Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 1 mai: Sfântul Prooroc Ieremia; Sfinții Cuvioși Mucenici Eftimie, Ignatie și Acachie; Sfânta Cuvioasă Isidora; Sfântul Cuvios Pafnutie din Borovsk; Sfânta Tamara, împărăteasa Georgiei și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna mai, în ziua întâi, pomenim pe Sfântul Prooroc Ieremia
Acest Sfânt și Mare Prooroc Ieremia era evreu și a trăit în vremea vechiului testament, sub patru regi din țara lui Iuda: Iozie, Ioachim, Iehonia și Sedechia (612-586 i.Hr.). El era din Anatot, orășel din Iuda tribul lui Veniamin, și a fost de neam preoțesc, iar tatăl lui se numea Hilkia preotul. Și era un tânăr ca de 20 de ani, când Dumnezeu l-a chemat la slujirea proorocească, că era ales pentru aceasta încă din pântecele maicii sale.
Din cartea rămasă de la el, care se află în Biblie, se vede că Ieremia a trăit în vremea celor mai mari tulburări din istoria evreilor, vremea când se pregătea dărâmarea Templului și a Ierusalimului și ducerea poporului evreu în robia Babilonului. Aceste fapte s-au petrecut o data cu năvălirea vestitului Nabucodonosor, marele împărat chaldeu al Babilonului (604-597). Și robia avea să dureze vreme de 70 de ani.
Două mari împărății voiau atunci să pună stăpânire asupra poporului ales: Babilonul lui Nabucodonosor și Egiptul faraonului Necao. Iar cuvântul lui Dumnezeu, pe care Ieremia trebuia să-l vestească, era: întâi, să aibă toți supunere cinstită față de Nabucodonosor, care este „slujitorul lui Dumnezeu” pentru curățirea fărădelegilor poporului ales și pentru mântuirea lui, iar, al doilea, toți să fugă de orice legătură cu Egiptul. Dar, pentru acest cuvânt, Ieremia a fost socotit trădător, vândut Babilonului. Și, de aici, a pornit tot chinul profetului și toată lupta sa cu neîncrederea poporului în cuvântul lui.
A fost condamnat la moarte: „Cu moarte să moară, cela ce spune unele ca acestea.” Când regele a citit cuvintele lui Ieremia, scrise de Baruh, ucenicul acestuia, cartea a fost ruptă în bucăți și aruncată în foc. Adeseori Profetul a fost închis în temniță, cu picioarele în butuci, sau aruncat în fântâna cu noroi, până la gât. A avut însă și apărători, care de mai multe ori l-au scăpat de la moarte.
Când bogații și căpeteniile iudeilor au fost duși în robia Babilonului, Ieremia a rămas aproape de poporul sărac, pe pământul pustiit al tării, îndepărtând toate cinstirile, cu care îl îmbia regele cuceritor. Iar, după uciderea lui Godolias, omul Babilonului, în Ierusalimului dărâmat, când poporul a fugit în Egipt, de frica răzbunărilor, Proorocul s-a dus și el acolo, nevrând să se despartă de poporul său.
Ieremia a luat parte la înnoirea vieții religioase a poporului său, începută sub regele Iozia, în anul 621, după descoperirea Deuteronomului în templu și după citirea lui în auzul tuturor. Pe lângă alte scrieri, alcătuite prin ucenicul său Baruh, Proorocul a descris, ca un martor, care a văzut cu ochii lui, cu multă jale, dărâmarea Templului și a Ierusalimului și robia babilonică, dar și timpurile de lumină ale venirii lui Mesia, a Cărui împărăție o vedea ca pe un nou, așezământ, scris nu pe table de piatră, ci pe tablele vii ale inimii, iar pe Mesia, ca pe un sol trimis al lui Dumnezeu, să facă dreptate pe pământ.
Când și unde și-a sfârșit zilele, nu se știe. Tradiția ne spune că ar fi fost ucis cu pietre de evreii fugiți în Egipt. A propovăduit cuvântul lui Dumnezeu, cam cincizeci de ani, și a mai fost numit „Proorocul dreptății lui Dumnezeu.”
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Cuvioși Mucenici Eftimie, Ignatie și Acachie
Se săvârșește pomenirea acestor trei sfinți noi-mucenici în cinstitul lor mucenicesc locaș ce se află la Schitul cinstitului Înaintemergător de la Mănăstirea Sfântul Pantelimon din Muntele Atos, unde se găsesc și capetele mucenicilor.
Sfântul noul mucenic Eftimie este pomenit aparte și în ziua de 22 martie. Iar sfântul noul-mucenic Ignatie este pomenit aparte în ziua de 8 octombrie.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Cuvioasă Isidora
Sfânta Isidora, cea Nebuna-pentru-Hristos, s-a nevoit în Mănăstirea Tabenna din Egipt în timpul secolului al VI-lea. Prefăcându-se nebună, ea se comportă ca o persoană anormală, care nu stătea la masă cu celelalte măicuțe din mănăstire. Unele o priveau cu milă dar Isidora a îndurat acestea cu răbdare și smerenie, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate.
Ea făcea cele mai urâte și murdare munci de la bucătărie și din toată mănăstirea. Își acoperea capul cu o cârpă și în loc de mâncare gătită, se hrănea cu spălăturile rămase în oalele murdare. Ea nu s-a mâniat niciodată, nu a spus nici o vorbă jignitoare nimănui, nu a cârtit niciodată împotriva lui Dumnezeu sau a viețuitoarelor mănăstirii, folosind mult tăcerea.
