Serafim de Sarov, învățături și cugetări alese
✝️ Acolo unde se află Dumnezeu, nu se găsește răul. Toate câte vin de la Dumnezeu au înăuntrul lor pacea, și-l îndeamnă pe om la osândire de sine și la smerenie.
✝️ „Credința fără fapte este moartă” (Iacov 2, 26). Adevărata credință nu poate să existe fără fapte. Cine crede cu adevărat, acela oricum va face fapte bune.
✝️ Dacă omul, din iubire de Dumnezeu și din dragoste pentru viața în virtute, nu-și face multe griji pentru sine, crezând că de el Se va îngriji Dumnezeu, această încredere în pronia divină este și potrivită și înțeleaptă.
✝️ Cel care-L iubește pe Dumnezeu cu adevărat, se socotește pe sine călător și străin pe acest pământ. În dorința lui să se unească cu Dumnezeu, doar spre Acesta își țintește continuu mintea și inima.
✝️ Omul care se va hotărî să ducă viață lăuntrică, trebuie întâi de toate să aibă frică de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii (Pilde 1, 7).
✝️ Mintea omului treaz se aseamănă cu păzitorul grijuliu și cu străjerul Ierusalimului lăuntric. Din înălțimea vieții duhovnicești privește cu ochiul său curat puterile potrivnice, aflate împrejurul și înlăuntrul sufletului său, după cuvintele psalmistului: „Și au văzut ochii mei și au suferit vrăjmașii mei” (Ps. 53, 7).
✝️ Omul cât timp este în trupul său se aseamănă cu lumânarea aprinsă. Așa cum lumânarea este ursită să se topească, la fel și omul să moară. Sufletul lui însă este nemuritor, și de aceea trebuie să se îngrijim mai mult de suflet decât de trup: „Ce folosește omul dacă câștigă lumea întreagă, însă își pierde sufletul său? Sau ce poate să dea omul în schimb pentru sufletul său?” (Matei 16, 26).
✝️ Dacă Domnul îngăduie ca neputințele să-l încerce pe om, atunci El îi va da și puterea răbdării.
✝️ Trebuie să-ți obișnuiești mintea să lucreze înlăuntrul legii Domnului. Sub îndrumarea AceIuia să-ți petreci viața.
✝️ Pacea sufletului se dobândește prin strâmtorări. Sfânta Scriptură spune: „Am trecut prin foc și prin noianul mâhnirilor, dar la sfârșit ne-ai dus la loc de odihnă” (Ps. 65, 11).
✝️ Nimic nu folosește atât la dobândirea păcii lăuntrice, cât tăcerea și vorbirea cu noi înșine, mai mult decât cu ceilalți.
✝️ Poți să nu te bucuri, văzând soarele cu ochii trupești? Dar câtă bucurie vei simți când mintea ta va vedea cu ochii lăuntrici pe Hristos, Soarele dreptății?
✝️ Ca să-ți păstrezi pacea sufletească trebuie să alungi de la tine mânia, să te ostenești, să ai duhul bucuriei, să te ferești de a-i osândi pe ceilalți, și să faci pogorământ în dreptul slăbiciunilor fraților tăi.
✝️ Orice înaintare și izbândă în orice latură a vieții noastre, trebuie să le punem pe seama Domnului. Și împreună cu profetul să spunem: „Nu nouă Doamne, nu nouă, ci numelui Tău dăm slavă” (Ps. 113, 9).
✝️ La vârsta de 35 de ani, aproape la jumătatea vieții pământești, omul duce de obicei o mare luptă ca să se înfrâneze pe sine însuși. Mulți la această vârstă nu rămân pe drumurile virtuții, ci aleargă și urmează calea poftelor lor.
✝️ Cel care vrea să se mântuiască trebuie să țină inima lui în stare de pocăință și de zdrobire: „Jertfa plăcută lui Dumnezeu este duhul umilit prin căință. Dumnezeu niciodată nu va disprețui inima zdrobită și smerită” (Ps. 50, 1 0).
✝️ Când omul se ostenește să aibă inima smerită și cugetul pașnic, atunci toate uneltirile vrăjmașului rămân nelucrătoare. Pentru că acoIo unde există pacea gândurilor, se odihnește Însuși Dumnezeu.
✝️ Deznădejdea este bucuria cea mai mare a diavolului. Este un păcat de moarte.
✝️ Nu trebuie să răspunzi înainte să-l asculți pe celălalt. „Cel care răspunde fără ca mai întâi să asculte este nepriceput și se va rușina” (Pilde 18, 13).
