Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 17 iunie: Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail și Sfântul Mucenic Isavru și cei împreună cu dânsul: Inochentie, Felix, Ermia și Peregrin. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna iunie, în ziua șaptesprezece, pomenim pe Sfinții Mucenici Manuil, Savel și Ismail
Acești trei frați erau din Persia. Părinții lor nu aveau aceeași credință, fiindcă tatăl lor ținea de păgânătatea persană, iar mama lor era creștină și, ca o adevărată mamă, i-a crescut pe ei, din tinerețe, în frica lui Dumnezeu. Fericitul Evzoic, preotul, i-a creștinat prin Sfântul Botez și i-a luminat cu dumnezeieștile învățături. La vremea rânduită, cei trei tineri au fost numărați în ceata ostășească și slujeau, cu trupul, împăratului Persiei iar, cu duhul, slujeau Împăratului ceresc, Domnului nostru Iisus Hristos, păzind sfintele Lui porunci, și căutând să-l placă Lui, cu faptele lor cele bune.
Deci, au fost trimiși acești trei tineri ostași de Vaetan, împăratul Persiei, Ia Iulian, cel lepădat de credință, împăratul romanilor, pentru pace, în zilele când, la Calcedon, Iulian făcea mare praznic, în cinstea idolilor. Și, au fost primiți cu cinste. Aflând însă, că ei sunt creștini, Iulian s-a umplut de mânie împotriva lor. Și, mergând la locul unde avea să săvârșească praznicul, împăratul a început, odată cu toată mulțimea ce se adunase acolo, să se închine idolilor, aducându-Ie jertfe fără de număr, făcând ospețe și dănțuiri cu tot felul de timpane și instrumente muzicale și săvârșind multe alte lucruri urâte și fără de lege, în cinstea zeilor săi. Deci, robii lui Dumnezeu, Manuil, Savel și Ismail, dacă au văzut nelegiuirea, s-au dat deoparte, mâhnindu-se pentru înșelarea și rătăcirea unui atât de mare popor, rugând pe Hristos, să se poată păzi ei de împărtășirea cu necuviințele acelei închinări la idoli. Asemenea, se rugau ei și pentru cei rătăciți, ca să-i aducă pe ei Dumnezeu la cunoștința adevărului.
Deci, dacă s-a vădit aceasta și a ajuns știrea la păgânul Iulian, acesta a poruncit să-i arunce în temniță, amânând judecata lor, până după serbare. Dar, a doua zi, sosind dregătorul la judecată. a zis către ei: „Ce fel de unire și prietenie aveți cu noi, de vreme ce n-ați voit, ieri, să săvârșiți, prăznuirea, împreună cu noi în cinstea zeilor noștri?“ Dar, Sfinții au răspuns: „Noi suntem trimiși pentru așezăminte de pace, ca să nu ne pustiim unii pe alții, iar nu pentru credința în zei. Că, fiecare, cinstește pe Dumnezeul în care crede. Iar tu ai lăsat cele ale împăcării și începi altele, pentru care nu suntem trimiși.“ Iar judecătorul, umplându-se de minie, a zis către dânșii: „Vă sfătuiesc ca, lăsând credința voastră cea copilărească, să alegeți credința cea adevărată a filozofilor și înțelepților din vechime.“ Sfinții au răspuns: „Noi socotim ca nebun, cu adevărat, pe cel care, în loc de Dumnezeu, are un idol neînsuflețit și se leapădă de Dumnezeul cel viu.“
Deci, mâniindu-se, judecătorul a poruncit să fie bătuți și pătrunși cu piroane la glezne și arși la subțiori cu făclii. Și aceste chinuri le-au luat toți împreună, apoi, aparte, Sfântului Manuil, ii făcea păgânul împărat făgăduințe. Și, nevrând el să aducă jertfe idolilor, i s-au bătut piroane pe spate și prin cap, înfășurându-l cu trestii ascuțite, pe el și pe cei doi frați ai lui, Savel și Ismail. Deci, ducându-i la zidul cel dinspre Tracia, căruia i se mai spunea și zidul lui Constantin, la loc râpos, le-a tăiat capetele. Iar împăratul a poruncit să li se ardă trupurile. Și, auzind de uciderea trimișilor săi, împăratul perșilor s-a umplut de mare mânie și a venit cu oștirea sa la hotarele împărăției romanilor. Și, având biruință, cetele perșilor au sfărâmat puterea lui Iulian, iar el a fost ucis de o mână nevăzută, din pedeapsa lui Dumnezeu, Căruia slavă și cinste i se Cuvine, acum și pururea.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Isavru și cei împreună cu dânsul: Inochentie, Felix, Ermia și Peregrin
Sfîntul Isavrul și cei împreună cu el erau din Atena. Dar, ieșind din patria lui și mergînd la o peșteră din Apolonia, a aflat pe Inochentie, pe Felix, pe Peregrin și pe Ermia, pe care învățîndu-i să nu se dedea spre lucrurile cele lumești și trecătoare, aceștia au întărit cuvîntul cu fapta; căci, ferindu-se și fugind de vorba și adunarea rudeniilor lor, au fost pîrîți de rudenii la Tripondie eparhul, care prinzîndu-i și neputînd să-i facă să se lepede de Hristos, a poruncit să fie dați la chinuri. Iar Isavru, diaconul lui Hristos, și cei împreună cu el au fost dați pe seama lui Apolonie, fiul eparhului, de către care au fost chinuiți prin foc și prin apă. Dar, fiind izbăviți din aceste chinuri în chip minunat, au întors pe mulți la credința în Hristos, între care erau și cei mai de frunte ai cetății: frații Ruf și Rugin. Apoi, fiind condamnați la pierzare, li s-au tăiat capetele.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.