Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 16 septembrie: Sfânta Mare Muceniță Eufimia; Sfânta Muceniță Meletina; Sfânta Muceniță Ludmila; Sfântul Cuvios Dorotei pustnicul și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți” (Prizri na Smirenie). Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna septembrie, în ziua a șaisprezecea pomenim pe Sfânta Mare Muceniță Eufimia
Această mult slăvită Muceniță a trăit pe vremea urmașilor lui Dioclețian (305-312) și petrecea în rânduiala fecioarelor, îndeletnicindu-se cu duhovniceștile nevoințe. Deci, a ieșit porunca de la dregătorul Priscus să se adune tot poporul și fiecare, după puterea sa, să aducă jertfa lui Ares, zeul Calcedonului. Și s-a adunat popor mult; iar unii din creștini, nevrând să jertfească idolului, de frica chinurilor se ascundeau pe unde puteau. S-au găsit însă trădători, și au fost descoperiți.
Printre cei ce n-au primit să jerfească lui Ares a fost și Sfânta Eufimia, fecioară. Deci, prinzând-o pentru mărturisirea lui Hristos și dând-o la chinuri cu foc, cu roata și cu alte maeștrii de chinuri, au dat-o, la urmă, fiarelor sălbatice ca să o mănânce. Da, măcar că a rămas nevătămată de fiare, Sfânta Eufimia și-a dat sufletul său către Domnul.
Biserica Ortodoxă o cinstește ca pe cei mai mari Mucenici. În vechime, erau în Constantinopol patru biserici ridicate în cinstea ei. Cea mai vestită a fost însă cea din Calcedon, în care s-a și ținut cel de-al patrulea Sinod a toată lumea, împotriva rătăcirii lui Eutihie, la anul 451. Părinții de la Calcedon socoteau că izbânda hotărârilor soborului, se datora, în bună parte, mijlocitorilor Sfintei Eufimia. Dumnezeului nostru slavă!
Tot în această zi pomenim pe Sfânta Muceniță Meletina
Această sfântă era din Marchinopolul Traciei (adică din cetatea lui Marchian), pe vremea împăratului Antonie și a ighemonului Antioh. Făcând multe minuni, răsturnând idolii la pământ cu rugăciunea sa, și zdrobind pe Apolon și pe Hercule, și aducând pe mulți către Hristos, a fost condamnată să i se taie capul. Însă fiind dusă la soția ighemonului ca să o întoarcă cu amăgiri, ea a făcut-o și pe aceasta creștină.
După ce i s-a tăiat capul, zăcând cinstitul său trup neîngropat, un oarecare Acachie, macedonean fiind, mergător la patria sa, a cerut moaștele sfintei, și ighemonul nebănuind nimic în aceasta, i le-a dat. Luând acesta sfintele moaște, și punându-le într-un sicriu, sârguia a merge la patria sa. Și călătorind el pe mare, a căzut în boală și a murit, iar corabia abătându-se la un colț de mare, la ostrovul Limnului, a fost așezat acolo sfântul trup al muceniței, și lângă dânsa iubitorul de mucenici Acachie.
Tot în această zi pomenim pe Sfânta Muceniță Ludmila
Ludmilla a fost bunica Cneazului ceh Vatslav [Wenceslaus]. Ea a fost soția marelui Cneaz ceh Borivoy. Credința ei plină de râvnă a adus pe mulți păgâni la Biserica lui Hristos. Dar nora ei a urât-o de moarte și a plătit ucigași care au sugrumat-o pe Ludmilla la bătrânețele ei.
Vatslav a îngropat cu cinste trupul mamei lui în Biserica Sfântului Gheorghie de la Praga. La sfintele ei moaște s-au lucrat nenumărate minuni.
Sfânta cneaghină Ludmilla a fost asasinată la Techino, la anul 927. Cneazul Vatslav însuși a mărturisit cu sânge marea lui râvnă pentru Ortodoxie, fiind asasinat, din această pricină, de fratele lui, Boleslav.
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Cuvios Dorotei pustnicul
Cuviosului Dorotei, pustnicul cel din Tebaida, a avut petrecere în pustie, aproape de Alexandria, la locul ce se numea „Chilii sihăstrești”.
Fiind rugător singur în tinerețile sale, șaizeci de ani a petrecut starețul într-o peșteră, având viață foarte aspră. Fiind iubitor de osteneală, în toate zilele aduna pietre în arșița soarelui cea de la amiază, umblând pe lângă mare, și cu acelea zidea chilii și le da, ca să șadă în ele, celor ce nu puteau să zidească. Iar eu, zice Paladie, i-am zis lui odinioară: „Ce faci, părinte, la niște bătrâneți ca acestea, muncindu-ți trupul în arșița cea cumplită?” Iar el mi-a răspuns, zicând: „Ca să nu mă muncească el pe mine, îl muncesc eu pe dânsul”. Si mânca cu măsură în toate zilele o dată pe zi pâine uscată și puține verdețuri sălbatice. Si, tot așa, chiar și apă bea cu măsură. Dumnezeu este martor că nu l-am văzut pe el culcându-se pe rogojină, nici dormind, ci toată noaptea șezând în picioare, împletea coșnițe de mlădițe de finic și cu prețul lor își cumpăra mâncare.
