Vrei să înveți cum trebuie să te rogi. Domnul Însuși ne-a învățat asta, spunând: Tatăl nostru… (Mt. 6, 9), poruncind și să nu cerem nimic vremelnic, ci Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui.
Pe lângă asta, Părinții au poruncit în primul rând să mulțumim lui Dumnezeu, iar în al doilea rând să ne mărturisim păcatele înaintea Lui iar apoi să cerem iertarea lor și noi prilejuri de mântuire.
Așadar, când vrei să te rogi, dă mulțumită Domnului și Stăpânului pentru că te-a adus din neființă întru ființă, că te-a izbăvit de toată rătăcirea, chemându-te și învrednicindu-te a fi părtașă cunoașterii despre El, scăpându-te de rătăcirea păgânătății și a ereziilor… Cugetarea la aceasta va da sufletului destulă aplecare spre străpungere și spre plâns, din care vin luminarea inimii, desfătarea duhului, năzuința spre Dumnezeu — iar când acestea petrec în inimă, e alungată orice patimă.
Atunci când vei înălța mulțumită lui Dumnezeu în felul acesta, să te mărturisești înaintea Lui, zicând: „Tu știi, Stăpâne, cât am greșit înaintea Ta și cât greșesc în fiecare ceas„, amintindu-ți felurite păcate săvârșite cu știință și cu neștiință totuși, fără a înșira fără alegere cele a căror amintire poate aduce vătămare sufletului. Din aceasta vei primi harul smeritei cugetări însoțite de străpungerea inimii și de frica dreptei răsplătiri a lui Dumnezeu.
După aceea, cere, suspină, roagă-L pe Domnul tău să îți ierte păcatele și să te întărească pe viitor pentru a face placul Lui, zicând: „Doamne al meu, Doamne, nu o să Te mai mânii, nu o să mai iubesc pe altcineva afară de Tine, Cel cu adevărat vrednic de dragoste, iar de Te mânii din nou, atunci, căzând la milostivirea Ta, Te rog să îmi dai putere ca să pot face placul Tău.”
Dacă îți va veni gândul să faci vreun lucru bun, roagă-te cu osârdie pentru asta, pe urmă cheam-o pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu ca să te miluiască, cheamă-i pe sfinții îngeri, cheamă-l pe îngerul păzitor al vieții tale, ca să te păzească și să te acopere, cheamă-l pe Mergătorul Înainte, cheamă-i pe apostoli, pe toți sfinții — și pe cei pe care îi chemi de obicei, și pe cei a căror pomenire se săvârșește în ziua aceea.
În aceasta, mi se pare mie, stă puterea rugăciunii — și chiar dacă fiecare poate să se roage schimbând uneori cuvintele, nu mereu cu aceleași (fiindcă nici cel care se roagă în sine însuși nu spune mereu același lucru), puterea rugăciunii este neapărat una și aceeași pentru toți, după părerea mea.
Priveghează, rugându-te pentru cele cuviincioase, mereu desăvârșindu-te și printr-o viețuire neabătută înfățișându-te bineplăcută Domnului.
din cartea: Povețe ale sfinților
[…] de aceste tipuri de rugăciuni făcute, fiecare creștin trebuie în primul rând să se roage pentru mântuire sa și pentru mântuirea aproapelui. Dragostea lui față de aproapele trebuie să […]