Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 15 iunie: Sfântul Prooroc Amos; Sfântul Mucenic Isihie; Fericitul Ieronim; Fericitul Augustin și Sfântul Mucenic Dulas din Cilicia. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna iunie, în ziua cinsprezece, pomenim pe Sfântul Prooroc Amos
Sfântul Prooroc Amos a trăit pe vremea regelui Ieroboam cel Mare și s-a născut cu 800 de ani înainte de Domnul Hristos, în satul Teuca, nu departe de Betleem. El nu este Amos cel de neam împărătesc, tatăl Proorocului Isaia. Sfântul Prooroc Amos era om de rând, de neam sărac, și-și câștiga viața păzind turmele de dobitoace, dar Domnul l-a chemat la slujba profeției, cum a chemat și pe alți păstori, ca Moise și David. Și a fost trimis să meargă, din pământul Iudeii, în pământul lui Israel de vreme ce acesta se abătuse la închinarea idolilor, adică a celor doi viței de aur, din Dan și din Betel.
Deci, acolo mergând, Sfântul Amos vorbea poporului rugându-l, îndemnându-l și înfricoșându-l cu pedepse cumplite și cu mânia lui Dumnezeu, ce avea să vină asupra lor. În apărarea idolilor și împotriva Proorocului, s-a ridicat Amasia, marele preot din Betel, idolatru, împreună cu fiul său. Acesta, văzând că nu poate hotărî pe împăratul Ieroboam împotriva Proorocului lui Dumnezeu, a început singur, a-l urmări pe el, defăimându-l în fața poporului, îngrozindu-l și bătându-l adeseori, iar, în cele din urmă rănindu-l de moarte. Și a mai trăit Proorocul, până ce a fost îngropat în satul lui, în Tecua.
Profeția lui Amos, plină de frumusețe și de putere, se află în Vechiul Testament, la cărțile Profeților mici.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Isihie
Sfântul Isihie era ostaș creștin și făcea parte din legiunea armatei romane de la Dunăre, staționată în cetatea Durostor din provincia Moesia Inferior, în timpul împăraților Dioclețian și a ginerelui său, Maximian Galeriu.
Biruința repurtată împotriva perșilor în anul 297 a dat prilej celui din urmă să persecute pe creștini. Încă de mai înainte, el îi socotea că sunt niște cetățeni nefolositori societății, de vreme ce cred într-un Dumnezeu Atotputernic, nevăzut, iubitor de oameni și de pace pe pământ. Împăratul amintit arunca chiar cauza slăbirii Imperiului Roman asupra lor. De aceea a poruncit să fie îndepărtați din armată.
Astfel au fost arestați, judecați și condamnați la moarte prin decapitare soldații creștini Pasicrate și Valention, Nicandru și Marcian, veteranul Iuliu, cărora le-a urmat ostașul Isihie.
Sfinților Pasicrate și Valention li s-au tăiat capetele la 24 aprilie, iar Sfântului Iuliu, la 27 mai. În ziua pătimirii veteranului Iuliu, Sfântul Isihie, care se afla la închisoare cu el, i-a adresat următoarea doleanță: „- Te rog, Iuliu, să împlinești cu bucurie făgăduința ca să primești cununa pe care Domnul a promis-o credincioșilor Săi și amintește-ți de mine. Curând și eu te voi urma”.
Iar Iuliu, sărutând pe acest ostaș al lui Hristos, l-a sfătuit să păstreze nestinsă făclia credinței, neîntinându-și viața cu închinarea la idoli și la poftele lumești. L-a asigurat totodată că năzuințele sale sufletești vor fi împlinite în chip desăvârșit în ceruri.
Sfântul Isihie s-a încununat cu moarte martirică la 15 iunie. Sfinții Nicandru și Marcian, care erau de asemenea închiși, au primit cununa muceniciei înaintea Sfântului Isihie, la 8 iunie 298.
Tot în această zi, pomenim pe Fericitul Ieronim
Fericitul Ieronim s-a născut în orășelul Stridon și a trăit prin anii 347-420. Primele învățături le-a primit în casa părinților. Apoi, mergînd la Roma, a învățat greaca și latina, arta vorbirii și filosofia. A primit botezul la vîrsta de 20 de ani, din mîinile papei Liberios. La Treveri, în Galia, a descoperit viața mănăstirească. La Roma a intrat într-o obște de prieteni, unde a început învățătura Scripturii și a cunoscut catacombele romane. În urma unei neînțelegeri cu ai săi și scîrbit de deșertăciunile Romei, a făcut prima călătorie în Răsărit, cercetînd mănăstirile din Grecia, Tracia, Asia Mică, Cilicia, și s-a stabilit în Antiohia, unde s-a împrietenit cu Evagrie preotul. S-a retras apoi în pustia Calsis, din Siria, unde a trăit o perioadă de patru ani, de cumplite nevoințe ascetice, luptînd împotriva patimilor. În această împrejurare a învățat limba ebraică, împrietenindu-se cu un rabin. Revenind în Antiohia, a primit darul preoției și a făcut o călătorie la Constantinopol, atras de faima cuvîntărilor Sfîntului Grigorie de Nazianz și a stat acolo doi ani, ascultîndu-i cuvintele.
