Sfinții cuvioși Isaachie, Dalmat și Faust s-au nevoit în timpul împăratului Teodosie cel Mare (379-395) trăind în dreapta credință.
Viața cea plăcută lui Dumnezeu a Cuviosului Isachie și râvna lui cea mare pentru buna credință, prin care a mustrat pe răucredinciosul împărat Valent, prorocindu-i pieirea lui, precum și fericitul sfârșit al acestui cuvios, s-a scris din destul la 30 mai; cel ce voiește, să citească acolo.
Iar Cuviosul Dalmat, fiind în viață mirenească, a fost mai întâi ostaș în împărăția lui Teodosie cel Mare și era foarte cinstit la împăratul. Apoi a defăimat pentru Dumnezeu toate cele lumești și, lăsându-și femeia și copiii, a luat cu dânsul numai pe un fiu al său cu numele Faust și s-a dus la Cuviosul Isachie, care avea mănăstire în cetatea dinaintea Constantinopolului. El a fost tuns de dânsul în rânduiala monahicească împreună cu fiul său și trăiau amândoi cu dumnezeiască plăcere, bine nevoindu-se în pustniceștile osteneli. Iar după ce Cuviosul Isachie a ajuns la adânci bătrâneți, când se apropia de sfârșit, a chemat pe frați și, învățându-i pentru mântuire, le-a pus egumen în locul său pe Cuviosul Dalmat, după al cărui nume mai pe urmă s-a numit și mănăstirea aceea „a lui Dalmat”.
Fericitul Dalmat a fost hirotonit preot de către Atic, patriarhul Constantinopolului. El atâta postire a arătat, încât petrecea fără hrană până la patruzeci de zile, biruind astfel, prin post și rugăciune, puterea diavolului. El s-a nevoit încă și asupra diavolilor celor văzuți, adică asupra ereticilor nestorieni care huleau pe Preasfânta Fecioară Maria, Maica Domnului, și a fost mare ajutător Sfinților Părinți la al treilea Sinod ecumenic, care s-a ținut în Efes, în timpul împăratului Teodosie cel Mic. Cuviosul era iubit de împărat și de sfinții părinți care l-au pus arhimandrit în Mănăstirea Dalmatului. Și plăcând el lui Dumnezeu desăvârșit, s-a mutat la Dânsul întru adânci bătrâneți. De asemenea și fiul lui, Cuviosul Faust, străbătând prin toată dumnezeiasca plăcere și prin toată nevoința monahicească și sfârșind bine alergarea pustnicească, s-a mutat la veșnicele locașuri și s-a numărat cu cuvioșii părinți în viața cea fără de moarte.
Troparul Sfinţilor Cuvioşi Isaachie, Dalmat şi Faust, glasul al 4-lea: Dumnezeul părinţilor noştri, Care Te porţi pururea cu noi după blândeţile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile părinţilor noştri, îndreptează viaţa noastră în pace.
alte articole
Sfântul Proroc Miheia
Mutarea moaștelor Sfântului Maxim Mărturisitorul
Sfinții Mucenici Fotie și Anichit
Sfântul Ierarh Nifon, Patriarhul Constantinopolului
Sfântul Mucenic Laurențiu, arhidiaconul
Sfântul Apostol Matia
Sfântul Ierarh Emilian Mărturisitorul
Sfânta Cuvioasă Teodora de la Sihla
Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos