Despre educația copiilor Sfântul Porfirie, Sfântul Ioan Gură de Aur dar și Sfântul contemporan Luca al Crimeii vorbea mustrător celor în vârstă pentru ca prin ei, cei tineri să fie păziți.
Iată cum îi povățuia părintele Porfirie Kavsokalivitul pe părinți despre educarea copiilor lor: „Nu trebuie să-i războiți pe copiii voștri, ci pe satana care-i războiește pe copiii voștri. Să le spuneți puține cuvinte și să faceți multă rugăciune. Rugăciunea face minuni. Nu trebuie ca mama să se oprească la mângâierea simțită a copilului ei, ci trebuie să practice și mângâierea duhovnicească a rugăciunii. Mântuirea copilului vostru trece prin sfințenia voastră. Sfințenia nu este un lucru de neizbutit, ci este ușor, e suficient ca voi să dobândiți smerenie și iubire. Dacă vrei te poți sfinți și în Piața Omonia.„
Dacă aproape nimic nu se îndreptează în societate de la o generație la alta, este pentru că părinții dau educație greșită copiilor. Le administrează slava deșartă încă din prima clipă, prin răsfăț și laude. Astfel, copilul devine un individ egoist și inadaptabil.
Iată cum învăța și sfătuia în legătură cu acesta Părintele: „Vin aici sute de părinți și cu lacrimi în ochi mă roagă să-i ajut pe copiii lor, căci unii s-au încurcat cu drogurile, alții cu anturajele rele, alții îi înjură, le cer bani ca să-i folosească la jocurile de cărți și la alte jocuri de noroc, iar când nu au să le dea îi amenință sau chiar îi lovesc! Astfel, părinții ajung să-i blesteme și pe aceștia, și ceasul când i-au adus pe lume! Am văzut părinți plângând cu lacrimi amare pentru starea în care au ajuns copiii lor și dorindu-și din tot sufletul să nu-i fi avut! Întrucât atunci ar fi avut un dor și o supărare că nu au copii, pe când acum îmi spun că au mulțime de supărări pentru problemele cumplite pe care la creează zilnic și le e rușine să mai iasă în lume. De aceea îmi cer să-i ajut cu rugăciunile mele, pentru a-i izbăvi pe copiii lor. Însă când îi întreb ei ce au făcut sau ce fac acum pentru a ajuta aceste ființe nefericite, îmi răspund aproape banal că nu pot face nimic, fiindcă le-au scăpat de sub control, căci acum sunt adolescenți!
Păi era de așteptat De vreme ce ați lăsat toți anii copilăriei neexploatați și ați așteptat să vină adolescența pentru a vă preocupa de copiii voștri, firește că acum aveți aceste rezultate și trebuie să vă așteptați la lucruri și mai rele. Copilul este ca aluatul. Cu cât este mai moale aluatul, cu atât mai ușor se modelează, se formează și se desăvârșește. Acum, când v-ați adus aminte că aveți copii, sau mai degrabă când v-au adus aceștia aminte prin dezordinile lor, prin pretențiile, prin nelegiuirile lor și în general prin comportamentul lor imoral, acum este prea târziu. Pasărea a zburat. Și dacă pasărea pe care am ținut-o în colivie zboară, greu o mai prindem, ca să nu spun că n-o mai putem prinde niciodată! Educația copiilor este începutul și sfârșitul îndatoririlor pe care le au părinții în această viață! Părinții care eșuează să-i educe bine pe copiii lor, sunt considerați eșuați în toate! În toate, mă auziți? Căci, dacă presupunem că există părinți care și-au dedicat întreaga viață pentru a-și dezvolta afacerile și a-și înmulți banii, devenind astfel magnați ai bogățiilor, dar simultan n-au făcut nimic pentru buna educație a copiilor lor, atunci nu numai că n-au oferit nimic copiilor lor, ci s-au luptat și au trudit pentru a făuri niște leneși, nelegiuiți și criminali! Vă încredințez de asta! Și știți de ce? Fiindcă banii, atunci când se află in mâinile oamenilor corupți, le fac rău și lor, celor care-i au, și celorlalți, care nu-i au. Pentru că primii îi scapă pe aceștia din urmă din nevoi și îi folosesc apoi ca pe niște ființe lipsite de voință, oricând vor și sub orice motiv. Oricum, niciodată spre bine!
N-ați auzit că se spune: Banul e ochiul dracului? 0 vorbă mai potrivită despre rolul pe care-l joacă banul in conștiința individului și îndeosebi în răscumpărarea conștiinței oamenilor, de la crearea lumii, eu cel puțin, n-am auzit. Și nu trebuie să mergem prea departe pentru a ne încredința de asta. luda nu L-a trădat pe Iisus pentru bani? Pentru de treizeci de arginți? Asta nu vă ajunge? Nu este suficient pentru a vă convinge de puterea distrugătoare pe care o are banul, atunci când este mânuit de oameni care nu-L au în ei pe Dumnezeu? Iar cei care nu se preocupă de educația dumnezeiască a copiilor lor ce credeți că făuresc? Făuresc Iude! Și vai lor! Fiindcă adună comori aici pe pământ și sunt nepăsători de Împărăția cerurilor. De altfel, de cele pe care le adună aici, nici ei nu vor apuca să se bucure, dar nici copiii lor rău educați nu vor putea să le păstreze. Și știți de ce? Pentru că părinții au fost molipsiți de o boală incurabilă, care se numește iubirea de arginți. Și cu aceasta vor muri! Toate celelalte bunătăți pe care i le-a dat Dumnezeu omului îi lasă indiferenți. Prin urmare vor muri fără să se poată bucura de ele! Iar copiii lor, incapabili, după cum i-au făcut, nu vor fi în stare să le păstreze! Întrucât a păstra cineva bunătățile este mai greu decât a le dobândi.
