secerișului și punând greutate în trăsură, se ducea la aria sa, iar diavolul cel pizmaș, vrând a pune la osteneală pe Modest, robul lui Dumnezeu, turburând boii în drum, i-a aruncat la pământ ca pe niște morți. Deci, omul plângând, striga: „Dumnezeule, pentru rugăciunile Sfântului Modest, ajută boilor mei”, iar Sfântul Modest, cunoscând cu duhul vătămarea satanei, a venit degrabă, și prin rugăciune a ridicat boii și s-a dus. Dar mergând puțin mai departe, a căzut și al doilea bou, iar sfântul s-a întors degrabă și iar a ridicat boii; apoi, a legat în jug brâul pe care îl purta, zicând omului:
— Mergi, frate, și mai mult nu te teme.
Însă n-a răbdat aceasta vicleanul, ci legătura jugului socotind-o legătură și împiedicare a lucrării lui rele striga sfântului, zicând:
— Mă nedreptățești, Modeste, căci al meu este omul acesta și toată osteneala lui, deoarece toate câte îmi plac mie a făcut; și acum, când ai venit tu spre ajutorul lui, eu am fost defăimat, căci, crezând ție, s-a lepădat de mine și s-a arătat nemulțumitor la câte l-am ajutat de multe ori când m-a chemat.
Iar Sfântul Modest l-a blestemat, zicând:
— Fugi, diavole, de la om, că locul și lăcașul tău este în întunericul cel mai dinafară.
Și, îndată, s-a făcut nevăzut de la om.
Odată, trecând sfântul prin cetate, a aflat un om sărac într-un loc, căruia îi pierise un vițel bun care îl avea și se mâhnea fără mângâiere și plângea. Pe acesta, văzându-l sfântul, i s-a făcut milă și prin rugăciuni i-a înviat vițelul.
O femeie văduvă și săracă, neavând altceva decât cinci perechi de boi, cărora le-a venit odată o boală grea și mare, se scârbea și se tânguia fără mângâiere. Deci, a alergat la biserică și s-a rugat tuturor sfinților să-i ajute la primejdia ei. Și, neaflând ajutor, a alergat la Sfinții cei fără de arginți, Cosma și Damian, zicând:
— Sfinților al lui Dumnezeu, miluiți-mă pe mine păcătoasa, căci pentru păcatele mele se primejduiesc boii mei ca să piară.
Deci, i s-a arătat în somn Sfântul Cosma și i-a zis:
— O, femeie, nu ni s-a dat nouă a vindeca dobitoacele, căci acest dar s-a dăruit de la Dumnezeu lui Modest, marele Arhiereu al Ierusalimului, și dacă vei merge la dânsul, va tămădui boii tăi.
Deșteptându-se ea din somn, îndată a alergat să caute pe marele Modest. Și, neaflându-l, căci locuia departe de Ierusalim, sc ruga cu călduroasă credință ca să i se arate doctorul.
Deci, într-una din nopți, i s-a arătat marele Modest, zicându-i:
— Pentru ce te tânguiești foarte tare, o, femeie! Eu sunt Modest pe care-l cauți și, auzind rugăciunea ta, am venit pentru ca să vindec boii tăi. Ci ascultă-mă pe mine: îndată ce te vei scula, taie oarecare parte din uneltele cele de fier pe care le ai și, luând bucățile, du-te la locul ce se cheamă Laginas, unde este biserica Arhanghelului Mihail. Dinaintea unghiului acelei biserici locuiește un om cu numele Eustație, care, fiind meșter iscusit, îți va face o cruce. Iar tu, ia această cruce și adu-o în casa ta, cheamă șapte preoți ca să facă priveghere în casa ta, și dimineața să slujească Liturghie împreună, și pe urmă să aprindă lumânări. Și luând preoții crucea să o ungă cu untdelemn, apoi din acel untdelemn să ungă boii și, îndată, cu numele lui Hristos, prin chemarea mea, vor fugi bolile de la dânșii.
Acestea învățându-se femeia de la sfântul, a făcut precum a învățat-o și s-au tămăduit boii ei și lucra fără împiedicare. Și toți au proslăvit pe Dumnezeu, Care a dat o putere ca aceasta robului Său Modest.
Pe vremea aceea, când acest mare Ierarh Modest făcea asemenea preaslăvite minuni în Ierusalim, străbătând vestea despre el pretutindeni, a ajuns iarăși la urechile împăratului. Iar deșertul la minte împărat, auzind acestea, a zis ostașilor:
— Până când să suferim vrăjile acestui om? Deci, mergând, căutați-l și, aflându-l, aduceți-l la mine, și eu cu multe feluri de munci voi mustra vrăjile lui.
Deci, mergând ostașii au aflat pe sfântul și, prinzându-l, l-au dus la împăratul. Iar pe drum l-a întâmpinat un preot și i-a zis, rugându-l:
— Miluiește-mă, părinte, că boii mei totdeauna pier.
— Mă vezi legat, ducându-mă la munci, și-mi ceri ajutor? a răspuns sfântul.
Iar el iarăși se ruga. Deci, făcându-i-se milă de dânsul, i-a zis:
— Mergi și, în numele Domnului nostru Iisus Hristos, fă chipul cinstitei Cruci și cheamă-l pe El cu numele păcătosului Modest și va fi ajutorul și întărirea boilor tăi, și eu merg să fiu omorât, iar tu, dacă vei cinsti ziua săvârșirii mele, voi fi totdeauna împreună cu tine și voi chema pe Domnul spre ajutorul tău.