Crezând eu că numai când sunt aici trăiește așa aspru și dorind să știu despre toată viața lui, am întrebat pe mulți ucenici ai lui: oare așa este, totdeauna, viața lui aspră? Si îmi spuseră mie că din copilărie are o viață ca aceasta și niciodată n-a dormit, după obicei, culcat, fără numai lucrând sau mâncând, închidea uneori ochii, încât de multe ori și pâinea cădea din gura lui în vrernea mâncării. Silindu-l noi oarecând să se odihnească puțin, jos, pe rogojină, plângând a zis către noi: „De veți îndupleca vreodată pe înger să doarmă, atunci mă veți pleca și pe mine”.
Intr-o zi m-a trimis — zice Paladie la fântânița sa, în ceasul al nouălea, ca să aduc un văscior de apă la masa lui. Deci, s-a întâmplat când m-am apropiat de fântâniță, că, plecându-mă, am văzut într-însa o aspidă și de frică n-am scos apă și, fugind, m-am întors la dânsul, spunându-i și zicând: „Am fugit, părinte, că am văzut o aspidă în fântâniță”; iar el, zâmbind puțin și clătinând cu capul, mi-a zis mie: „De-ar fi vrut diavolul ca în toate fântânile și în toate izvoarele apelor să arunce vipere, aspide și altele oarecari jivine otrăvitoare, apoi tu niciodată n-ai fi băut apă, ci ai fi murit de sete”. Aceasta zicând, s-a sculat și a mers singur la fântâniță și, scoțând apă, a însemnat-o pe ea cu semnul crucii și a gustat dintr-însa, zicând: „Unde este crucea, acolo nimic nu vatămă puterea drăcească!”
Tot în această zi pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți” (Prizri na Smirenie)
Icoana Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți” este prăznuită pe 16 septembrie.
Icoana Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți” a apărut în anul 1420, în apropierea lacului Stonii din ținutul Pskovului.
Icoana a plâns cu lacrimi de sânge în septembrie 1426, fapt corelat cu evenimente ulterioare, precum: foamete, incendiu de proporții și invazia unui prinț lituanian aliat cu tătarii, toate din zona Pskovului. La 16 septembrie 1426 a avut loc mutarea icoanei în catedrala din Pskov, fapt comemorat până astăzi în Biserica Rusă.
În icoană, Maica Domnului e zugrăvită șezând. Capul îi este încununat de o coroană. În mâna dreaptă ține sceptrul, iar cu stânga Îl ține pe Dumnezeiescul Prunc. Pruncul este zugrăvit cum stă în picioare pe genunchii Maicii. Cu mâna dreaptă se atinge de obrazul ei, iar în stânga ține globul pământesc ‒ simbol al stăpânirii asupra lumii. Această minunată icoană s-a aflat o perioadă îndelungată în catedrala din Pskov, dar în anul 1917 icoana a dispărut.
Una dintre copiile acestei icoane „care plânge pentru lume” se află la Kiev. Această copie a icoanei Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți” datează din secolul al XIX-lea.
În toamna anului 1992, această icoană a fost dăruită Mănăstirii Vvedensky (Intrarea Maicii Domnului în Biserică) din Kiev, de către monahia Teodora (†1994).
Icoana a atras imediat atenția credincioșilor, încă dinainte de a face minuni cărora să li se ducă vestea, nu doar prin frumusețea exterioară și strălucirea deosebită a culorilor, dar și fiindcă toți cei ajunși înaintea ei se simțeau îndemnați a se ruga vreme îndelungată acolo, spunând Maicii Domnului toate durerile lor.
Într-o zi a anului 1993, starețul Damian a observat că icoana Maicii Domnului, care era așezată într-un baldachin de lemn prevăzut cu geam de sticlă, devenise mai întunecată. Îndepărtând geamul, starețul a observat din nou culorile luminoase ale icoanei. Pe sticla situată în fața icoanei apăruse imprimată o copie identică a icoanei Maicii Domnului, argintată, care în urma cercetărilor științifice s-a dovedit ca fiind „nefăcută de mână omenească”. Sticla cu oglindirea argintată a icoanei a fost așezată lângă icoană, spre închinare.
Minunea vizibilă a fost doar începutul. Au urmat multe vindecări, prima minune consemnată este cea a tămăduirii minunate a unei femei însărcinate, care era în pericol să piardă sarcina, din cauza unei hepatite confirmate prin analize medicale.
Icoana a fost purtată în pelerinaj prin diferite locuri ale lumii, printre care și la Mănăstirea Danilovsky din Moscova. Aici, în Catedrala „Sfânta Treime”, preoții au săvârșit înaintea icoanei făcătoare de minuni paraclisul icoanei Maicii Domnului „Ajutătoarea celor smeriți”.
Sărbătoarea din 16 septembrie a fost stabilită în Rusia, cinstindu-se astfel mutarea în catedrala din Pskov a icoanei originale a Maicii Domnului „Prizni na smirenie”.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.