✝️ Când omul primește un lucru dumnezeiesc înlăuntrul lui, inima i se bucură. Când dimpotrivă primește ceva diavolesc, atunci se umple de confuzie și se tulbură.
✝️ Cel care duce boala cu răbdare și recunoștință față de Dumnezeu se încununează ca martir.
✝️ Trebuie să alungăm departe gândurile necurate, în special când ne rugăm lui Dumnezeu. Pentru că nu este cu putință să viețuiască împreună mireasma cu putoarea.
✝️ Dacă noi nu acceptăm gândurile rele care vin de la diavolul, facem foarte bine. Pentru că duhul necurat doar la oamenii pătimași își împlinește deplin lucrarea lui, în timp ce la cei nepătimași se ostenește să-i ispitească de departe.
✝️ Este cu neputință ca omul tânăr să nu fie tulburat de gândurile trupești. De aceea trebuie să se roage stăruitor lui Dumnezeu, ca El să stingă flacăra poftelor rușinoase când apare. Astfel, flacăra nu se va mai înteți niciodată.
✝️ Trebuie să le răbdăm pe toate de dragul lui Dumnezeu, cu mulțumire. Viața noastră în comparație cu veșnicia este o clipă. De aceea și Apostolul spune: „Căci socotesc că pătimirile vremii de acum nu sunt vrednice de mărirea care mi se va descoperi” (Romani 8, 18).
✝️ Să iubim smerenia ca să vedem slava lui Dumnezeu. Pentru că unde se află smerenia, de acolo izvorăște slava dumnezeiască.
✝️ Fără lumină, toate sunt întunecate. La fel, fără smerenie nimic nu se găsește în om, decât doar întunericul.
✝️ Așa cum lumânarea, dacă nu se încălzește și nu se înmoaie, nu poate să primească sigiliul, la fel și sufletul, dacă nu este încercat cu ostenelile și neputințele, nu poate să primească deasupra lui pecetea virtuții.
✝️ Față de cei de lângă noi trebuie să ne purtăm cu finețe, fără să-i jignim măcar cu privirea.
✝️ Pe omul confuz și mâhnit, îngrijește-te să-l întărești cu cuvinte de iubire.
✝️ Pentru nedreptatea pe care ți-o provoacă ceilalți, oricare ar fi aceasta, nu trebuie să te răzbuni. Dimpotrivă, să-l ierți din străfundul inimii pe cel care te-a nedreptățit.
✝️ Nu trebuie să nutrești în inima ta ură și antipatie împotriva celui care te dușmănește, ci să-l iubești și să-i faci bine pe cât poți, împlinind porunca lui Hristos: „Iubiți pe vrăjmașii voștri, faceți bine celor care vă urăsc” (Matei 5, 44).
✝️ Poarta pocăinței este deschisă pentru toți, și nimeni nu știe cine va trece mai întâi prin ea: tu, care-l osândești pe celălalt, sau el, care te osândește pe tine.
Osândește-te întotdeauna pe tine și vei înceta să-i osândești pe ceilalți. Poți să osândești un lucru rău, dar niciodată pe cel care l-a săvârșit.
✝️ Când omul este părăsit de Dumnezeu, atunci diavolul este pregătit să-l piardă, așa cum piatra de moară strivește bobul de grâu.
✝️ Grija prisositoare pentru nevoile vieții este semnul omului necredincios și mic la suflet. Și trecem prin suferință dacă ne îngrijim noi înșine pentru noi, și nu ne punem nădejdea în Dumnezeu, Care se îngrijește de toate.
✝️ Este mai bine să disprețuim toate câte nu sunt ale noastre, adică cele vremelnice și trecătoare și să le căutăm pe ale noastre, adică cele nestricăcioase și veșnice.
✝️ Mâhnirea este viermele inimii care o devorează pe mama care l-a născut.
✝️ Cel care a biruit patimile a biruit și durerea. Cel care este învins de patimi nu va scăpa de legăturile durerii. Așa cum cel bolnav se cunoaște după culoarea feței, la fel și cel pătimaș după deznădejde.
✝️ Domnul se îngrijește de mântuirea noastră. Diavolul ucigător de oameni însă se străduiește să ne ducă la deznădejde.
✝️ Nu trebuie să ne înfricoșăm în viața duhovnicească de nicio putere potrivnică. Dimpotrivă, să ne punem nădejdea în cuvintele lui Dumnezeu: „Nu numiți uneltire tot ceea ce poporul acesta socotește uneltire, și nu vă temeți, nici nu vă înfricoșați de ceea ce se tem ei. Numai pe Domnul Savot socotiți-L sfânt, de El să vă temeți și să vă înfricoșați” ( Isaia 8, 12, 13).