Îl găsim, apoi, din nou la Roma, unde viața lui a luat un drum statornic. Papa Damasus l-a luat ca diac al său, cu ascultarea de a revedea textul Bibliei în limba latină, numită, mai tîrziu, Vulgata. Murind papa Damasus și ridicîndu-se vrăjmașii împotriva fericitului Ieronim, acesta s-a retras, din nou, în Palestina și s-a stabilit la Betleem, unde a întemeiat trei mănăstiri de maici, pe care le conducea el însuși. A început, atunci, o perioadă de strădanii cărturărești, care a ținut 30 de ani. A alcătuit multe scrisori, îndemnînd pe credincioși la o viață curată și păzirea poruncilor Domnului. Pe călugări i-a învățat arta copierii manuscriselor. Împovărat de bătrînețe și de neîncetate nevoințe, Cuviosul Ieronim a murit la Betleem, în anul 420. Ne-au rămas de la el Vulgata și scrisorile lui de îndrumare duhovnicească.
Fericitul Ieronim rămîne, pentru noi, icoana cărturarului creștin. Prăznuirea lui, în Biserica Ortodoxă, se face la 15 iunie, în fiecare an.
Tot în această zi, pomenim pe Fericitul Augustin
Fericitul Augustin s-a născut la 13 noiembrie, 354, în Thagaste, orășel din Numidia, dintr-o familie nevoiașă. Tatăl său nu era creștin și s-a botezat numai pe patul de moarte, dar în schimb, mama sa, Monica, era o fierbinte credincioasă. Învățătura de carte, Augustin și-a făcut-o ajutat de un binefăcător, la Thagaste, cu înzestrarea minții lui; ajunge la Cartagina, la Milano și la Roma, ca unul ce avea tot ce-i trebuia ca să se bucure de mare cinste, de la elevii săi.
În tinerețea lui a cunoscut și o viață de destrăbălare și abateri de la dreapta credință. Mama sa, Sfînta Monica, plîngea necontenit, rugîndu-se lui Dumnezeu pentru îndreptarea lui. Ca s-o îmbărbăteze, Sfîntul Ambrozie i-a spus: „Fiul unor astfel de lacrimi, nu poate să piară”.
Milano a fost cea din urmă oprire, pe drumul ce avea să-l ducă la Dumnezeu. Acolo, a cunoscut pe dumnezeiescul episcop Ambrozie și a fost încîntat de cuvîntările acestuia. Acum el a descoperit și rînduiala monahilor, citind viața Sfîntului Antonie, scrisă de Sfîntul Atanasie, citire care l-a zguduit. Era la un pas de întîlnirea cu Dumnezeu și acest pas îl va face, în cazul său, Dumnezeu Însuși, Care l-a căutat ca pe un vas de sfîntă lucrare.
Întîmpinarea această minunată s-a petrecut în grădina din Milano, cînd a auzit un glas de copil, care-l îndemna: „Ia și citește!” Atunci, deschizînd Epistola către Romani (13, 12-14), Augustin s-a convertit. Acesta era răspunsul lui Dumnezeu, la căutările lui Augustin. În Confesiunile sale, mulțumește lui Dumnezeu pentru acest răspuns. În anul 387, Augustin primește botezul din mîinile Sfîntului Ambrozie, în noaptea de Paști: „Tîrziu te-am iubit, o, frumusețe, mereu veche și mereu nouă, tîrziu te-am iubit”, avea să zică el. Pe cînd avea 32 de ani, Sfînta Monica moare și Augustin se retrage din învățămînt, vinde tot ce are și, timp de trei ani, din venitul său, cu prietenii duce o viață monahală, la Thagaste, de strădanii cărturărești și duhovnicești, așteptînd semnul lui Dumnezeu.
Este sfințit preot la Hipon, de episcopul Valerius și începe o ascultare grea, slujirea Bisericii, cu predicarea cuvîntului. Peste cinci ani, este ridicat în scaunul lui Valerius și devine, în cîțiva ani, căpetenia episcopatului african.
Scrierile lui Augustin depășesc orice cuvînt, prin noutate și felurimea temelor. Ele dezvăluie măsura fără pereche a darurilor sale. Ca o conștiință vie a Ortodoxiei, Augustin se vede nevoit să apere dreapta credință, împotriva tuturor ereziilor, care se iviseră în Biserica lui Dumnezeu, în timpul acela; maniheii, donațienii, pelagienii. Dintre scrierile sale, cele mai mari sînt cartea Despre Trinitate, la care a lucrat 14 ani, și cartea Despre cetatea lui Dumnezeu. Scrierea care-i face cea mai mare cinste este cartea Retractarilor sale, ca o recunoaștere a propriilor greșeli. Dar lucrarea lui cea mai citită este Confesiunile.
De asemenea, a scris sute de scrisori, despre multe și felurite lucruri, și mii de predici asupra Scripturii, care arată dragostea lui Augustin pentru popor și dragostea poporului pentru episcopul lor, adîncimile și evlavia lui, și ne descoperă pe Fericitul Augustin, cel adevărat. „Cîntă și mergi, Dumnezeu e la capătul drumului”, zicea el. Fericitul Augustin rămîne dascălul, fără asemănare, al întregului Occident creștin. A murit la 28 august, 430. Mormîntul său se află în biserica Sfîntul Petru din Pavia. În Biserica Ortodoxă, este prăznuit la 15 iunie.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Dulas din Cilicia, care în chinuri cumplite s-a săvârșit
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.