Sfinții zilei de 15 decembrie: Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei și mama sa, Sfânta Muceniță Antia; Sfânta Muceniță Suzana; Sfântul Cuvios Pavel cel Nou din Latro și Sfântul Ștefan Mărturisitorul, arhiepiscopul Surojiei. Despre viețile lor pe scurt, puteți citi în continuare…
În această lună, în ziua a cincisprezecea, pomenim pe Sfântul Sfințit Mucenic Elefterie, episcopul Iliriei și mama sa, Sfânta Muceniță Antia. Acest mare Sfânt Elefterie a fost fiul unor foarte nobili părinți, din stirpea imperială a Romei. Acolo tatăl lui a fost proconsul imperial. Maica lui, Antia, învățase credința creștină de la Sfântul Apostol Pavel, primind de la el și Sfântul Botez. Rămânând văduvă de foarte tânără, ea a încredințat creșterea și educația singurului ei fiu lui Anichit, episcopul Romei. Văzând marile daruri ale lui Dumnezeu care luminează sufletul copilului Elefterie, episcopul l-a hirotonit diacon la vârsta de cincisprezece ani, preot la vârsta de optsprezece ani și episcop la vârsta de douăzeci de ani.
Marea înțelepciune a Sfântului Elefterie, cea de Dumnezeu dăruită, a împlinit cu prisosință lipsa vârstei lui. Astfel, vasul ales al lui Dumnezeu, Sfântul Elefterie, a fost trimis Episcop în Iliria, cu scaunul în cetatea Valona (Avlona), din Albania de azi.
Bunul păstor și-a păstorit cu vrednicie turma încredințată lui, astfel încât ea creștea pe zi ce trece. Auzind de acestea, împăratul Hadrian, prigonitorul creștinilor, l-a trimis cu oaste pe comandantul Felix ca să îl aresteze pe Sfântul Elefterie și să îl aducă la Roma.
Sosind sălbaticul Felix la Valona și intrând în biserică, el l-a văzut slujind în ea pe Sfântul arhiereu al lui Hristos. Deodată inima lui s-a schimbat și Felix s-a făcut creștin. Sfântul Elefterie l-a luminat pe Felix cu Sfântul Botez, apoi a plecat împreună cu el la Roma. Întarcerea lui a fost o prăznuire de bucurie, nicicum apăsare sau chin.
Hadrian l-a dat pe Sfântul Elefterie celor mai bestiale torturi: biciuiri, ardere pe pat de fier, aruncarea în smoală clocotită și arderea în cuptor de foc. Dar Sfântul Elefterie s-a izbăvit din toate aceste chinuri cu puterea lui Hristos Dumnezeu.
Văzând acestea Caribus, eparhul de la Roma, s-a ridicat și a strigat tare că și el este creștin. Caribus a fost torturat bestial și apoi decapitat, după cum a fost și fericitul Felix. La urmă călăii imperiali au tăiat și cinstitul cap al Sfântului Elefterie.
Venind maica lui, Antia și plângând asupra trupului lui, călăii au decapitat-o și pe ea cu sabia. Trupurile lor au fost mutate la Valona, unde și astăzi se prea slăvește Dumnezeu prin minunile care se lucrează la sfintele moaște ale Sfântului Elefterie. Ei cu toții au luat mucenicia sub împăratul Hadrian, la anul 120.
Viața pe larg a Sfântului Sfințit Mucenic Elefterie o puteți citi aici.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Muceniță Suzana. Sfânta Muceniță Suzana a trăit pe vremea împăratului Maximian. Era de loc din Palestina. Tatăl ei era păgân și mama evreică. Sfânta însă a fugit de necredința celor doi; a alergat la Hristos și a primit botezul de la episcopul Silvan. După moartea părinților ei, a împărțit toată averea la săraci și a slobozit din jugul robiei pe robii și roabele sale. S-a îmbrăcat în haine bărbătești, și-a tuns părul și a intrat într-o mănăstire de călugări, schimbându-și numele în Ioan.
