Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 12 ianuarie: Sfânta Muceniță Tatiana, diaconița; Sfântul Mucenic Petru, care s-a numit Abesalamit; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea care alăptează” (Galaktotrofousa) și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „A imnului Acatist”.
În luna ianuarie, în ziua doisprezece, pomenim pe Sfânta Muceniță Tatiana, diaconița
Aceasta a fost din Roma veche, pe vremea împărăției lui Alexandru Sever (223-235), din părinți credincioși, tatăl ei, în trei rânduri, a fost în dregătoria de guvernator și se bucură de multă cinste în senatul roman, neștiindu-se că era creștin. Și a crescut fericită în casa părinților ei, cu bună cuviință și cu frică de Dumnezeu și cu bucurie se împărtășea din tainele nepieritoare ale credinței. Și, ajungând ea în vârstă, n-a voit să se mărite, ci își petrecea viața în curăție și în dragostea lui Hristos, dorind din tot sufletul să-I fie mireasă Lui, Căruia Îi slujea ziua și noaptea, jertfindu-se pe sine și cu fapte bune împodobindu-se. Deci, fericită că și părinții ei binecuvântau această hotărâre, Tatiana cu și mai mare râvnă slujea Domnului, încât s-a învrednicit și de cinstea de a fi diaconiță a Bisericii din Roma, după rânduielile de atunci ale Bisericii.
Și Împăratul, pe vremea aceea, nu prigonea el însuși, dar lăsă pe dregătorii mai mici să facă ce vor cu creștinii. Și, pornindu-se prigoana contra creștinilor, din partea necredincioșilor, a fost prinsă și Tatiana, mărturisind că este creștină. Și, nevoind ca să se lepede de Hristos, din porunca mai-marilor cetății, a fost pusă la chinuri și munci cumplite: bătăi, scoaterea ochilor, golătatea trupului, scrijelirea pe trup cu bricele, aruncarea în temniță, tăierea sânilor, aruncarea la fiare, spânzurarea și strujirea trupului la stâlp, aruncarea în foc. Dar toate le-a îndurat cu putere de Sus, de parcă nici o durere nu simțea, dimpotrivă, cu toate schingiuirile prigonitorilor, ea neîncetat vestea poporului de față, puterea și chemarea lui Hristos, că mulți necredincioși veneau la credința Mântuitorului. Deci, au poruncit să i se taie capul și, împreună cu ea, s-a tăiat capul și tatălui ei.
Și se află capul ei astăzi în Catedrala Mitropoliei Olteniei, din Craiova, adus în țară de evlaviosul Domn Neagoe Basarab. Despre viața acesteia pe larg, puteți citi aici.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Petru, care s-a numit Abesalamit
Petru, care se numea și Abesalamit, a fost prins în cetatea Avlona, fiind acolo prigonire. El era de fel din părțile Eleuteropolei, și l-au dus la ighemonul Sever, pentru cercetare.
Acesta a zis către dânsul: ,Cum te numești?” Petru a răspuns: După numele cel părintesc, mă numesc Abesalamit, iar după numele cel duhovnicesc, pe care l-am luat de la Botez, mă numesc Petru”. Voievodul a întrebat: ,Din ce neam ești?” Petru a răspuns: „Sunt creștin”. Boierul l-a întrebat: ,Ce dregătorie ai?” Petru a răspuns: „Nu pot avea o dregătorie mai mare și mai bună decât aceasta, adică a fi creștin”. Voievodul a întrebat: „Ai părinți?” Petru a răspuns:
„Nu am”, Boierul i-a zis: , Minți, căci eu am auzit că tu ai părinți”. Petru a răspuns: „În Evanghelie mi se spune ca de toate să mă lepăd, venind la mărturisirea numelui Domnului”, Boierul a zis: „Știi porunca împărătească?” Petru a răspuns: „Eu porunca Dumnezeului meu o știu, care este adevăratul și veșnicul împărat”. Voievodul a zis: „Milostivii împărați au poruncit ca toți creștinii ori să jertfească idolilor, ori cu felurite chinuri să piară”. Petru a răspuns: „Și împăratul cel veșnic și adevărat a poruncit, că de va jertfi cineva diavolilor, iar nu Dumnezeului celui viu, acela în veci să piară. Tu judecă cu dreptate: se cade oare a încălca porunca Împăratului ceresc?”
