Sfaturi ale Sfântului Grigorie Teologul pentru femeia credincioasă
Nu aurul și pietrele scumpe slujesc drept podoabă femeilor. Peste chipul împărătesc să nu pui alt chip, pierzător, acoperindu-l cu rumeneli. Hainele strălucitoare lasă-le altora, care nu sunt împodobite cu o viețuire luminoasă. Tu îngrijește-te de curăție, de întreaga înțelegere, de frumusețea vrednică de minunarea ochilor lăuntrici. Bunele obiceiuri sunt cea mai bună podoabă a femeii ce are frumusețe trainică, neschimbată și cu adevărat vrednică de laudă.
În primul rând să Îl cinstești pe Dumnezeu, iar apoi pe soțul tău, ochiul vieții tale, îndrumătorul planurilor tale. Numai pe el să-l iubești, numai lui să-i veselești inima, și cu cât e mai gingașă dragostea pe care o nutrește față de tine, cu atât să păstrezi nestricate legăturile unirii de suflet. Să nu-ți îngădui libertățile la care îți dă prilej dragostea soțului, ci să păstrezi cuviința, fiindcă în toate e cu putință săturarea — dar deși poți să te saturi de orice, mai bună este dragostea fără saț.
De vreme ce te-ai născut femeie, nu-ți însuși ceea ce ține de firea bărbatului și nu te îngâmfa cu hainele, nici cu agerimea minții. Înțelepciunea ta este să te supui legilor căsniciei, fiindcă legătura nunții face ca soția și soțul să aibă toate de obște.
Când soțul e înfuriat, lasă de la tine; când e obosit, ajută-l cu vorbe calde și sfaturi bune. Nici îmblânzitorul de lei nu potolește cu sila fiara întărâtată, care se înăbușă de furie, ci o netezește cu mâna și îi spune vorbe de mângâiere.
Oricât ai fi de furioasă, niciodată să nu-ti ocărăști soțul pentru o pierdere suferită, fiindcă el este pentru tine cel mai bun avut. Să nu-l ocărăști fiindcă întreprinderea nu i-a mers: ar fi nedrept, fiindcă adeseori, din răutatea demonilor, nici întreprinderile făcute cu chibzuință nu-și ating scopul.
Pe omul pe care soțul tău nu îl are la inimă să nu îl lauzi cu gândul viclean de a-l răni prin cuvânt pe soț. Soților nobili, și mai ales soțiilor, li se cuvine în această împrejurare și în oricare alta să aibă simplitatea inimii.
Să împărtășești și bucuria soțului, și toate necazurile lui. Și grijile să vă fie de obște, că prin aceasta sporește casa voastră.
Și sfatul tău trebuie să fie luat în seamă, dar hotărârea trebuie să fie a soțului,
Atunci când soțul tău este necăjit, întristează-te și tu cu el (fiindcă atunci când prietenii împărtășesc necazul tău aceasta este o bună doctorie pentru întristare), însă nu pentru multă vreme: luminându-ți fața, împrăștie-i gândurile de întristare, căci pentru soțul necăjit limanul cel mai de nădejde este soția.
Să nu ieși în locuri de adunări necuviincioase, fiindcă acolo și celor rușinoși li se răpește rușinea, iar pierderea rușinii este începutul tuturor răutăților.
Și în adunările cele bune să umbli cu oamenii înțelepți, ca în mintea ta să se întipărească vreun cuvânt bun, care să dezrădăcineze din tine vreo patimă ori să te lege mai strâns de virtute.
Să nu te grăbești la ospețe, unde este beție, unde sunt dansuri și râsete necuviincioase. Aceasta îi slăbește și pe cei curați, așa cum soarele înmoaie ceara.
Nici la tine acasă, fiind de față soțul tău sau în lipsa lui, să nu faci ospețe. Dacă pui măsură pântecelui, poate vei birui asupra patimilor — iar de pântecele neînfrânat trebuie să te temi.
Pe chipul tău nu trebuie să fie nici mișcări pofticioase, nici tresăriri mânioase. Lucrul acesta e rușinos pentru orice om, dar mai ales pentru femeie, și sluțește fața.
Împodobește-ți urechile nu cu mărgăritare, ci cu deprinderea de a lua aminte la cuvintele bune, iar pentru cele rele să ți le închizi cu cheia minții. Urechile tale să fie ascultătoare evlavioase.
Dacă n-ai înfrânată limba, vei fi întotdeauna urâtă soțului. Adeseori, limba lungă le face rău și celor nevinovați. Cuvântul tău să rămână ceva dorit.
Ascultă și aceasta: să nu te dedai iubirii trupești nesățioase, să nu cauți oricând plăcerile patului.
Înduplecă-ți soțul să cinstească zilele cele sfinte, deoarece se cuvine chipului Marelui Dumnezeu să se supună legilor, măcar că Însuși Fiul a dat neamului omenesc legea nunții, ajutând zidirea mâinilor Sale ca atunci când unii pleacă, alții să vină, așa încât neamul nostru, schimbându-se, seamănă cu un râu care nu stă locului, din pricina stăpânirii morții, fiind mereu plin în urma nașterilor noi.
Iată darul meu! Iar dacă ai trebuință de un dar mai bun, îți doresc să devii țarină roditoare de prunci mulți, ca să fie lăudat de cât mai mulți oameni Dumnezeu, pentru Care ne naștem pe această lume și către Care avem lege să mergem de aici.
Sfântul Grigorie Teologul