Sfaturi ale nevoitorilor ortodocși din veacul al XX-lea despre cum trebuie să ne rugăm
● Rugăciunea trebuie făcută nu pe grabă, ci cu multă grijă și luare-aminte. Dacă gândurile ne copleșesc, să dăm mai multă atenție textului. Trebuie să ne adâncim în cuvintele rugăciunii… Rugați-vă cu atenție, cu osârdie, mai rar. Dacă vă grăbiți, toate în capul vostru se vor zăpăci și nu veți mai înțelege nimic. Rugați-vă cu luare-aminte, cu osârdie… Trebuie să ne rugăm adeseori, cu cât mai multă osârdie. (Schiarhimandritul Teofil cel Nou)
● Pravila de rugăciune lăsați-o să fie ceva mai mică, însă împliniți-o întotdeauna și cu multă luare-aminte… (Preacuviosul Nikon de la Optina)
● Oamenii se roagă puțin și cu inima slabă; atunci când doresc să se roage, inima lor slăbește și slăbesc și trupurile lor și gândurile, și cu greutate se roagă. Trebuie să ne străduim să ne rugăm din toată inima, pentru că se cuvine să ne rugăm ușor, din tot sufletul… Pentru a petrece întreaga zi desăvârșit sfântă, în pace și fără de păcat, singurul loc este rugăciunea fierbinte de dimineață, după deșteptarea din somn. Ea intră în inimă cu Hristos, cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, și în acest chip dă putere și tărie sufletului. Cu tăria inimii pronunțați cuvintele rugăciunii, rugându-vă seara, și nu uitați să faceți rugăciunile către Duhul Sfânt cu toată sinceritatea și cu frângerea inimii, rugându-vă pentru acele păcate în care ați căzut în timpul zilei. Câteva clipe de pocăință fierbinte, și veți fi curățiți de Duhul Sfânt de fiecare întinăciune și mai vârtos decât zăpada vă veți albi. Prin lacrimile care curg din ochii voștri curățiți-vă inima. Dacă greșești cu ceva înaintea lui Dumnezeu, atunci spune în inima ta cu credință în Domnul, Care ascultă suspinul inimii tale, cu smerenie și cu simțirea păcatelor tale, psalmul Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta… (Ps. 50). Rostește din inimă întreg psalmul; dacă nu ai reușit pe moment, atunci rostește-l mai târziu, cu încă și mai multă simțire, și Dumnezeu îți va dărui ție neîntârziat mântuirea și pacea sufletului…
Trebuie să luptăm și împotriva propriei voi, să facem cu osârdie închinăciuni împotriva mândriei noastre, care se cuibărește în adâncul inimii, căci mândriei nu-i place să se plece.
În rugăciune, cel mai important lucru de care trebuie să avem mai întâi de toate grijă este credința vie, credința fără margini în Domnul: să ni-L închipuim viu înaintea noastră și în noi înșine. Astfel să cerem Mântuitorului în Duhul Sfânt și vom primi. Cere simplu și atunci Dumnezeu îți va fi ție toate, într-o clipă săvârșind mari și minunate fapte. La rugăciune, ia aminte întotdeauna cu credință tare la fiecare gând și la fiecare cuvânt al tău, care pot, fără îndoială, să se prefacă în faptă. Când te rogi, fii cu mare luare-aminte la cuvintele rugăciunii, simțindu-le în inimă. Nu-ți distrage mintea de la ele în oarecare gânduri… Precum în Dumnezeire Tatăl, Fiul și Sfântul Duh sunt nedespărțiți, tot astfel și în rugăciunea și viața noastră gândul, cuvântul și fapta trebuie să fie nedespărțite. Dacă ceri ceva de la Dumnezeu, crede că aceasta va fi, se va împlini după cererea ta, așa cum Îi va fi plăcut lui Dumnezeu (Sfântul Ioan de Kronstadt)
● Când dușmanul te dosădește cu nimicuri, când caută să te supere, să te mânie, să-ți răpească pacea inimii, spune doar: „Hristos a înviat! Hristos a înviat! Hristos a înviat!” De aceste cuvinte se teme mai mult decât de orice, ele îl ard precum focul și va fugi de la tine.
