Legea postului a fost dată în Rai. Adam a primit întâia oară porunca de a posti: „Nu mâncați din pomul cunoștinței binelui și răului” (Facerea 2, 17). Cuvântul „nu mâncați” este o lege a postului și a înfrânării. N-am postit și am fost alungați din Rai! Să postim, dar, ca să ne întoarcem în Rai!
Postul îndepărtează ispitele, postul îndeamnă spre evlavie. Postul trimite rugăciunile la cer, dându-le aripi în drumul lor spre înălțime. Postul este creșterea caselor, mama sănătății, pedagogul tinereții, podoaba bătrânilor, tovarăș bun de drum celor ce călătoresc, tovarăș credincios al soților. Bărbatul nu pune la îndoială cinstea casei sale când vede că femeia lui postește; nici femeia nu se topește de gelozie când bărbatul său sfințește postul. Cine si-a împuținat bunurile casei când a postit? Numără astăzi bunurile pe care le ai în casă și numără-le și după ce ai postit. Nu va lipsi nimic din cele din casă din pricina postului.
Pentru cei care postesc de bunăvoie, postul le este folositor tot timpul, pentru că demonii nu îndrăznesc să atace pe cel ce postește, iar îngerii, păzitorii vieții noastre, stau cu plăcere lângă cei care își curăță sufletul prin post.
Cei care nu vor să postească, cei care urmăresc traiul bun ca pe singura fericire din viață, nu numai că adună asupra lor bogat roi de păcate, dar își distrug și trupurile.
Postul ne face asemenea cu îngerii, ne face să locuim cu drepții, ne înțelepțește viața. Postul l-a făcut legiuitor pe Moise. Samuel este rodul postului; Ana, mama lui, în timp ce postea, s-a rugat lui Dumnezeu, zicând: „Atotputernice Doamne, Dumnezeule Savaot, de vei căută la întristarea roabei Tale și îi vei da un copil de parte bărbătească, îl voi da pe el dar înaintea Ta” (l Regi 1, 11); „vin și sicheră nu va bea până în ziua morții lui” (Judecitorii 13, 14).
Postul l-a alăptat pe marele Samson, Atâta vreme cât postul l-a însoțit pe Samson, dușmanii săi cădeau cu miile (cf. Judecitorii 15, 15-17), smulgea din țâțâni porțile orașelor (cf. Judecitorii 16, 3), iar leii nu se puteau împotrivi puterii mâinilor lui (cf. Judecitorii 14, 5-6). Dar când s-a apucat de beție și de desfrâu, a fost prins cu ușurință de dușmani (cf. Judecitorii 17, 1-20), a fost lipsit de ochi (cf. Judecitorii 17, 21) și a ajuns de batjocura copiilor celor de alt neam (cf. Judecitorii 17, 24-27).
Prin post, Ilie a închis cerul trei ani și șase luni (cf. 3 Regi 17). Ilie, când a văzut că oamenii, din pricina belșugului, se desfrânează, i-a făcut, prin foamete, să postească fără voia lor. Așa a oprit păcatul, care se întinsese mult, Deci, prin post, Ilie a oprit păcatul lor, ca șl cum ar fi folosit sabia sau focul.
Pentru ca postul să fie vrednic de laudă, nu este de ajuns numai să ne înfrânăm de la mâncăruri; trebuie să postim post primit și bineplăcut lui Dumnezeu. Iar postul adevărat este înstrăinarea de păcat, înfrânarea limbii, oprirea mâniei, îndepărtarea de pofte, de bârfe, de minciună, de jurământul strâmb. Lipsa acestora este post adevărat. În ele stă postul cel bun.