Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 13 decembrie: Sfinții Mucenici Eustratie, Avxentie, Evghenie, Mardarie și Orest; Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei; Sfânta Muceniță Lucia, fecioara din Siracuza și Sfântul Cuvios Gherman din Alaska.
În această lună, în ziua a treisprezecea, pomenim pe Sfinții Mucenici Eustratie, Avxentie, Evghenie, Mardarie și Orest. Acești cinci străluciți bărbați au luminat ca niște sori în zilele întunecate ale prigonitorilor credinței creștine, împărații Dioclețian și Maximian.
Sfântul Eustratie a fost comandant roman în cetatea Satalionus [sic]; Evghenie a fost prietenul și camaradul lui de arme; Orest a fost la rândul lui un soldat de elită; Avxentie a fost preot; iar Mardarie a fost un cetățean obișnuit care, ca și Eustratie, se trăgea din cetatea Arabrak.
Trimișii imperiali Lysias și Agricolus l-a torturat bestial mai întâi pe Avxentie, pentru că era preot. Văzând chinuirea unui om numai pentru credința lui în Hristos, Eustratie a stat înaintea lui Lisias și a strigat că și el este creștin. Intrând Eustratie și el la chinuri, a venit și a stat și Evghenie înaintea judecătorului, strigând: „Lisias, și eu sunt creștin!”.
Fiind Sfântul Mucenic Eustratie purtat împreună cu ceilalți torturați pe străzile Arabrakului spre batjocura gloatei, a privit la ei cetățeanul Mardarie, de pe acoperișul casei lui. El și-a luat rămas bun de la soția și cei doi fii ai lui și a alergat în urma carului care purta mucenicii, strigându-le torționarilor în față: „Și eu sunt creștin, ca domnul și stăpânul meu Eustratie!”.
Pe când Oreste se exersa în tragerea la țintă în prezența lui Lisias, i-a căzut crucea ce o avea la gât și așa Lisias și-a dat seama că și Oreste este creștin. Oreste a mărturisit atunci și pe față credința lui. Oreste era un tânăr excepțional de frumos și atletic, cel mai înalt dintre toți soldații gărzii imperiale a lui Lisias.
Sfântul Avxentie a fost decapitat, Sfinții Evghenie și Mardarie au murit în timpul bestialelor torturi, Sfântul Oreste și-a dat sufletul său în timp ce era torturat pe un grătar de fier, iar Sfântul Eustratie a murit într-un cuptor de foc. Sfântul Sfințit Mucenic Vlasie (pomenit la 11 februarie) l-a împărtășit în închisoare pe Sfântul Eustratie mai înainte ca acesta din urmă să fie ars de viu.
Sfintele lor moaște au fost mutate după vreme la Constantinopol și îngropate într-o slăvită biserică înălțată anume pentru ei, numită Biserica celor cinci Companioni. Ei au fost văzuți vii în această biserică, iar Sfântul Orest s-a arătat și Sfântului Dimitrie al Rostovului (vezi pomenirea lui la 28 octombrie).
De la Sfântul Eustratie ne-a rămas o minunată rugăciune care se citește la Slujba Miezonopticii din Sâmbete. Ea a fost numită „Rugăciunea Sfântului Eustratie” și începe cu cuvintele Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine, Doamne. Slăvindu-Te, Te slăvesc pe Tine, Doamne, că ai căutat spre smerenia mea și nu m-ai dat în mâinile vrăjmașilor, ci ai mântuit din nevoi sufletul meu. Și acum, Stăpâne, să mă acopere pe mine mâna Ta și să vină peste mine mila Ta, că s-a tulburat sufletul meu și dureros îi este să iasă din acest ticălos și spurcat trup al meu. Ca nu cumva vicleanul sfat al celui potrivnic să-l întâmpine și să-l împiedice întru întuneric, pentru păcatele cele făcute de mine cu neștiință și cu știință în veacul acesta, milostiv fii mie, Stăpâne și să nu vadă sufletul meu întunecatul chip al viclenilor diavoli, ci să-l ia îngerii Tăi cei strălucitori și luminați. Dă slavă Numelui Tău celui sfânt și cu puterea Ta mă ridică la Dumnezeiasca Ta judecată. Când mă vei judeca, să nu mă apuce pe mine mâna stăpânitorului lumii acesteia, ca să mă surpe pe mine păcătosul în adâncul iadului; ci stai lângă mine și-mi fii mântuitor și sprijinitor; pentru că muncile acestea trupești veselie sunt robilor Tăi. Miluiește, Doamne, sufletul meu cel întinat cu patimile vieții acesteia și prin pocăință și mărturisire, curat pe el îl primește, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ierarh Dosoftei, mitropolitul Moldovei. Preaînvățatul și vrednicul de pomenire mitropolit Dosoftei (Barilă) este numărat printre cei mai aleși ierarhi pe care i-a avut vreodată Biserica Ortodoxă Română.