Nu trebuie doar să te rogi: „Doamne, miluiește-mă!”, nu doar să ceri, ci trebuie neîncetat să mulțumești și să lauzi pe Domnul. Atunci va fi pace în sufletul tău (Starețul Mihail de la Valaam)
● Când cineva se simte păcătos, să se zăvorască singur in chilie, să citească canonul Preadulcelui Iisus, cu acatistul, și să se îndeletnicească cu plânsul cel mângâietor. Când cineva se află în primejdie, oricare ar fi aceasta, să citească Paraclisul Maicii Domnului și se va izbăvi de orice năpastă. Când cineva vrea să-și curățească lăuntrul sufletului său, să citească cu luare-aminte cea de-a 17-a catismă din Psaltire și i se vor deschide ochii săi cei lăuntrici… (Preacuviosul Gavriil Zăreanov)
● Nu lăsați inima voastră pradă deșertăciunilor lumești. Mai cu seamă în timpul rugăciunii lăsați toate gândurile despre cele ale vieții. După rugăciune, fie ea acasă ori la biserică, e nevoie de tăcere ca să vă păstrați o dispoziție de rugăciune plină de umilință. Uneori chiar și un cuvânt simplu, neimportant, poate să surpe și să izgonească din sufletul nostru umilința. (Preacuviosul Nikon de la Optina)
● Fiți curajoși chiar și atunci când Domnul îngăduie mari încercări, biruind patimile. Rugăciunea slăbește, chiar dacă nu vrem una ca aceasta, și atunci toată atenția ne este absorbită de felurite dorințe și patimi. Din pricina dispozițiilor din afară, omul slab cade în deznădejde. Această patimă — descurajarea (grija de multe) — mortifică tot ceea ce este sfânt, tot ceea ce este viu în om. Răstignit pe cruce, roagă-te, la fel cum în vechime mulți nevoitori s-au rugat și s-au luptat cu patimile. Rostiți „Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui…” Dacă cineva cade într-o astfel de stare, să citească canonul cinstitei și de viață făcătoare Cruci a lui Hristos, iar apoi, ca răstignit pe cruce fiind, să se roage Mângâietorului sufletelor și trupurilor noastre să Se milostivească spre noi, să ne ierte, să intre în sufletul nostru și să izgonească toată descurajarea care ne ucide. (Schiarhimandritul Zaharia)
● Niciodată să nu cădeți în toropeală la rugăciune… Fiecare cuvânt e sfânt. Aceasta are o mare putere creatoare. Fiecare cuvânt ne apropie de Dumnezeu… Ai grijă de vasul inimii tale, ca să-l păstrezi curat; îngrădește-l cu gardul rugăciunii neîncetate… Pentru credința cea tare, pentru rugăciunea neîncetată sufletul primește Sfântul Duh și se face vas al harului dumnezeiesc…
Citiți adesea Evanghelia, Predica de pe Munte a Mântuitorului (Mt. 5, 1-12), capitolul al 15-lea din Evanghelia de la Ioan despre dragoste și Epistola Apostolului Pavel către Romani (capitolul 13).
În împrejurări triste e bine să ne întoarcem cu rugăciunea către Maica Domnului. Citiți Paraclisul Maicii Domnului și veți simți dintr-odată buna schimbare. Ca să vă izbăviți de cel rău, trebuie să spuneți „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară” și să vă rugați Maicii Domnului „Izbăvitoarea”. La Noul Athon a existat o icoană făcătoare de minuni „Izbăvitoarea”. Câte minuni s-au petrecut acolo! Nu vă bucurați, iubiților, de răul cuiva! Când simțiți că mânia vă stăpânește, spuneri în sufletul vostru: „Doamne, miluiește!”, iar apoi, inspirând, spuneți: „Doamne” și expirând „miluiește”, și mânia va trece, se va face pace și liniște. (Schiegumenul Sava Ostapenko)
● Oare Domnul ascultă rugăciunea noastră de fiecare dată când socotim că ne rugăm? Aceasta este întrebarea. De câte ori, stând la rugăciune, începem să căscăm ori ne trec prin minte felurite gânduri, ceva nu e în regulă cu noi. Una ca aceasta nu mai poate fi numită rugăciune. Prin urmare, doar prin pătimirile sufletești și trupești omul poate să deschidă ușa lui Hristos… E de ajuns să voiască, să creadă, să se roage. Primul pas îl fac însă Mărturisirea și Sfânta Împărtășanie.
