Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 14 decembrie: Sfinții Mucenici Tirs, Levchie și Calinic și Sfinții Mucenici Filimon, Apolonie, Arian și ceilalți împreună cu dânșii.
În această lună, în ziua a paisprezecea, pomenim pe Sfinții Mucenici Tirs, Levchie și Calinic. Ei au fost cetățeni de frunte ai Cezareei Bitiniei. Sfântul Tirs era botezat, iar Sfântul Calinic era de abia catehumen. Sfântul Calinic însă a fost mai înainte popă idolesc.
Începând Cumbrichie, urmașul împăratului Dioclețian, să îi prigonească și să îi ucidă și mai sângeros pe creștini, a venit și a stat înaintea lui viteazul creștin Tirs care, învinovățindu-l aspru, i-a strigat: „Pentru ce lupți contra propriului tău suflet, o, Cumbrichie?”
Dar judele urechi nu a avut să audă, de aceea l-a dat pe mucenic bătăilor torturilor și la urmă uciderii prin tăierea capului. Sfântul Levchie, care fusese torturat bestial, a mers la aceeași moarte ca și când ar fi mers la a lui nuntă.
Văzând moartea viteazului Levchie, fericitul Tirs, înflăcărat și el de aceeași râvnă a dragostei dumnezeiești, a stat ca un viteaz înaintea lui Cumbrichie, dând pe față înaintea tuturor toate crimele lui și plângându-l pentru lipsa credinței lui întru Unul Adevăratul Dumnezeu. A fost și el pentru aceasta biciuit bestial și aruncat în temniță.
Dar mâna nevăzută a lui Dumnezeu i-a vindecat rănile, a deschis porțile temniței și l-a dus afară. Atunci Sfântul Tirs a mers într-un suflet la înaltpreasfințitul Fileas, episcopul Cezareei, spre a fi botezat de către el. După Sfântul Botez el a fost din nou prins și torturat bestial, dar a îndurat chinurile ca și când i s-ar fi întâmplat în vis, iar nu aievea. Prin puterea rugăciunilor lui mulțime de idoli au căzut la pământ.
Preotul păgân Calinic văzând acestea s-a lepădat de idolatrie și a crezut în Hristos, fiind și el osândit la moarte pentru aceasta, împreună cu Sfântul Tirs. Sfântul Calinic a fost decapitat, iar pe Sfântul Tirs l-au întins într-un sicriu de lemn, ca să îl taie apoi în două cu fierăstrăul. Dar puterea lui Dumnezeu nu a îngăduit aceasta și de aceea fierăstrăul nu putea nicicum să între în lemn. Atunci Sfântul Tirs a ieșit din sicriu și s-a rugat lui Dumnezeu, mulțumindu-I Lui pentru a îl fi învrednicit de mărturisirea prin chinuri sângeroase și moarte, iar apoi și-a dat sfântul lui suflet în mâinile lui Dumnezeu.
La sfârșitul veacului al patrulea, împăratul Flavian a ctitorit lingă Constantinopol o slăvită biserică în cinstea Sfântului Mucenic Tirs și a așezat în ea sfintele lui moaște.
Sfântul s-a arătat în vedenie împărătesei Pulheria și a sfătuit-o să îngroape moaștele celor patruzeci de Mucenici alături de ale sale.
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Mucenici Filimon, Apolonie, Arian și ceilalți împreună cu dânșii. În timpul stăpânirii lui Dioclețian un anume judecător imperial pe nume Arian i-a prigonit bestial pe creștinii din Egipt. El l-a prins pe Apollonie și l-a amenințat cu torturi cumplite. Înspăimântat, Apollonie l-a mituit pe Filimon un cunoscut cântăreț din fluier, păgân cu credința, să aducă idoleștile jertfe în locul lui, schimbând și hainele lui cu el.
Dar ajungând înaintea idolilor cărora trebuia să le jertfească inima cântărețului din fluier s-a luminat cu cerească lumină și el și-a făcut semnul Sfintei Cruci. Ieșind din capiște, el a strigăt puternic: „Sunt creștin! Sunt robul lui Hristos, Dumnezeul Cel Viu!”
Văzându-l și auzindu-l judecătorul a început să râdă, crezând că Filimon zice acestea în glumă, spre a îi lua în râs pe creștini. Dar la urmă Filimon a fost dat celor mai bestiale torturi. Asupra lui singur a plouat ploaie minunată din cer, întru al lui Sfânt Botez. ” ( „. . . pentru că nimeni nu îndrăznea să-l boteze de frica ighemonului. „) La urmă și Filimon și Aplonie au fost omorâți prin decapitare de către Arian judecătorul.
Apoi, vindecându-se ochiul lui Arian prin minune la mormântul Sfântului Filimon, („Când Sfântul Filimon a fost atârnat de un măslin și săgetat, o săgeată s-a îndreptat către ighemon [către Arian judecătorul] și i-a străpuns ochiul. Sfântul Filimon a spus mai dinainte ighemonului că i se va vindeca ochiul cu minune, dacă după mucenicia lui [a lui Filimon] va lua țărână de pe mormântul său. Apoi s-au tăiat capetele Sfinților Filimon și Apolonie. „) Arian a crezut și s-a botezat. Penru aceasta a fost osândit la moarte de împăratul Dioclețian și ucis împreună cu patru soldați din garda lui imperială, convertiți și ei la creștinism împreună cu stăpânul lor. ” („Dioclețian [. . . ] a aruncat pe Sfântul Arian legat cu lanțuri înr-o groapă adâncă și a acoperit-o cu pământ; a pus deasupra gropii scaunul său și a poruncit ostașilor să joace, zicând: Să vedem dacă va veni Dumnezeul lui Arian ca să-l scoată din groapa asta.
Apoi a plecat la palat. Când s-a dus să se culce, a văzut atârnate deasupra patului piatra și lanțurile purtate de Arian, iar pe Arian așezat pe pat. Împăratul s-a spăimântat și a socotit că este vrăjitor. Atunci l-a aruncat în mare împreună cu cei patru ostași din garda împărătească, ce crezuseră împreună cu el în Hristos. Delfinii au luat moaștele lor ce se aflau în cinci saci în care fuseseră băgați și le-a scos la țărm la Alexandria, unde au fost îngropate într-un loc de seamă.”
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.