Voievodul a zis: „Ascultă-mă, jertfește idolilor, și împlinește porunca împăraților noștri”. Petru a răspuns: „Eu idolilor celor făcuți de mână, din lemn și din piatră, cărora și voi sunteți asemenea, nu voi jertfi”. Boierul a zis: „Nedreptate ne faci nouă; nu știi oare că am putere să te ucid? ” Petru a răspuns: „Eu nu te năpăstuiesc, ci îți spun ceea ce este scris în legea Domnului: Idolii păgânilor sunt aur și argint, lucruri de mâini omenești; au gură, ochi, nări, urechi, mâini și picioare, dar n-au grai, nu văd, nu miros, nici umblă. Si Domnul grăiește în Sfânta Scriptură: Asemenea lor să fie cei ce-i fac pe ei, și toți cei ce nădăjduiesc spre dânșii”. Dacă Domnul prin gurile proorocilor și prin Sfântul Duh le-a zis acestea, apoi cum îmi spui tu că te-aș asupri, de vreme ce ți-am zis că ești asemenea cu pietrele și cu lemnele cele mute și surde, prin care cinstiți pe diavoli, ba încă și pe mine mă sfătuiești să fiu asemenea ție” .
Voievodul a zis: „Ascultă-mă, miluiește-te singur și adu jertfă zeilor”. Răspuns-a Petru: „Atunci eu cu adevărat mă voi milui, de nu voi aduce jertfă zeilor voștri, și de nu mă voi depărta de la adevăr. Dar de vreme ce tu ești necredincios, pentru aceea nu mă crezi pe mine, nici legea lui Dumnezeu, cum că de va jertfi cineva zeilor, va pieri. Deci, de ce zăbovești? Fă ceea ce este poruncit ție”. Voievodul a zis: „Voi răbda încă, așteptând până ce te vei gândi și vei jertfi zeilor, izbăvindu-te de chinuri” .
Petru a răspuns: „În deșert aștepți; fă acum ceea ce ai să faci, și împlinește lucrul tatălui tău, diavolul, căci eu nu vei face voia Voastră, căci nici Domnul meu Iisus Hristos, căruia Ii slujesc cu osârdie, nu mă va lăsa să fac aceasta”.
Deci, voievodul a poruncit să-l spânzure; apoi a zis: „Ce zici Petre, vei jertfi zeilor, sau nu?” Petru a răspuns: „Dă acele unghii de fier și poruncește să mă strujească; pentru că nu o dată ți-am spus că nu voi jertfi diavolilor, ci numai Dumnezeului meu, pentru al cărui nume pătimesc”. Și a poruncit Sever voievodul să-l chinuiască cumplit. Și chinuit fiind slăvitul lui Dumnezeu mucenic, n-a scos glas de durere, ci numai cânta, zicând: Una am cerut de la Domnul, aceasta voi căuta, să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieții mele. Și iarăși zicea: Paharul mântuirii voi lua, și numele Domnului voi chema. Aceasta zicând, mai mult s-a întărâtat voievodul și a poruncit altor chinuitori să se apropie.