Dacă cineva se roagă, dobândește harul lui Dumnezeu, iar harul se răspândește la toți cei din jur și îi sfințește. (Părintele Porfirie Athonitul)
● …Spune această rugăciune cu mintea: „Doamne Iisuse Hristoase, Preadulce Părinte, Dumnezeule și Doamne al îndurărilor și a toată făptura Făcătorule, ia aminte la smerenia mea și toate păcatele mele, pe care în tot timpul vieții mele le-am făcut chiar până în această zi și în acest ceas, iartă-le și trimite Preasfântul și Mângâietorul Tău Duh, ca El să mă povățuiască, să mă lumineze, să mă acopere ca să nu păcătuiesc! Și cu suflet curat și cu inimă curată și cu închinăciune să slăvesc, să-Ți mulțumesc și să Te iubesc din tot sufletul și din toată inima mea pe Tine, Preadulcele meu Mântuitor și Dumnezeu Binefăcător, Care ești vrednic de toată iubirea și închinarea. Da, Bunule Părinte fără de început, Fiule și Duhule, învrednicește-mă pe mine să mă luminez cu dumnezeiasca și duhovniceasca vedere, ca să contemplu harul Tău preadulce, ca să port povara aceasta a mea veghind în noapte și să înalț Ție curat rugăciunea mea și mulțumirea, pentru rugăciunile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și ale tuturor sfinților. Amin!„
Spune atunci și cu propriile tale cuvinte, cum poți și cum știi, lui Dumnezeu cele către milostivire și dragoste… Și adu în mintea ta moartea, veșnicele chinuri, judecata celei de-a Doua Veniri. Și plânge de câte ți-a dat ție Dumnezeu. Apoi îndreaptă mintea ta către Rai, spre îndulcirea celor drepți și spre veșnicele bunătăți. Și mulțumește Bunului Mântuitor și Binefăcător, Dumnezeului nostru. (Starețul Iosif Isihastul)
● Noi cârtim adeseori: „Pentru ce mi se întâmplă mie asemenea neajunsuri? Însă Maica Domnului, pentru cele șapte răni primite în suflet, tot astfel a cârtit? Dacă în fiecare zi am fi făcut o închinăciune Maicii Domnului, ea nu ne-ar fi lăsat, ci ne-ar fi luat sub acoperământul său, învrednicindu-ne de Împărăția cerurilor. (Starețul Grigori Dolbunov)
● La începutul căii către rugăciunea curată ne ciocnim de lupta cu patimile. E cu neputință să fie rugăciune curată până ce lucrează patimile… Când vreți să cunoașteți voia lui Dumnezeu, rămâneți cu desăvârșire singuri, și cu întreaga năzuință și din tot cugetul, cu mare smerenie, cereți în rugăciunea voastră cunoașterea acesteia.
Și tot ceea ce ți-ai pus în inima ta, ori către ce are aplecare aceasta să fie după Dumnezeu. Cei care au mare îndrăzneală în rugăciune ascultă în lăuntrul lor mai mult de vestirea cea părintească și sunt cu mare luare-aminte la viața lor și nimic nu fac fără vestire dumnezeiască.
