Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 1 martie: Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia; Sfânta Cuvioasă Domnina; Sfânta Muceniță Antonina și Sfântul Agapie de la Colciu.
În luna martie, în ziua întâi, pomenim pe Sfânta Cuvioasă Muceniță Evdochia
Această Sfântă era din cetatea Iliopolis, samarineanca din Libanul Feniciei și a trăit prin veacul al III-lea, din naștere fiind necredincioasă și închinătoare la idoli. Și, fiind ea peste măsură de frumoasă și petrecându-și viața în desfrânare, pe mulți îi atrăgea la sine cu farmecul ei și, prin aceasta, strânsese multă avuție, încât, și în alte țări i se dusese vestea.
A crezut, însă, mai târziu, în Hristos. Că, trecând prin cetatea aceea un pustnic, anume Ghermano, și această luându-și sălaș aproape de locuința Evdochiei, din rânduiala lui Dumnezeu, se întâmplă ca ea auzea din casa ei, neîncetatele cântări, citiri și rugăciuni, pe care le făcea Sfântul, în odaia lui, cuvinte de suflet folositoare, de evlavie și întoarcere la Dumnezeu, cuvinte cum nu mai auzise ea niciodată. Și s-a cutremurat sufletul desfrânatei, cu deosebire atunci când a auzit cuvintele: „Vai vouă, bogaților!” Deci, luminându-se la cuget și scârbită de viața pe care o ducea, Evdochia a mers la omul lui Dumnezeu, rugându-l s-o învețe calea mântuirii. Și așa, învățând dreapta credință de la Sfântul Ghermano, iar Sfântul Botez primindu-l de la Sfântul Episcop Teodot, Evdochia și-a schimbat și viața. Ea a împărțit toată averea ei, cea multă, săracilor, dând slobozenie la toți robii și s-a dus într-o mănăstire, unde trăia în smerenie și în pocăință.
Deci, ducându-se vestea de venirea ei la credința creștinilor și parată fiind la împăratul Aurelian (270-275), acesta a poruncit să fie prinsă. Dar, atâta putere și atâtea semne minunate a săvârșit Sfânta Evdochia, încât împăratul însuși s-a îmblânzit față de dânsa. Murind însă Aurelian, Sfânta a fost prinsă din nou, pe vremea când Diogen era dregător în Iliopolis, și, fiind pusă la chinuri, Sfânta a dovedit atâta putere de răbdare, încât însuși dregătorul, zguduit, a pus-o în libertate. I s-a tăiat capul, însă, sub dregătorul Vichentie, urmașul lui Diogen, după ce a îndurat din nou cumplite și înspăimântătoare chinuri, pentru credință.
Și astfel, Sfânta Evdochia, cea care în tinerețe fusese o desfrânată, s-a mutat la cer, dobândind cununa muceniciei, pentru Hristos, Dumnezeului nostru, slavă!
Viața pe larg a Sfintei Mucenițe Evdochia o puteți citi aici.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Cuvioasă Domnina
Aceasta s-a născut din părinți dreptcredincioși și bogați. Din pruncie, afierosindu-se lui Dumnezeu, s-a dat vieții pustnicești și celorlalte pătimiri ale trupului. Pentru că, făcîndu-și o colibă lîngă grădina maicii sale, petrecea în ea, udîndu-și fața cu lacrimi necurmate; iar îmbrăcămintea ei era de păr, pentru că iubea haine ca acestea.
La cîntatul cocoșilor intra în sfînta biserică împreună cu toată mulțimea și aduceau Stăpînului tuturor cîntare de laudă. Ca hrană avea linte muiată cu apă. Apoi toată osteneala o răbda, avînd trupul subțire și slăbit; și, cu dinadinsul învelindu-se, n-a văzut fața cuiva; nici altul pe a ei, și vorbea încet cu cei ce se întîmplau. În acestea petrecînd ziua și noaptea, s-a suit către iubitul ei Mire, Hristos, prin faptele sale plăcute lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Muceniță Antonina
Sfânta muceniță Antonina a suferit în Niceea, în timpul unei persecuții sub împăratul Maximian (284-305). După ce a fost groaznic torturată, sfânta a fost aruncată în închisoare dar Maximian nu a putut-o convinge să se lepede de Hristos și să se închine la idoli.
În timpul torturilor îngerii Domnului au apărat-o pe martiră și i-au înfricoșat pe călăi. Chiar și când au întins-o pe un pat înroșit de foc, aceasta a rămas nevătămată prin puterea Domnului. În cele din urmă, după o mulțime de torturi au cusut-o într-un sac și au înecat-o pe Sf. Antonina într-un lac.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Agapie de la Colciu, cel ce a sihăstrit în hotarele Mănăstirii Vatopedu
Sfântul Agapie de la Sfântul Munte Athos era un ucenic aflat în ascultare la un Părinte care trăia în tăcere în lăcașul Sf. Treime din Kolitsa, în interiorul Vatopedului din Muntele Athos. Când turcii au ajuns pe țărmurile Athos-ului, aceștia l-au prins pe Agapie și l-au dus în Magnesia unde a fost pus să muncească în lanțuri timp de 12 ani. În acești ani sfântul nu și-a pierdut speranța că se va elibera și se ruga tot timpul Maicii Domnului să-l scape de robia amară.
Împărăteasa Cerurilor a ascultat rugămințile robului ei și i-a apărut în vis poruncindu-i „să se întoarcă la părintele lui fără frică”. Deșteptându-se din somn, Agapie a văzut lanțurile căzute și ușile deschise. Fără să mai stea pe gânduri a plecat spre Muntele Athos. Părintele văzându-l, s-a umplut de durere gândindu-se că a fugit de la stăpânul său: „Ai înșelat pe Hagarene” îi spuse, „dar pe Dumnezeu nu-L poate înșela nimeni. Dacă vrei să te mântuiești, întoarce-te la stăpânul tău și-i slujește lui”. Sf. Agapie s-a întors fără să cârtească. Musulmanul s-a mirat tare când l-a văzut pe Agapie că se întoarce și, la auzul poveștii sale, acesta a rămas impresionat de virtutea părintelui lui Agapie și de noblețea credinței creștine. Atunci stăpânul și-a luat cu el pe cei doi fii ai săi și au mers împreună cu Agapie la Sf. Munte. Acolo ei s-au botezat și s-au călugărit, petrecându-și viața în sfințenie pana la sfârșitul vieții. Sf. Agapie a trăit în secolul al XIII-lea.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.