Odată, un călugăr din deșert, Sf. Pitirim, a avut o viziune în care i-a apărut îngerul Domnului care i-a spus să meargă la mănăstirea Tabenna unde va vedea o măicuță care umblă cu o cârpă pe cap. Ea slujește tuturor cu dragoste și îndura mila lor fără să se plângă iar inima și gândurile ei sunt numai la Dumnezeu. „Dar tu, care stai în singurătate, ai gânduri care zboară deasupra întregii lumi.”
Părintele s-a pornit spre mănăstirea Tabenna dar nu a găsit-o printre măicuțe pe cea despre care i s-a spus în vedenie. Dar ele au dus-o pe Isidora la sfânt, considerând-o demonizată. Aceasta a căzut în genunchi în fața lui cerând binecuvântare dar Sf. Pitirim s-a închinat până la pământ cerându-i ei să-l binecuvânteze mai întâi.
Măicuțele au rămas uimite de cele întâmplate și sfântul le-a răspuns următoarele: „În fața lui Dumnezeu Isidora este mult mai sus decât noi toți!” Auzind acestea ele s-au căit și au mărturisit că s-au comportat necuviincios cu această sfântă măicuță, cerând iertare pentru fapta lor.
Sfânta Isidora, stânjenită că a fost descoperită în lucrarea ei, s-a ascuns într-un loc neștiut de nimeni și se presupune că s-a mutat la Domnul în jurul anului 365.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Pafnutie din Borovsk
Pafnutie fusese fiul unei mari căpetenii tătare, care mai târziu a trecut cu toată inima la credința creștină.
La vârsta de douăzeci de ani el a fost tuns monah, trăind în acest chip într-o mânăstire până la vârsta de nouăzeci și patru de ani, când a răposat întru Domnul.
Pafnutie a fost în tot timpul vieții lui feciorelnic și mare nevoitor, din care pricină a fost învrednicit de Dumnezeu cu darul facerii de minuni și al străvederii.
Sfântul Cuvios Pafnutie a trecut la Domnul la anul 1478.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Tamara, împărăteasa Georgiei
Sfânta Tamara a luat împărăția Georgiei la vârsta de 24 de ani. Ea era dăruită cu mare frumusețe și înțelepciune, dar și cu multă credință și evlavie. Conducând poporul pe calea lui Dumnezeu, și-a ridicat țara la culmea strălucirii sale. S-a îngrijit îndeosebi de Biserică și de săraci. A construit multe adăposturi pentru nevoiași, cărora le dădea a zecea parte din veniturile țării. Apoi a întemeiat multe mănăstiri. In toate războaiele purtate a biruit cu rugăciune și cu ajutorul Sfântului Arhanghel Mihail, care îi stătea alături în luptă. După săvârșirea sa s-a arătat mare tămăduitoare de boli.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucurie neașteptată”
Icoana Maicii Domnului „Bucurie neașteptată” este prăznuită pe 9 decembrie, 25 ianuarie și 1 mai. Această icoană a fost pictată în amintirea unei minuni săvârșite în fața icoanei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Un tânăr ce era stăpânit de o grea patimă trupească, dar care avea evlavie către Maica Domnului, s-a rugat într-o zi în fața icoanei Maicii Domnului, înainte să meargă să păcătuiască din nou.
Terminându-și rugăciunea și, ridicând privirea către icoană, a văzut că Pruncul Iisus avea răni pe mâini și pe picioare, din care curgea sânge. Privind mai atent, el a observat că și chipul Maicii Domnului se mișca, fiind ca și viu.
Îngrozit de ce vedea, el a exclamat: „O, Preasfântă Maică, cine a făcut aceasta?”. Atunci, Maica Domnului din icoană i-a glăsuit: „Tu și ceilalți păcătoși, prin păcatele voastre, răstigniți pe Fiul meu încă o dată”.
Conștientizând adâncul păcătoșeniei sale, tânărul ceru milă prin rugăciuni stăruitoare cu lacrimi către Preasfânta Fecioară și Mântuitorul Hristos. El a rostit: „O, Stăpână, să nu fie mai presus păcatul meu decât bunătatea ta neasemuită! Tu ești nădejdea păcătoșilor. Roagă pe Fiul tău să-mi vină în ajutor!”.
Maica Domnului a rostit de două ori o rugăciune către Pruncul Hristos, vreme în care El a rămas neclintit, dar după aceea a răspuns rugăciunii stăruitoare a Maicii Sale: „Voi îndeplini cererea voastră. Pentru rugăciunea voastră, păcatele acestui om sunt iertate. Lasă-l, în semn de iertare, să-Mi sărute rănile”.
Păcătosul iertat, în fața căruia s-a arătat nesfârșita milă a Maicii Domnului, în chip minunat, s-a ridicat și a sărutat rănile Mântuitorului cu bucurie nespusă. Din acel moment, el a dus o viață curată și cucernică. A primit bucuria neașteptată a iertării păcatelor sale.
Această minune a fost consemnată de Sfântul Dimitrie al Rostovului în cartea sa Lâna rourată. Un credincios, inspirat fiind, a zugrăvit icoana Maicii Domnului „Bucurie Neașteptată”, în următorul fel: icoana Maicii Domnului se află în biserică, iar lângă ea este pictat un tânăr îngenuncheat la rugăciune. Preasfânta Născătoare de Dumnezeu are privirea întoarsă spre tânăr, iar Pruncul Iisus este înfățișat cu răni pe mâini și pe picioare. De obicei, în josul icoanei sunt scrise cuvintele de la începutul istorisirii: „A fost cândva un om păcătos…”.
Această icoană făcătoare de minuni din Rusia este cunoscută ca fiind vindecătoare de diferite boli fizice și psihice, dar și ca alungătoare a tristeții și ajutătoare a celor stăpâniți de patimi trupești.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.