Rugăciunea este singurul ajutor care lucrează la curățirea minții și fără ea nu putem trăi duhovnicește. Cu toate acestea, nimic nu poate să țină mintea să se roage curat, dacă nu vin harul cel dumnezeiesc și cunoștința cea duhovnicească, dacă nu vine în chip suprafiresc dumnezeiesc cuget ori o altă lucrare a harului. De aici nevoitorul trebuie să cunoască că nu el singur își ține mintea la rugăciune, ci harul lui Dumnezeu; și după măsura harului lui Dumnezeu se roagă el curat… Și să știe că nu de la el, ci de la Dumnezeu este una ca aceasta. Și că trebuie să-I mulțumească lui Dumnezeu și să-i povățuiască și pe alții, amintindu-le că noi suntem datori să lucrăm după puterile noastre, arătând lui Dumnezeu intenția și dorința noastră de rugăciune curată. Însă dobândirea ei atârnă de Dumnezeu…
Când începi să pășești spre împlinirea datoriei tale, spre rugăciune, fă aceasta cu mare smerenie, cerând îndurarea lui Dumnezeu, nu pentru că El îți e dator și e obligat să-ți dea harul, căci tu ești rob, ci ceri harul ca El să te dezlege: „Stăpâne, Preadulce Domn al nostru, Iisuse Hristoase! Trimite-mi sfântul Tău har și mă dezleagă de legătura păcatului. Luminează-mi întunecatul meu suflet, înțelepțindu-l prin îndurarea și mila Ta cea fără de margini și-l fă pe el vrednic de recunoștință Ție, Preadulce al meu Mântuitor, vrednic de toată dragostea și mulțumirea. Da, Bunule Binefăcător al meu și multmilostive Doamne, nu îndepărta de la noi milostivirea Ta, ci îndură-Te asupra zidirii Tale. Văd, Doamne, greutatea păcatelor mele, dar văd și îndurarea Ta cea nemăsurată, Văd întunericul sufletului meu nesimțitor, însă cred cu bune nădejdi așteptând luminarea Ta cea dumnezeiască și izbăvirea de patimile mele cele viclene și de păcatele mele cele adânci, pentru mijlocirea Preacuratei Tale Maici, Stăpâna noastră, de Dumnezeu Născătoarea și pururea Fecioară Maria și cu toți sfinții. Amin!„
Nu înceta să ceri astfel până la ultima ta suflare și Dumnezeu va împlini cu putere cererea ta. Lui fie slava și stăpânirea în vecii vecilor! Amin! (Starețul Iosif Isihastul)
● Când noi dorim ceva și aceasta nu se împlinește, să spunem: „Fie numele Domnului binecuvântat, fie în izbândă, fie în neizbândă!” (Starețul Daniil Katunakiotul)
● Deprindeți-vă să citiți acatistul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu cu evlavie multă și cu timpul vă veți mira de mulțimea de har care s-a vărsat asupra voastră… Numai nu vă așteptați ca de prima oară să vedeți aceasta, pentru că nu se poate să fie struguri în vie de îndată ce ați sădit-o. Însă cu timpul veți aduna cei mai copți și cei mai dulci struguri… Bateți mereu la ușa compătimirii materne și a dragostei sale de oameni. Faceți neîncetat acatistul ei și mărimurile ei și veți afla ajutor și ocrotire nu doar în această viață trecătoare, ci și în ceasul morții. (Starețul Athanasie de la Mănăstirea Grigoriu)
● Nu lăsa rugăciunea. Teme-te de nepăsare, de indiferență. Când te rogi și simți umilința, atunci întreaga zi parcă zbori, parcă ai aripi…
Dacă printre o mie de oameni orbi există cineva care vede, acesta poate să-i conducă pe toți ceilalți pe calca cea dreaptă. (Starețul Ieronim Apostolidis)
● Superficialitatea și graba la rugăciune sunt foarte vătămătoare și primejdioase. Neluarea-aminte îndepărtează frica de Dumnezeu, fără de care rugăciunea nu este cu putință.
Neluarea-aminte conduce la pierderea rugăciunii. Fiecare propoziție, fiecare cuvânt al rugăciunii trebuie să fie pentru noi adânc simțite, trebuie pronunțate cu multă luare-aminte, din toate puterile noastre firești: din toată inima, din tot cugetul și cu toată puterea noastră. Altfel, rugăciunea va fi nedeplină, iar jertfa de rugăciune întinată nu mai este roadă a mântuirii.
Uneori se întâmplă ca omul, în timpul pravilei de rugăciune, să primească felurite gânduri despre faptele și planurile vieții și în locul rugăciunii să se arate ca în îndeletnicire doar pustiirea și păcatul. Aceasta nu este rugăciune… Aceasta se întâmplă atunci când, începând rugăciunea, noi nu avem deplina hotărâre „de a lăsa toată grija cea lumească”, când patima pentru lume și cele lumești ne abate de la calea Domnului Dumnezeu și de la Împărăția cerurilor la care El ne cheamă…
Este necesar să ne pregătim întotdeauna pentru rugăciune, chiar dacă timpul este scurt și, cu adevărat, sufletul și inima trebuie să simtă o cutremurare adâncă.