Sfântul Ioan Gură de Aur îi consideră pe acești părinți care sunt alipiți de bogății și de grijile traiului mai răi chiar și decât ucigașii de copii. Acesta scrie: „De nicăieri altundeva nu provine deformarea copiilor decât din interesul exagerat (al părinților) pentru grijile traiului. Adică din faptul că se preocupă doar de acestea și nu vor să privească spre nimic altceva, nesocotindu-și sufletele și silindu-i să facă asta și pe copiii lor. Pe acești părinți – și să nu creadă cineva că ceea ce spun acum izvorăște din ură – i-aș numi mai răi și decât ucigașii de copii. Fiindcă aceia despart trupul de suflet, însă aceștia aruncă și trupul, și sufletul în focul iadului. Iar moartea naturală oricum o vom suferi, pentru că există legea firii, însă de moartea sufletului copilul ar fi putut scăpa dacă nu-l conducea acolo indiferența părinților. În plus moartea trupului va dispărea cu totul când va veni învierea, însă distrugerea sufletului nimeni nu va putea s-o repare. Întrucât nu-l mai așteaptă mântuirea, ci este osândit să se chinuiască veșnic.
Încât pe bună dreptate îi numim pe acești părinți mai răi decât ucigașii de copii. Fiindcă nu se poate compara când cineva își ascute sabia și o pune la gâtul copilului, cu faptul înfricoșător de a distruge sufletul copilului și de a-l conduce la pieire. Căci pentru noi nu există lucru mai de preț decât sufletul.
Din păcate părinții se preocupă de afacerile lor, de cariera lor, și uită că au copii. Uită că principala lor misiune este să-i crească pe aceștia în educația ortodoxă, creștină.
Sfântul Ioan Gură de Aur, iarăși, adresându-se părinților, spune că atunci porți cu vrednicie numele de tată sau mamă, când trăiești tu duhovnicește și totodată îi ajuți și pe copiii tăi să facă lucrător harul de la botez, să se pocăiască și să se mântuiască.
Nu ești părinte doar când naști, ci devii cu adevărat tată sau mamă când îl renaști duhovnicește pe copilul tău. Îi „faci un rost bun” cu adevărat copilului tău nu doar conducându-l pur și simplu la căsătorie, ci așezându-l pe drumul Raiului: învățându-l să se spovedească regulat, să meargă la biserică, să se împărtășească, să se nevoiască duhovnicește, să se înfrâneze, să se roage, să studieze Sfintele Scripturi, etc. Dacă nu reușești să-l mântuiești, te afli și tu în primejdia de a nu te mântui.
Același Ioan Gură de Aur îl întreabă pe părintele care este înrobit patimilor: „Cum vei putea să-l îndreptezi pe fiul tău, să-i dai sfaturile cuvenite unuia nesârguincios, de vreme ce tu însuți, care te afli la adânci bătrâneți, faci astfel de lucruri urâte?
Le spun pe acestea și-i mustru pe cei în vârstă, nu pentru a-i scuti pe cei tineri de certuri și mustrări, ci pentru ca prin cei dintâi să-i păzesc pe cei din urmă.
Cum îi va învăța tatăl pe copiii lui să-și înfrâneze patimile, egoismul și mânia, când el însuși n-a învățat să le înfrâneze?
Mai degrabă noi trebuie să avem pedagogi și nu ei, adică copiii, de vreme ce greșelile lor nu pot să fie mari, pe când ale noastre sunt foarte mari. Toată răutatea copiilor noștri izvorăște din nesârguința noastră și deoarece nu-i conducem de la început, de la vârsta fragedă, pe drumul dreptei credințe.
De obicei părinții au grijă ca copiii lor să se educe doar lumește, fără să se îngrijească de catehizarea și educația lor creștină.
Sfântul contemporan Luca al Crimeii spune că instruirea și educația copiilor nu trebuie să se limiteze la „înțelepciunea exterioară, la înțelepciunea acestei lumi”, cum se întâmplă de obicei. Copiii trebuie „să învețe totodată înțelepciunea de sus și adevărul superior. Să învețe legea lui Dumnezeu și poruncile lui Hristos, să învețe evlavia, cum să aibă mereu mintea la Dumnezeu și să meargă pe calea creștină dreaptă. Doar atunci nu se vor rătăci copiii voștri pe căile înțelepciunii omenești, doar atunci vor avea mai presus de toate înțelepciunea creștină, cunoașterea lui Dumnezeu. În felul acesta trebuie deci să-i educăm pe copiii noștri. Veți da socoteală înaintea lui Dumnezeu pentru exemplele rele pe care le dați copiilor voștri, pentru certurile care se petrec în fața lor, pentru bârfele pe care aud că le spuneți. Dacă voi înșiși faceți asta, atunci copiii voștri ce pot învăța de la voi? Copiii crescuți greșit le provoacă suferințe și ispite mai întâi chiar părinților lor.
Mulți părinți ajung în punctul de a-i blestema pe copiii lor, spunea Părintele Porfirie, și își doresc să nu-i fi avut, din pricina relelor apucături ale acestora. Însă asta se datorează relei educări, sau chiar a absenței cu desăvârșire a educării de către părinții nevrednici ai acestora.
Sava Aghioritul; Rolul mamei în educația copiilor