mie. ian. 27th, 2021

Cuvânt de folos

Cuvintele sunt cărările faptelor

Sfăntul Stelian Paflagonul – ocrotitorul copiilor (26 noiembrie)

SFÂNTUL STELIAN, s-a născut în secolul al VI- lea, la Adrianopole provincia Paflagonia, în Turcia de azi, de aici îi vine şi numele Stelian Paflagonul. A venit pe lume într-o familie credincioasă și înstărită, dar greu încercată de durerea pierderii copiilor, la scurtă vreme de la naşterea lor.

Sfântul Stelian a fost singurul copil rămas în viață, a fost crescut cu dragoste pentru copii şi cu milă pentru cei în suferință, căci lipsa fraților a lăsat urme sufletești adânci în sufletul sfântului.

După moartea timpurie a părinților, a rămas orfan, își împarte averea de la părinți şi intră într-o mănăstirea din provincia natală.

Cere îngăduința egumenului, de a se pustinici într-una din peşterile din preajma mănăstirii, unde stă ani îndelungați în post şi rugăciune.

Aflând că bântuie o molimă cumplită care omoară în primul rând copii și amintindu-şi de plânsul părinților săi, îşi deschide inima către Dumnezeu, ridică rugăciuni către cer, iar rugăciunile sale fierbinți sunt ascultate de Dumnezeu şi astfel molima încetează.
Credincioşii află de puterea rugăciunii sale şi încep să-l căute la peşteră pentru a se ruga de sănătate și ajutor.

Se vor împlini multe minuni de Sfântul Stelian, în mare smerenie și adâncă recunoștință față de mila lui Dumnezeu, că îi sunt ascultate rugile, pentru cei ce sunt în boală și suferință.

O minune care ia întărit în credință pe mulți, s-a întâmplat când sfântul a tămăduit un copil bolnav.
„S-a simțit sfântul de la Duhul Sfânt atras, să pună mâna peste un copil rănit, ceea ce înainte nu îndrăznise să facă, copilul suferind şi-a revenit imediat după ce a trecut cu mâna peste el sfântul Stelian.

De atunci Sfântul Stelian este considerat și până astăzi, ocrotitorul copiilor și a celor nenăscuți, după ce o femeie care stătea în preajma sa, neputând avea copii a rămas însărcinată, cu harul și rugăciunile sfântului Stelian, la asemenea semn minunat, femeia a răspândit vestea în tot ținutul cum a rasplătit-o Dumnezeu, prin rugăciunile Sfântului Stelian.
Sfântul a fost ales din pântecele maicii sale, a fi sfințit și locaș al Duhului Sfânt, de aceea a și renunțat la toate ale lumii, alegând calea pustiei și a liniștii în rugăciune.

A ajuns la măsura înaltă, că primea hrană de la dumnezeiescul înger, a ajuns doctor de multe feluri de boli nevindecate.

Când era o boală aducătoare de moarte și mureau într-una pruncii iar părinții rămâneau fără de copii, atunci mamele îl chemau cu credință în rugăciune, sau îi zugrăveau sfânta lui icoană, iar pruncii lor îndată se vindecau, cele sterpe dobândeau prunci, iar pe pruncii bolnavi îi vindeca de orice boală.
Astfel viețuind pururea sfântul Stelian, multe vindecări și minuni a săvârșind, iar la sfârsitul vieții s-a mutat cu pace, către Domnul în liniștea cerească a Stăpânului Hristos.

Însă și după mutarea la locașurile cerești, rugăciunile sale aveau tot atâta tărie, încât de cele mai multe ori mamele se întorceau fericite la casele lor, după ce mergeau la peștera Sfântului rugându-se cu credință la mormântul lui.

Faima sa a crescut și după moarte, la fel de mult şi s-a răspândit în toate ţinuturile învecinate, iar minunile săvârşite în peştera în care a trăit, nu au mai încetat, fiind slăvit de tot norodul credincios.
Trupul său neputrezit a fost adus la biserica mânăstirii sale de metanie şi cu aceeaşi tărie a facut mereu vindecări, ca și atunci când Sfântul Stelian era în viaţă.

Cunoscând evlavia mulţimilor și puterea dragostei cu care norodul cinstea memoria Cuviosului, precum şi minunile care se săvârşeau înaintea moaştelor sale, Biserica a hotărăt canonizarea sa, adică trecerea sa în rândul cuvioşilor făcători de minuni în calendarul bisericii.

Rânduind ca zi de pomenire și prăznuire, data de 26 noiembrie, ziua trecerii sfântului Stelian la cele veşnice în împărăția lui Dumnezeu.
Pentru rugăciunile Sfântului Cuviosului Stelian, Doamne Iisuse Hristoase ocrotește toți dreptmăritorii creștini și toți pruncii de pretutindenea, aflați în suferință.