Ai pierdut rugăciunea prin neluare-aminte și ai căzut în păcate care au ucis îndrăzneala rugăciunii înaintea lui Dumnezeu. Amintește-ți clipa în care s-a întrerupt rugăciunea și care au fost întâmplările, lucrările și trăirile din acel timp. Lămurește-ți care au fost mai cu seamă împotriva lui Dumnezeu din aceste purtări din acea perioadă. Mișcarea mâniei, patima, pomenirea de rău, obida ori mișcarea oricărei alte patimi. Aflând încălcările tale păcătoase, căiește-te de ele și cere iertare, rugându-te. Pocăiește-te, părându-ți rău de lenevire, neluare-aminte, de conștiința necurată și roagă-te așa cum poți.
Uneori, este greu să ne rugăm. Vrăjmașul nu doarme, ci ca o pasăre de pradă întotdeauna năzuiește să fure (ori nu îngăduie luarea-aminte) sfintele cuvinte auzite și citite, propunându-ne mereu amintiri păcătoase, gânduri și dorințe deșarte.
Orice om, oricât de simplu, poate să fie sfințit de Domnul prin Rugăciunea lui Iisus: „Fiule al lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” Această scurtă rugăciune se potrivește bine cu ritmul respirației: la primele două cuvinte se inspiră, la următoarele trei se expiră. Cuvintele se pronunță tainic în minte.
Dacă dorești să te afli în bucuria cea neîncetată întotdeauna, atunci adu-ți aminte mereu de Dumnezeu, nu păcătui, și neîncetat, cu umilință, roagă-te Lui.
Roagă-te întotdeauna, până când îți stăpânești mintea… Dacă împlinești aceasta, te vei ruga și în subconștientul tău. Iar după aceea te vei ruga (cu inima) chiar și în timpul somnului, adică, altfel spus, încetare. Însă, înainte de toate, este necesar să păstrezi regulile generale ale pravilei de rugăciune cunoscute: să nu grăiești în deșert, având mintea împrăștiată, să nu judeci, să nu te mânii, să nu ai pătimire și altele… Starea de rugăciune este un indicator general al stării sufletului: sănătos ori bolnav… Dacă omul este curat și se află în Domnul, atunci Însuși Sfântul Duh Se roagă pentru el cu suspine negrăite (cf. Rom. 8, 26). Apropierea noastră de Dumnezeu (înrudirea) cuprinde în sine chipul și asemănarea Lui.
Pentru rugăciunea neîncetată e nevoie de două condiții: evlavia și stăruința. (Starețul Piotr Sereghin)
● Dacă la rugăciunea inimii există zdrobire sinceră și ocărâre de sine, atunci ne putem ocupa cu această rugăciune și Dumnezeu ne va binecuvânta. Mai multe lămuriri aflați în cărțile Sfântului Ignatie Briancianinov, mai cu seamă în cel de-al doilea tom ori în al cincilea.
Stăruiește să-ți păstrezi mintea neîmprăștiată și să ai în ea cuvintele rugăciunii. Dumnezeu să-ți ajute să te nevoiești întru rugăciune și să izbândești în ea ca și în răbdarea durerii, a bolii, și să izbândești în smerenie și în blândețe…
E nevoie să porți o luptă crâncenă cu iubirea de sine. Roagă-te lui Dumnezeu, cere-l ajutorul și El îți va ajuta să te izbăvești de orice patimă… De fiecare dată când ți se întâmplă să te mânii, să te tulburi, atunci doar ia aminte, căiește-te în mintea ta înaintea lui Dumnezeu și cere iertare aproapelui. Citește cărțile ziditoare ale Sfinților Părinți și acestea te vor învăța cum să trăiești pentru a plăcea lui Dumnezeu și a-ți mântui sufletul.
Nu te împuțina cu duhul și nu te descuraja. Roagă-te lui Dumnezeu cu credință și cu deplină încredere în îndurarea Lui. La Dumnezeu totul este cu putință, trebuie doar ca noi să cugetăm că suntem nevrednici… Căci Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriți le dă har. Fii cu luare-aminte la tine. Toate ispitele, bolile și durerile care ne cuprind nu sunt întâmplătoare. Dacă rabzi totul fără cârtire, atunci Domnul nu te va lăsa fără răsplată. Dacă nu aici pe pământ, atunci în orice caz în cer.