După ce a trăit acolo douăzeci de ani, a fost clevetită. Venise la mănăstire o schimnică. Socotind că e bărbat, a îndemnat-o la desfrânare. Suzana n-a vrut, așa că schimnica a pârât-o că a încercat să o necinstească. Sfânta s-a plecat bârfelii și a cerut să i se dea canon pentru păcatul de care era învinuită. Când episcopul Elefterupolei a aflat de aceasta, s-a dus la mănăstire și a mustrat pe stareț. Starețul atunci a vrut s-o descălugărească. Fericita, găsindu-se într-o nevoie ca aceasta, a cerut să vina la ea două fecioare și două diaconițe. Și lor le-a destăinuit toată taina ei. Când s-a aflat aceasta, episcopul s-a umplut de uimire; a hirotesit-o diaconiță și a poruncit să fie stareță.
Multe minuni a făcut ea în numele lui Hristos. Când a venit ighemonul Alexandru în Elefterupole și a adus jertfe idolilor, sfânta, de bunăvoie, s-a dus acolo și numai prin rugăciunea ei a dărâmat la pământ idolii. Pârâtă ighemonului, a fost dusă înaintea lui și a fost supusă la felurite chinuri și la sfârșit a fost aruncată în foc. Acolo și-a dat lui Dumnezeu duhul.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Pavel cel Nou din Latro. El s-a născut la Pergam și a schimnicit în muntele Latro, din Asia mică. Făcându-se vestit pentru marile lui nevoințe și sfințenia vieții lui, el s-a săvârșit cu pace către Domnul la adânci bătrâneți, strămutându-se la locașurile cele ne-îmbătrânitoare ale împărăției lui Dumnezeu, la anul 950.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ștefan Mărturisitorul, arhiepiscopul Surojiei. Cuviosul părinte Ștefan era de neani din Capadocia cea tnarc, născut din părinți creștini, care l-au crescut întru viață cuviincioasă. Deci copilul fiind din pruncie cu bun obicei, se abătea de la jocurile cele obișnuite ale copiilor. Iar într-al șaptelea an, l-au dat părinții săi la învățătura cărții. Și era isteț cu mintea la învățătură, și în puțin timp a deprins bine dumnezeiasca Scriptură. Și fiind de cincisprezece ani a ieșit din patria sa și a venit la Constantinopol, pentru a-și isprăvi învățătura acolo, în zilele împăratului Teodosie Adrametin și a sfântului patriarh Ghermano. Si acolo se îndeletnicea cu învățătura filosofiei, așa că pe mulți i-a covârșit cu înțelepciunea și chiar pe dascălii săi, încât toți se minunau de înțelepciunea lui.
Și auzind de dânsul patriarhul Constantinopolului, Sfântul Ghermano, l-a chemat la sine și, binecuvântându-l, l-a întrebat din ce parte este, iar el i-a spus toate cele despre sine. Iar patriarhul îndrăgindu-l pentru obiceiul lui cel bun și pentru înțelepciunea și smerenia Iui, l-a luat pe lângă sine. Si a petrecut fericitul lângă patriarh câțiva ani, îndeletnicindu-se la sfânta biserică, viețuind cu înfrânare și întru conștiință curată.
După aceasta s-a dus de acolo tăinuindu-se de toți, și mergând într-o mănăstire, s-a călugărit și se nevoia foarte mult. Apoi poftind petrecere fără tulburare, a ieșit din mănăstirea aceea și aflând un loc întunecos și neștiut de nimeni, a petrecut într-însul multă vreme, slujind lui Dumnezeu în post și în rugăciune. După aceasta s-a mutat către Domnul episcopul care era în cetatea Surojiei și a venit poporul din Surojia în Constantinopol, la preasfințitul patriarh Ghermano, cerând episcop. Și făcându-se încercare pentru alegerea lui, era neunire, unii vrând pe unul, iar alții pe altul. Iar surojenii rugau pe împăratul și pe preasfințitul patriarh să le dea un episcop care ar putea să îndrepteze Biserica bine, pentru că se înmulțiseră eresurile în cetatea lor.