Acest blând și cuvios mitropolit s-a născut în părțile Sucevei din părinți foarte credincioși. De mic a fost dat la învățătura cărții la cei mai buni dascăli ce se aflau atunci în Moldova. Apoi s-a dus la Școala Frăției Ortodoxe din Liov, unde a învățat limbile greacă, latină, slavonă și polonă, precum și teologia ortodoxă.
În anul 1649 a primit tunderea monahală în Mânăstirea Probota. În anul 1658 a fost ales episcop de Huși, fiind în vârstă de 34 de ani. Între anii 1660–1671 a fost episcop de Roman, iar între anii 1671–1686 a fost mitropolit al Moldovei. În anul 1686 s-a refugiat în Polonia, la Zolkiev. După 7 ani de pribegie a murit acolo, în anul 1693. În anul 2005 Biserica Ortodoxă Română l-a canonizat cu zi de prăznuire 13 decembrie.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Muceniță Lucia, fecioara din Siracuza. Aceasta a trăit pe vremea lui Dioclețian, fiind din orașul Siracuza, ce se află în Sicilia. Dorind viața curată, a fost logodită cu un bărbat fără voia ei. Și fiind mama ei bolnavă, s-a dus cu dânsa la Catania, ca să roage pe Sfânta Muceniță Agata, ale cărei moaște se aflau acolo, să o izbăvească pe mama sa de curgerea sângelui, și, ducându-se, a văzut în vis pe Sfânta Agata dând tămăduire maici sale, iar ei i-a proorocit mucenicia ce avea să ia pentru Hristos.
Deci, după cea s-a tămăduit mama sa, împărțindu-și averea la săraci, avea buna dorire a mărturisi pe Hristos. Și, fiind pârâtă de logodnicul său, a stat înaintea dregătorului Pashasie și aceasta a poruncit de au dus-o într-o casă de desfrâu, ca să o rușineze. Cu harul lui Dumnezeu a rămas însă curată, neputând nimeni să o mute din hotărârea în care se întărise. A fost pusă la chinuri, pe care le-a îndurat cu statornicie, fără a-și schimba gândul. Cu trupul plin de răni, a fost aruncată în temniță, iar apoi i s-a tăiat capul; și așa a luat cununa muceniciei. Sfânta Muceniță Lucia, fecioara a fost martirizată în anul 304.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Gherman din Alaska. El a fost un călugăr ortodox rus din Mănăstirea Valaam din Rusia care, împreună cu alți 8 călugări, în anul 1793, a călătorit în Insulele Aleutine și pentru a duce mesajul Evangheliei indigenilor aleutini și eschimoși din acele zone. Ca parte a colonizării ruse a Americii, rușii călătoreau și neguțătoreau în acele zone încă din 1740. El a construit o școală pentru aleutini și, adesea, i-a apărat în fața nedreptăților și abuzurilor comercianților ruși. Le-a devenit cunoscut sub numele de Apa, care înseamnă „bunic”. El și-a petrecut majoritatea vieții ca singurul locuitor al Insulei Spruce, o insuliță împădurită de lângă Insula Kodiak.
În 1970, el a devenit primul sfânt care a fost canonizat de către Biserica Ortodoxă din America. În același timp a avut loc ceremonia similară, dar în altă parte, a Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Rusiei. Sfântul Gherman este prăznuit de Biserica Ortodoxă în 9 august (data proslăvirii) și în 13 decembrie (data adormirii).
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.