Smerește-te sub mâna tare a lui Dumnezeu și lasă-te cu desăvârșire în voia Lui; astfel vei afla pacea sufletească… (Starețul Ștefan Ignatenko)
● Dacă ai obidit pe mama ta și ea te-a blestemat și te-a ocărât, fă pentru sănătatea ei 40 de metanii pe zi, ca Domnul să te ierte… Dacă cineva a murit cu tine în obidă, pentru el 40 de metanii. Biserica se roagă pentru păcătoșii care se pocăiesc, însă pentru cei care nu se pocăiesc rugăciunea este nefolositoare.
Dacă nu vei face aceasta, rugăciunea ta nu va fi ascultată de Domnul… Dacă nu dormi noaptea, trebuie să te închini și să te rogi: „Doamne, binecuvântează-mă cu somn liniștit!” și închină patul tău. Așa trebuie să faci în fiecare seară înainte de somn. Trebuie să te căiești, cerând: „Doamne, izbăvește-mă de tot ceea ce mă împiedică să fiu cu Tine! Doamne, povățuiește-mă să rămân întotdeauna în pocăință!” (Starețul Grigori Dolbunov)
● Deprinde-te cu ocărârea de sine: fără aceasta nu se poate. Rugăciunea este lucrul cel mai de căpetenie în viață. Dacă sunteți cuprins de lene, de nepăsare, atunci ce este de făcut? Așa e omul!… Roagă-te lui Dumnezeu cu deplină luare-aminte, simplu, precum copiii, spune cuvintele rugăciunii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!”
Afundă-ți mintea în fiecare cuvânt al rugăciunii; dacă mintea fuge, întoarce-o din nou și constrânge-o să stea aici. Repetă cuvintele rugăciunii cu gura. Așa va fi mai bine! Până ce inima nu rămâne închisă în cuvintele rugăciunii, e de folos această rugăciune rostită cu gura… Cel mai important lucru este ca simțământul ocărârii de sine să fie necruțător, să petreci în simțământul păcătoșeniei tale și al răspunderii înaintea lui Dumnezeu… Ocărăște-te pe tine nu doar pentru faptele rele, ci și pentru gândurile păcătoase, căci și pentru acestea vom da răspuns. (Starețul Gherman)
● Trebuie să ne străduim să încălzim în noi simțământul căinței, al pocăinței din inimă înaintea lui Dumnezeu. Nu trebuie să recurgem la oarecare metode artificiale, cum ar fi de pildă inspirația ori expirația (cum învață unii), ci pur și simplu să sporim în noi simțământul unei adânci pocăințe. Încetul cu încetul vom izbândi și atunci vom gusta marea dulceață a rugăciunii… Citește-ți rugăciunile de dimineață și de seară după cartea de rugăciuni, apoi, cu osârdie, poți să faci și canoanele: al Mântuitorului, al Maicii Domnului, al Îngerului păzitor, și după aceea, acatistele pe care le dorești. Este nevoie neapărat ca în fiecare zi să spui Rugăciunea lui Iisus vreme de zece minute (cel puțin), fără numărătoare, pentru a nu o rosti ca un automat, ci fără grabă și cu cugetare la aceasta… Este nevoie neapărat să citești scrierile Avvei Dorotei și ale Sfântului Ioan Scărarul. Se cuvine ca dimineața și seara să facem câte 12 metanii. Roagă-te întotdeauna pentru izbăvirea de scârbe și păcate, însă la sfârșitul rugăciunii adaugă mereu: „Însă, Doamne, facă-se voia Ta!”
Când cineva suferă de insomnie trebuie să se roage celor șapte sfinți din Efes, iar când somnul vine în timpul rugăciunii trebuie să ne rugăm Mântuitorului, Maicii Domnului și Sfântului Pantelimon.