Deci odată stând Sfântul Ghermano noaptea la rugăciune, i s-a arătat îngerul Domnului, zicându-i: „Mâine dimineață trimite în locul întunecos unde viețuiește alesul lui Dumnezeu, Stefan, pe care să-l așezi episcop al Surojiei. Căci acela poate să pască bine turma lui Hristos și pe cei necredincioși să-i întoarcă la buna credință; căci eu sunt trimis către dânsul de la Dumnezeu să-i poruncesc, ca întru nimic să nu se împotrivească ție”. Iar patriarhul a zis: „Doamne, cum pot să știu locul unde petrece Stefan, alesul lui Dumnezeu?” Iar îngerul luând pe o slugă a patriarhului, i-a arătat locul petrecerii sfântului. Și venind sluga înapoi, a spus patriarhului. Iar sfântul în acel ceas înălțând rugăciune către Dumnezeu în locul său cel întunecos, i s-a arătat același înger în haine albe, încât s-a temut Sfântul Ștefan și tremurând a căzut de frică la pământ. Dar îngerul luând pe sfânt de mână, l-a întărit, zicând: „Eu sunt îngerul Domnului trimis de la Mântuitorul Hristos spre a-ti spune ție bucurie și a-ți porunci să mergi în cetatea Surojiei și să înveți pe popor credința lui Hristos; și iată dimineața te va lua patriarhul și sfințindu-te te va trimite acolo arhiepiscop, iar tu să nu te împotrivești, ca să nu mânii pe Dumnezeu”. Apoi îngerul, dându-i pace, s-a suit în ceruri. A doua zi patriarhul a trimis degrabă cu sluga sa doi preoți la Sfântul Ștefan. Si mergând ei, au adus pe sfântul la patriarh cu mare cinste. Iar patriarhul l-a primit cu bucurie și sfințindu-l, l-a așezat arhiepiscop Surojiei și l-a trimis cu corabia la scaunul lui.
Venind sfântul în cetatea Surojiei și șezând în scaunul arhiepiscopiei, învăța poporul dumnezeieștile scripturi, încât în cinci ani toată cetatea Surojiei a botezat-o și pe toate cetățile dimprejurul ei. După aceasta s-a ridicat în Constantinopol împăratul Leon, care era din Isauria și s-a îndrăcit cu lupta împotriva sfintelor icoane, fiind învățat de doi jidovi. Deci mai întâi a poruncit să pună sfintele icoane sus, ca numai acela care va fi curat să le sărute. După aceasta a poruncit să spânzure sfintele icoane în văzduh, zicând că nu se cade să fie atârnate pe perete și multe altele făcea ticălosul.
Iar Sfântul patriarh Ghermano mult a stat împotrivă, vorbindu-i și explicându-i să se lase de scornirea lui cea rea, Dar mâniindu-se blestematul, a arătat veninul pe care-l avea ascuns în inima sa și a început cu totul a lepăda sfintele icoane, a le huli și a le călca. Apoi a trimis poruncă prin toată cetatea și prin multe locuri de primprejur, ca toți să facă același lucru împotriva sfintelor icoane, și zicea: „De va fi cineva potrivnic mie, cu diferite munci îl voi munci și-l voi da morții”. Atunci puteai vedea în Constantinopol pe creștinii cei bine credincioși munciți cu multe feluri de munci, iar pe patriarhul Ghermano l-a surghiunit răucredinciosul împărat și în locul lui a pus pe Anastasie, de neam sirian, care era la un cuget cu dânsul.
Apoi împăratul și cu patriarhul au trimis poruncă prin solii lor în Surojia, ca sfântul arhiepiscop Stefan să nu se închine icoanelor și Crucii. Dar sfântul răspundea: „Nu voi lăsa pe poporul meu a se lepăda de Hristos, nu ascult porunca împăratului, nici pe a ticălosului patriarh”. Apoi s-a coborât noaptea în corabie către cei trimiși și a venit în Constantinopol. Și îmbrăcându-se în veșmintele dregătoriei sale, a stat înaintea împăratului.