Iar poporul care stătea împrejur, văzând sângele curgând pe pământ și fiindu-i milă de dânsul, a zis: „Miluiește-te, omule, și jertfește zeilor, ca să te izbăvești din aceste chinuri amare”. Sfântul le-a răspuns: „Aceste chinuri nu sunt nimic, nici o durere nu-mi aduc; iar de m-aș lepăda de Dumnezeul meu, apoi cu adevărat aș cădea în mai grele chinuri, care sunt fără sfârșit”. Voievodul a zis: „Ce zici, Petre? Adu zeilor jertfă, ca să nu te căiești mai pe urmă fără de vreme”. Petru a răspuns: „Nu mă voi căi, nici voi aduce jertfă”. Zis-a voievodul: „Eu morții te voi da”. Petru a răspuns: „Aceasta este ceea ce doresc și eu, ca să mor pentru Dumnezeul meu”. Atunci voievodul a dat asupra lui răspuns de moarte, zicând: „Pe Petru, care a defăimat porunca nebiruiților împărați, pentru legea Dumnezeului său, poruncesc să se răstignească pe Cruce”
Și astfel bunul ostaș al lui Hristos, sfârșindu-și nevoința sa, s-a învrednicit a fi părtaș al patimii Stăpânului, fiind răstignit pe Cruce. Deci, mărturisitorul lui Hristos, Abesalamit, care se numește și Petru, a pătimit în cetatea Avloniei, în vremea lui Maximian, împăratul Romei (286-305); iar peste toți împărățind Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia se cuvine slava, în veci. Amin.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea care alăptează” (Galaktotrofousa)
Icoană numită „Galaktotrofusa” este o reprezentare a Maicii Domnului cu Pruncul Iisus, în care Pruncul se hrănește de la sânul Maicii Domnului. Această icoană, foarte rară, și-a făcut loc în evlavia poporului mai mult în Grecia, Serbia și Rusia. Icoanele Maicii Domnului sunt foarte variate în Rusia, unde Calendarul Bisericii menționează 260 de icoane ale Fecioarei Maria, cunoscute pentru minuni și celebrate liturgic.
„Și când zicea El acestea, o femeie din mulțime, ridicând glasul, I-a zis: Fericit este pântecele care Te-a purtat și fericiți sunt sânii pe care i-ai supt!” (Luca 11, 27) „Cum să-ți deschid eu izvorul laptelui, Ție, o, Izvorule?! Cum să Te hrănesc eu pe Tine, Cel ce hrănești toate de la masa Ta? Cum să mă apropii de scutecele Tale, care ești înfășat în raze?”, rostește Maica Domnului într-o rugăciune-imn la Nașterea Domnului scrisă de Sfântul Efrem Sirul.
Icoana cu Maica Domnului care alăptează este prăznuită de două ori pe an: în data de 2 iulie și în data de 12 ianuarie. Mulți închinători consideră această icoană a Maicii Domnului drept ajutătoare în dobândirea de prunci, mai ales în familiile care nu pot avea copii.
Icoana Galactotrofusa – scurt istoric al icoanei athonite. Primele reprezentări ale acesteia se pierd în negura vremii, unele dintre ele găsindu-se chiar și în catacombele romane. Un astfel de loc este „Catacomba Priscillei” , așezată în apropierea Romei. De asemenea, multe vechi manuscrise mai strecoară câte o miniatură cu o asemenea compoziție rară, originală sau bine cunoscută.
Una dintre cele mai vechi astfel de reprezentări a Maicii Domnul se află în Sfântul Munte Athos, în Tipiconul din Căreia, în partea dreaptă a iconostasului, acolo unde, de obicei, se așează icoana Mântuitorului Iisus Hristos. Această icoană, aflată inițial în Lavra Sfântul Sava cel Sfințit, de lângă Ierusalim, a fost dăruită mai apoi Mănăstirii Hilandar.
Sfântul Sava cel Sfințit, ctitorul acestei mărețe Lavre, a lăsat un minunat testament, în ceea ce privește toiagul său de stareț și icoana cu Maica Domnului care alăptează. El a zis că următorul călugăr cu acest nume – Sava – care va ajunge să se închine în mănăstire, să le moștenească.