Dacă în timpul Heruvicului ori în alte momente importante ale Liturghiei ne vin în minte felurite gânduri lumești, trebuie să alergăm la Rugăciunea lui Iisus. Fă semnul crucii și spune Rugăciunea lui Iisus cu glas liniștit și aceasta va ajuta ca gândurile să nu mai rătăcească. Trebuie să ne adunăm gândurile și să ne rugăm cu umilință, cu frângerea inimii și cu credința sinceră ca a unor copii. Domnul, la o asemenea credință, trimite umilință și atunci se simte mare roadă dintr-o astfel de rugăciune. La început este mai greu, dar apoi rugăciunea lăuntrică începe să curgă. Este nevoie să te silești neîncetat. (Preacuviosul Aleksie Soloviov)
● Înainte de toate este foarte important să ne amintim că rugăciunea este o întâlnire, o relație, și încă o relație adâncă, în care trebuie să ne constrângem pe noi către Dumnezeu… Pentru a ne putea ruga trebuie să înțelegem ce este Împărăția lui Dumnezeu. Trebuie să conștientizăm, să înțelegem că El este Dumnezeu, că El este Împăratul și să ne încredințăm Lui. Întotdeauna trebuie ca măcar să ne amintim de voia Lui, chiar dacă nu avem posibilitatea să o împlinim.
De foarte multe ori, în rugăciune nu suntem cu luare-aminte, inima noastră nu participă la ea și viața pe care o trăim nu slujește ca sprijin rugăciunii.
Există clipe când puteți să faceți încercarea de a vă adânci în rugăciune, chemându-L pe Acela Care este rădăcina și adâncul tuturor lucrurilor. Și atunci rugăciunea devine pe deplin simțită — deși cere multă nevoință și multă trudă. (Mitropolitul Antonie de Suroj)
● De fiecare dată străduiește-te să taci, îndurând reproșurile. Roagă-te: „Împărăteasa cerului, mântuiește-ne pe noi, păcătoșii, și nu ne lăsa să cădem în prăpastie. Știu, Stăpână, că toate durerile sunt folositoare pentru sufletele noastre. Însă, Stăpână, vezi că noi suntem neputincioși și ne alipim cu putere de viața pământească. Dă-ne nouă răbdare să ne purtăm crucea și nu ne lăsa pe noi, păcătoșii, fără mângâierile cele cerești…” Și dacă vei face astfel în timpul vieții pământești, nu te vor lăsa pe tine Domnul cu Preacurata Lui Maică, și-ți vor da cu timpul mângâieri lăuntrice, cu care nu se pot compara nici una dintre îndulcirile ori mângâierile pământești.
Dacă mergi, dacă lucrezi, dacă șezi — întotdeauna să ai Rugăciunea lui Iisus: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiule al lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!” Și această rugăciune te va învăța tot binele și-ți va da răbdare, smerenie, și te va păzi de orice rău, iar îngerul păzitor nicicând nu va pleca de la tine… (Ieromonahul Daniil Fomin)
● În năvala patimilor și la orice ispită a vrăjmașului, în boli și în dureri, în necazuri și în năpaste, în toate nevoile vieții spune-ți: „Toate le face Domnul pentru mine, iar eu singur nu pot să fac nimic, nu pot să îndur nimic, nu pot să înaintez, să izbândesc… El este puterea mea!”
Începe fiecare zi, dimineața, punând început bun, rugându-te cu cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur: „Doamne, învrednicește-mă să Te iubesc…”
Dacă bagi de seamă că nu poți să faci toate câte ai voit, spune: „Doamne, miluiește!” Trebuie să te silești să depășești lenea: „Doamne, iartă-mă!” Dacă cumva, uitând, osândești, căiește-te îndată; dacă ai greșit, de asemenea, pocăiește-te, stăruind să nu mai greșești, dar nu îngădui să lași luarea-aminte, ca întotdeauna să ai pacea duhului. Nici de ceva, nici pentru cineva nu te tulbura. (Starețul Serafim Romanțov)
● În cazul în care sufletul ne este neliniștit, arhimandritul Serafim Batiukov sfătuiește să aprindem o lumânare și să citim Canonul și Paraclisul Maicii Domnului.
Sfântul Serafim de Sarov a spus unuia dintre apropiații săi: „Când te rogi, când vii la Dumnezeu, atunci Dumnezeu în Hristos împlinește rugăciunea ta, însă nu cere lucruri de nimic, amintindu-ți ce preț a dat El pentru cele cerute de tine: Întruparea, viața pământească. Patimile. Răstignirea, pogorârea Ia iad – iată prețul pe care El l-a plătit pentru ca noi să putem să ne întoarcem către El! Pentru aceasta trebuie să stăm înaintea Lui cu Atâta cutremurare, cu atâta evlavie și simțământ al răspunderii. (Mitropolitul Antonie de Suroj)
● Iisus e totul pentru suflet: săturare, luminare, curăție, ușurare, întărire, mângâiere. Să spunem dară: „Facă-se voia Ta!” cu toată plinătatea inimii și atunci sufletul se va vedea pe sine întru înoirea vieții, în mireasma ce se arată. Trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu ca să dăruiască mare pocăință creștinilor ortodocși; doar în aceasta se află mântuirea noastră și a lumii. (Schiegumena Maria Dohtorova)
● Rostiți întotdeauna „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te” împreună cu închinăciuni și Maica Domnului vă va izbăvi de orice rău.