Iar acesta l-a întrebat: „Cine ești tu? ” Iar sfântul a răspuns: „Eu sunt Stefan, arhiepiscopul Surojiei”. Și a zis împăratul: „Oare vezi soborul acesta șezând cu mine în mare cinste? Aceștia au ars și au călcat icoanele, deci și tu ascultă-mă pe mine și vei fi împreună cu noi în această cinste mare”. Sfântul a răspuns: „Chiar de mă vei și arde sau mă vei tăia în bucăți, sau cu orice fel de munci mă vei pedepsi, pentru icoana și Crucea Domnului, toate le voi răbda”. Apoi iarăși a zis sfântul către împărat: „Noi am aflat în cărți o proorocie, că se va ridica în Constantinopol un împărat răucredincios, care va arde sfintele icoane, dar să nu lase Dumnezeu aceasta întru împărăția ta”. Si a zis împăratul: „Oare aflat-ați numele acelui împărat? ” Răspuns-a sfântul: „Numele lui este Conon”. Si a zis împăratul: „Adevărat, Ștefane, ai aflat numele meu, căci tatăl meu și maica mea așa m-au numit pe mine, Conon”. Iar Stefan a zis: „O, împărate, să nu fie aceasta întru împărăția ta; căci de vei face așa, apoi vei fi mergător înaintea lui antihrist”. Auzind acestea de la sfântul, ticălosul Împărat i-a sfărâmat fața lui, precum și buzele și dinții, cu o mână de fier, zicând: „Cum mă numești pe mine mergător înaintea lui antihrist?” Apoi a poruncit să apuce pe sfânt de păr și de barbă, să-l bată, să-I târască pe pământ și să-l arunce în temniță. Iar sfântul, fiind târât, înălța mulțumire lui Dumnezeu. Si astfel a fost dus în temniță, unde mai erau și alți arhierei.
După aceasta, iarăși a poruncit împăratul să-l aducă înaintea sa, și a zis: „Bătându-l, târâți-l aici”, Deci a venit sfântul înaintea împăratului împreună cu șapte episcopi. Împăratul ținea în mâinile sale icoana Domnului, a Maicii Domnului și a Mergătorului înainte, Ioan, apoi a zis către sfântul: „Pentru ce m-ai numit mergător înaintea lui antihrist?” Sfântul a zis: „Pentru că faci lucrurile aceluia, de aceea am zis și iarăși voi mai zice”. Apoi împăratul a scuipat icoana, pe care a călcat-o și a zis lui Ștefan: „Fă și tu așa icoanei acesteia”. Iar sfântul lăcrimând, a zis: „Vrăjmașule al lui Dumnezeu, nevrednicule de împărăție, cum n-au orbit ochii tăi cei răi și nu s-au uscat mâinile tale cele fără de lege? Dumnezeu să-ți ia degrabă împărăția ta și să-ți scurteze viața”. Iar împăratul auzind acestea, cu mânie a poruncit să-l bată; apoi l-a legat de coada unui cal și l-a dus în temniță, iar sfântul dădea mulțumită lui Dumnezeu. Si sculându-se toți cei ce erau în temniță, au rugat pe Dumnezeu, și cu rugăciunea sfinților, îndată a murit răul împărat.
După dânsul a luat împărăția Constantin Copronim, fiul lui, a cărui împărăteasă auzind de faptele cele bune și de minunile Sfântului Stefan, a rugat pe bărbatul său, împăratul Constantin, ca să-l libereze la scaunul său. In acea vreme i s-a născut împăratului un fiu și sfântul l-a botezat Ștefan. Iar împăratul mulțumindu-i, cu mare cinste l-a liberat la turma sa. Deci bunul păstor primindu-și iarăși scaunul său, a păscut bine turma cea încredințată lui vreme îndelungată. Apoi cunoscându-și sfârșitul său, a pus în locul său în scaunul Surojiei pe un cleric al său, cu numele Filaret, și s-a mutat la Dumnezeu în viața cea veșnică, în cincisprezece zile ale lunii decembrie.
Și era acolo un om cu numele Efrem, de neam din Surojia, orb fiind din pântecele maicii sale, pe care Sfântul Stefan îl îngrijea, dându-i mâncare, băutură și haine. Acela auzind de moartea făcătorului său de bine a plâns, zicând: „De acum cine mă va cerceta? Vă rog duceți-mă ca să-i sărut sfintele lui picioare”. Si când a fost adus la trupul Sfântului Stefan, a căzut la picioarele lui plângând și tânguindu-se, apoi acolo îndată a văzut. Si prin acea minune a făcut Dumnezeu încredințare pentru plăcutul Său, cum că este rânduit cu sfinții, în ceata făcătorilor de minuni și a mărturisitorilor. Iar sfântul lui trup l-au îngropat cu cinste arhiereii și tot poporul Surojiei, vărsând multe lacrimi, spre slava lui Dumnezeu Cel lăudat de toți și preaînălțat în veci. Amin.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.