În jurul secolului al XIII-lea, Arhiepiscopul Sava al Serbiei a vizitat Lavra de lângă Ierusalim, fără a ști nimic despre testamentul Sfântului Sava, ori despre icoană. În momentul în care s-a închinat la Moaștele Sfântului Sava, toiagul acestuia i-a căzut la picioare. Făcând cercetare frații în legătură cu închinătorul, au identificat în acesta pe cel căruia se adresase cu mulți ani în urmă starețul lor.
Arhiepiscopul a primit odoarele cu multă emoție. Icoana a dus-o imediat în Sfântul Munte Athos, în Mănăstirea Hilandar. Aceasta a fost așezată însă într-un metoc al mănăstirii, închinat chiar Sfântului Sava, în Căreia. Un lucru unic poate în lumea ortodoxă este acela că icoana se află așezată în catapeteasma, în partea dreaptă a ușilor împărătești, în locul în care, în toate celelalte biserici ortodoxe, se află icoana Mântuitorului.
De ce a apărut această icoană? Ce a determinat pe zugrav să o înfățișeze astfel pe Maica Domnului cu Pruncul? Motivele și scopul acesteia nu sunt întocmai cunoscute, însă multe păreri au fost rostite în legătură cu aceasta. Cea mai importantă rămâne însă una de ordin dogmatic, anume că icoana înfățișează natura deplin umană a Mântuitorului, fără a o trece cu vederea pe cea dumnezeiască.
Aceste imagini apar foarte de timpuriu în arta creștină. Se regăsesc la copți, în Mănăstirea lui Ieremia de la Sakkara și în bisericile și capelele din Bauit. În Egipt a fost înfățișată pentru prima oară Maica Domnului alăptând Pruncul, sub influența cultului lui Isis, care era încă foarte prezent la sfârșitul secolului al V-lea. Caracterul prea naturalist și prea uman a făcut ca acest tip de icoane să fie dat uitării. Cu toate acestea, tema a fost reluată în secolul al XVI-lea și o regăsim în Grecia și în Rusia. În Apus, în special pictura italiană, umanizând istoria mântuirii, a preluat tema Maicii Domnului alăptându-și Pruncul, aceasta devenind una din temele preferate ale iconografiei mariale.
Trupul Maicii Domnului este și el îndumnezeit, natura firească nu arată cum arată a noastră, este curată întru toate, este deplin fecioară, este deplin cuviincioasă. Elementul aparte al acestei icoana este și el unul cuviincios. „Sânul” la care a fost alăptat Mântuitorul este unul minunat, iar nu unul carnal, unul trupesc. Vedem cum sânul Maicii Domnului nu este în locul lui natural, ci într-un loc aparte, aproape de umăr. Aceasta nu este o eroare de pictare, ci un element esențial.
Zugravul acestei icoane biruiește și el „rânduiala firii”, împreună cu Maica Domnului, lucrând împreună cu harul dumnezeiesc. Astfel, lucrarea divino-umană reușește să înfățișeze altfel trupul Maicii Domnului, tocmai pentru a nu sminti cu nimic mintea începătoare și slabă a omului.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „A imnului Acatist”
Icoana Maicii Domnului „a Imnului Acatist” este prăznuită pe 12 ianuarie.
Icoana Maicii Domnului „a Imnului Acatist” este așezată pe iconostasul din katholikonul (biserica principală/centrală a unei mănăstiri sau a unui schit) Mănăstirii Hilandar din Sfântul Munte Athos.
Aceasta este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „a Imnului Acatist” pentru că la izbucnirea unui incendiu în biserică (în anul 1837), călugării au săvârșit Acatistul Maicii Domnului înaintea sfintei icoane, iar focul a încetat, catoliconul rămânând nevătămat, spre bucuria călugărilor.
Această icoană a Maicii Domnului nu trebuie confundată cu Icoana Maicii Domnului „a Imnului Acatist” de la Mănăstirea Zografu (prăznuită pe 10 octombrie).
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.