Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 10 aprilie: Sfinții Mucenici Terentie, Pompei, African, Maxim, Dima și cei împreună cu dânșii și Sfinții Mucenici Iacov preotul şi Aza diaconul. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna aprilie, în ziua zece, pomenim pe Sfinții Mucenici Terentie, Pompei, African, Maxim, Dima și cei împreună cu dânșii
Acești Sfinți Mucenici, africani, de neam, au trăit în anii împărăției lui Decius și a lui Fortunian dregătorul, în Africa, stăpânită de romani. Deci, îndată după înscăunarea sa, Decius a dat porunca în toată împărăția, că nu este îngăduit să fi creștin. Orice cetățean, bănuit a fi creștin, trebuia să se lepede de credința în Hristos, aducând, pe față, jertfe idolilor. Cine se împotrivea era pedepsit cu temniță, cu chinuri și cu moarte. Și mult au primit cu curaj cununa muceniciei dar au fost și mulți slabi în credință.
Aceasta văzând-o, dreptcredincioșii Terentie, Pompius și toți cei împreună cu dânșii, patruzeci fiind toți, s-au unit a sta împotriva bărbătește, întărindu-și și vitejia sufletului și a trupului, pentru mărturisirea lui Hristos, aducându-și aminte de cuvântul Domnului, Care îndeamnă pe ucenicii Săi spre mărturisire, zicând: „Nu vă temeți de cei ce ucid trupul, iar sufletul nu pot să-l ucidă” (Matei 10, 28).
Deci, stând în fața dregătorului Fortunian, tinerii aceștia propovăduiau puterea lui Hristos și neputința idolilor, fără de simțire, ce se cinsteau de păgâni, iar dregătorul a poruncit să fie aruncați în temniță. Și a trimis dregătorul să aducă pe soțiile fericiților Zenon, Alexandru și Teodor și ele îi îndemnau să se despartă de credința în Hristos și să se închine la idoli, ca să rămână în viață. Iar ei, prin cuvintele lor, împotrivindu-se din porunca dregătorului, au fost bătuți cu toiege cu ghimpi și cu vine de bou, și atât i-a zdrobit, încât se rupea carnea de pe ei. Deci, le-au străpuns spinările cu țepuși de fier, înroșite în foc, turnând peste răni oțet amestecat cu sare. Și, cu cât chinurile erau mai cumplite, cu atât credința lor era și mai mare, rugându-se neîncetat lui Hristos să îi întărească în credință.
I-au dus, apoi, din nou, în temniță, i-au legat cu lanțuri grele de gât, de mâini și de picioare, i-au silit să se culce pe țepi de fier sub dânșii și i-au ținut mai multe zile nemâncați și fără apă, dar ei toate le-au răbdat, rămânând tari în credință, primind îndulcirea ajutorului de la Dumnezeu.
Deci, pierzând orice nădejde de a-i întoarce, de la Hristos, la idoli, dregătorul a poruncit să le taie capetele. Și așa, primind cununa biruinței, s-au mutat la Domnul.
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Mucenici Iacov preotul şi Aza diaconul
Aceşti sfinţi au fost pe vremile lui Sapor împăratul persienesc; Iacov era din satul numit Farnata, iar Aza din satul ce se numia Vitniora. Fiind prinşi şi înfăţişaţi la Ahoshargan întâiul vrăjitor, şi în privelişte mărturisind pe Hristos, le-au turnat pe nări muştar cu oţet; apoi au fost bătuţi, şi fiind spânzuraţi sus, goi şi fără de acoperământ, îngheţau de răceala nopţii. Apoi mai în urmă fiind pogorâţi, şi neplecându-se a jertfi soarelui şi focului, din porunca stăpânitorului li s-au tăiat capetele; şi aşa purtătorii de cununi s-au suit în ceruri.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.