Dimineața, ieșind din casă, ar trebui să citiți Psalmii 26, 50 și 90; iar la început și la sfârșit, rugăciunea „Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te”. După aceasta, glonț, bombă ori incendiu de s-ar întâmpla, nici o nenorocire nu se va atinge de tine.
Citiți Psalmii 26, 50 și 90, iar Domnul și Maica Domnului își vor arăta îndurarea.
Străduiește-te să te rogi dimineața cu luare-aminte, iar seara, după lucru, spune cel puțin: „Binecuvântează, Doamne! Slavă Ție, Doamne!” și împreună cu acestea mai spune și altele: „Doamne, ajută-mă! Doamne, apără-mă! Doamne, fii Doctorul sufletului și al trupului! Doamne, învață-mă să fac voia Ta!” Făcând astfel, vei vorbi cu Dumnezeu, iar aceasta se cheamă rugăciune. Alte gânduri să nu primești, căci ele nu sunt de la Dumnezeu. (Schiarhimandritul Vitalie Sidorenko)
● Fiecare lucru pe care îl facem cu rugăciune ne aduce folos, iar lucrul fără rugăciune este neroditor, chiar dacă ni se pare bun (v. Mt. 12, 30).
Înainte de a începe să ne rugăm, trebuie să cerem de la Dumnezeu iertare pentru toate greșelile și neputințele noastre. Rugăciunea trebuie să fie însoțită de starea noastră de pocăință. Pentru ca rugăciunea noastră să fie lucrătoare trebuie să avem simțământul păcătoșeniei noastre.
Toate cererile noastre în rugăciune trebuie să fie făcute cu smerenie, dacă vrem ca Domnul să le asculte. Și, în general, smerenia trebuie să însoțească întotdeauna rugăciunea. (Arhimandritul Serghie Șevici)
● Pentru a fi scriși în Cartea Vieții, rostiți rugăciunea „Doamne, nu mă lipsi pe mine de bunătățile Tale cele cerești…” (Schiegumena Magdalina Dosmanova)
● Cuvântul rostit are două forme: duhovnicească — înțelesul, sensul și materială — vibrațiile nesfârșite în atmosferă.
Cuvântul lui Dumnezeu în om pătrunde până între încheieturi și măduvă (v. Evr. 4, 12).
Aceste schimbări în trup sunt însoțite de oarecare simțăminte. În timpul rugăciunii nu trebuie să acordăm atenție nici unui simțământ. Unde este luare-aminte, acolo se află și puterea și unirea cu acea parte.
Luarea-aminte ar trebui să se unească doar cu credința și cu gândul curat. Trebuie de asemenea să ne amintim că sufletul nu-L vede pe Dumnezeu, dar Dumnezeu, după atotputernicia și harul Său, vede sufletul. Iar când noi arătăm cu credință dorirea sufletului nostru Domnului, atunci cu harul lui Dumnezeu se împlinesc dorințele noastre la rugăciune. Acesta este harul rugăciunii și nădejdea mântuirii. (Schiegumena Maria Doktorova)
● Schimonahia Gavriila a spus că în rugăciune nu se pot cere bunuri materiale, ci ar trebui să se ceară înțelepciune, răbdare, să se ceară ca Dumnezeu să ne miluiască. „Când spunem: «Miluiește», oare nu știe El nemijlocit care este nevoia noastră? Nu putem să cerem pentru cineva ceva, pentru că și acest altcineva este fiul Lui! Să-I spunem lui Dumnezeu: «Fie voia Ta în viața lui!» Trebuie să fim cu desăvârșire supuși! Asta înseamnă expresia «rob al Domnului».”
din cartea Călăuză duhovnicească