Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 13 ianuarie: Sfântul Ierarh Iacob, episcop de Nisibe; Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic; Sfântul Maxim Kavsokalivitul și Sfântul Ilarie de Poitiers.
În luna ianuarie în ziua treisprezece, pomenim pe Sfântul Ierarh Iacob, episcop de Nisibe
Sihastru fiind, Iacob trăia într-un câmp deschis pe timpul arșiței verii și într-o peșteră în timpul iernii. Odată s-a dus în orașul Nisibe să vadă cum propășește acolo credința creștină, și să vadă cum viețuiesc creștinii. El acolo a fost înscăunat episcop.
Acest Părinte Iacob a fost unul din Părinții Primului Sinod Ecumenic (Niceea, 325 d. Hr.) și a luptat împotriva ereziei lui Arie.
Odată s-a întâmplat ca orașul Nisibe să fie atacat cu armate de păgânii persani. Sfântul Iacob, luând prapori și Sfânta Cruce, porni în procesiune spre zidurile cetății. El a urcat pe ele și s-a rugat lui Dumnezeu să păzească cetatea și pe creștinii din ea astfel: “Să dea Dumnezeu să vină molimă de muște și țânțari peste persani, ca să se depărteze ei degrabă de zidurile orașului Nisibe. ” Căci Iacov nu a vrut să ceară moartea dușmanilor, nici să li se întâmple vreo nenorocire sau înfrângere catastrofală, ci doar mica supărare a înțepăturilor de țânțari, ca astfel să lase în pace Nisibe.
Dumnezeu a ascultat degrabă ruga alesului Său și a trimis molimă de muște și țânțari asupra persanilor care, nemaisuportând înțepăturile, au plecat. Așa a scăpat atunci orașul Nisibe.
Sfântul Iacov a ajuns până la bătrânețe adânci și cinstite. El a adormit cu pace la anul 350 după Hristos.
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic
Aceștia au trăit pe vremea lui Licinius împăratul (308-321), care a poruncit ca, oricine va afla vreun creștin și-l va spune pe el, să fie răsplătit. Și, iată un ostaș a spus dregătorului că Ermil este creștin. Și, prins fiind și întrebat dacă este creștin, el a răspuns: „Mărturisesc cu slobod glas că nu numai că sunt creștin, dar înaintea lui Dumnezeu sunt și sfințit în rânduiala de diacon al Bisericii lui Hristos.” Și batjocorind pe zeii păgâni, că sunt lemne și pietre surde și mute, a fost bătut rău și aruncat în temniță.
Și era atunci străjer la temniță Stratonic, care, în taină, era creștin și prieten cu Ermil și se rănea la inimă văzându-l pe acesta la chinuri, dar el singur nu îndrăznea să se dea pe sine la niște patimi ca acelea.
Și l-au scos iarăși la întrebare pe Ermil și, nevoind să se lepede de Hristos, a fost bătut cumplit cu toiege, până i-au spart pântecele. Și, întorcându-se el la temniță și văzându-l Stratonic, a plâns pentru dânsul. Și slujitorii, pricepând că Stratonic este la un gând și la o voință cu Ermil, a fost întrebat de aceasta străjerul.
Și, mărturisind el că este creștin și prieten cu Ermil și nevoind să jertfească idolilor, a poruncit dregătorul să fie înnecat în Dunăre, împreună cu Ermil. Și, fiind ei înveliți în mreji, au fost aruncați în adânc. Și așa și-au luat fericitul sfârșit.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Maxim Kavsokalivitul
Acest Sfânt Maxim a fost un monah trăitor în veacul al XIV-lea, care s-a nevoit în Sfântul Munte Atos, într-un chip minunat, și numai al lui. El se prefăcea un pic nebun, căci mereu își schimba locul chiliei. Chiliile sale erau întotdeauna niște colibe făcute doar din ramuri. El își făcea aceste colibe și le ardea, una după alta, și din această pricină a fost numit „Capsocalivitul,” adică „arzătorul de colibe. „
El era socotit nebun de ceilalți monahi, până când a sosit în Sfântul Munte Sfântul Grigorie Sinaitul și a descoperit în Maxim un nevoitor dintre cei mari, un făcător de minuni cu rugăciunea și un înger în trup.
Sfântul Maxim Capsocalivitul a adormit cu pace în anul 1320 după Hristos.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ilarie de Poitiers
Sfântul Ilarie s-a născut la Pictavium (actualul Poitiers, Franța) la începutul secolului al IV-lea (cca. 315). A fost botezat la vârstă adultă.
Ales episcop al cetății sale natale în jurul anului 350, a luptat cu zel împotriva ereziei ariene (care respingea dumnezeirea lui Hristos), în această privință asemănându-se cu Sf. Atanasie al Alexandriei.
Sfântul Ilarie a fost exilat de împăratul Constanțiu al II-lea (fiul lui Constantin cel Mare) în răsăritul Imperiului Roman. În exil a scris opera sa principală, despre Sfânta Treime. După moartea lui Constanțiu al II-lea Sf. Ilarie s-a putut întoarce la Poitiers, unde a rămas până la moartea sa, survenită în anul 367.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.