Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 18 decembrie: Sfântul Ierarh Modest, arhiepiscopul Ierusalimului; Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul de la Voroneț și Sfintul Mucenic Sebastian și cei împreună cu dânsul.
În această lună, în ziua a optsprezecea, pomenim pe Sfântul Ierarh Modest, arhiepiscopul Ierusalimului
Sfântul Modest, patriarhul Ierusalimului, s-a născut din părinți ortodocși, în orașul Sebastia. Tatăl său se numea Eusebiu, iar mama lui Teodula, care era stearpă. La rugăciunea celor doi soți, Dumnezeu le-a dat un fiu, pe acest mare părinte, după patruzeci de ani de împreună viețuire. După nașterea acestui mare părinte, tatăl său a fost pârât lui Maximian că este creștin. Acesta l-a legat și l-a închis în temniță.
Când a auzit Teodula, s-a dus și ea la închisoare cu copilul, care avea numai cinci luni. Acolo, rugându-se împreună Domnului, și-au dat în pace, în mâinile îngerilor, duhurile lor și au fost mucenici de bună voie. Paznicii închisorii i-au găsit morți, iar pe copil viu între ei. L-au luat și l-au dus lui Maximian. Văzând Maximian că e frumos și plăcut, la dat unui senator să-l crească bine, ca să ajungă vrednic să slujească lui Zeus. Pe când ere crescut de acela, fericitul Modest a aflat cine i-au fost părinții și că au murit pentru Hristos. La vârsta de treisprezece ani a dat peste un dascăl creștin. Acesta l-a învățat dreapta credință și s-a lipit fericitul cu tot sufletul de ea. Avea însă o durere, că trăiește cu păgânii.
Odată, împăratul Maximian a poruncit ca toată lumea să aducă jertfă idolilor. Atunci fericitul s-a dus la mormântul părinților lui și s-a rugat lor din toată inima să-l scape din mâna păgânilor, ca să fie învrednicit și de dumnezeiescul Botez. Și l-a găsit un argintar din Atena care l-a luat și l-a dus cu el. Pe cale a făcut sfântul felurite minuni. Ajunși la Atena, l-a dus la arhiereu ca să-l învețe tainele credinței și să-l boteze. Pe când se săvârșea Botezul, argintarul a văzut că s-a pogorât un stâlp de foc din cer și s-a sprijinit pe capul celui ce se boteza. După botez a vindecat de o boală aducătoare de moarte pe fratele argintarului, numai cu rugăciunile și cu atingerea mâinii. A vindecat și pe un om îndrăcit.
Murind argintarul și soția lui, l-au înscris și pe Sfântul Modest în testament ca moștenitor, împreună cu fiii lui. Sfântul, însă, a dăruit partea sa de moștenire fiilor argintarului, iar el s-a dus în locuri pustii de tot și trăia acolo în liniște. Fiii argintarului, văzându-l cinstit de toți, de invidie n-au mai putut răbda. Iar când au plecat pentru neguțătorie, l-au înduplecat pe fericit să meargă cu ei. În Egipt l-au vândut rob unui necredincios, de la care a avut multe de suferit, vreme de șapte ani. Cu rugăciunea lui stăruitoare către Dumnezeu, l-a izbăvit pe stăpânul lui de rătăcirea păgânească și l-a înduplecat să se boteze. Apoi, l-a vindecat și de o boală grea. După moartea stăpânului său s-a dus să se închine la Mormântul cel de viață purtător al Domnului. După aceea s-a dus la Muntele Sinai și acolo, slujind lui Dumnezeu, a săvârșit multe minuni.
La moartea arhiereului Ierusalimului, fericitul Modest, prin descoperire dumnezeiască, a fost hirotonit arhiereu al Ierusalimului în al cincizeci și nouălea al vieții lui, făcând și acolo multe minuni. Pe fiii argintarului care veniseră la Ierusalim pentru neguțătorie și care îl vânduseră în Egipt și nu știau că el este arhiereul cetății, nu numai că nu s-a răzbunat pentru cele făcute, dar i-a și primit cu dragoste, i-a găzduit cu bunăvoință și le-a făcut bine cu dărnicie.
Astfel, acest mare părinte, viețuind cu cuvioșie ca arhiereu 38 de ani, iar de totul 97 de ani, s-a mutat la veșnicele locașuri.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul de la Voroneț
Acest cuvios părinte s-a născut din părinți dreptmăritori creștini într-un sat nu departe de Rădăuți. Din copilărie cuprins de o deosebită râvnă către cele duhovnicești a părăsit casa părintească și a trăit o vreme în obștea cuvioșilor părinți de la biserica Sfântul Nicolae din Rădăuți, nevoindu-se la sporirea credinței și a faptelor bune, iubind foarte mult rugăciunea și privegherile de toată noaptea.
Îmbogățindu-se în cunoștințele teologice din citirea cărților de slujbă și din sfinții părinți, arătând ascultare și smerenie în toate cele încredințate de starețul acestei sfinte obști călugărești de la Catedrala din Rădăuți, a primit chipul îngeresc al vieții călugărești, cu numele de David.
Râvna spre și mai multe nevoințe duhovnicești l-a mânat la mănăstirea Sfântului Lavrenție, aproape de satul Laura de astăzi. În acest loc de sihăstrie, ziua lucra împreună cu toți ostenitorii sfintei mănăstiri, iar noaptea, în chilia sa, petrecea în necontenită rugăciune și priveghere. Cunoscându-i râvna și simțindu-i dorința neîncetată după Dumnezeu, la sfatul părintelui său duhovnicesc, starețul acestei Lavre i-a dat schima cea mare, primind numele de Daniil.
Nu după multă vreme de la primirea stării de schimnic, cu binecuvântarea starețului său, se retrage în locurile tainice ale codrului, lângă pârâul cu numele Viteu, localitatea Putna, unde cu ajutorul ciobanilor și al altor iubitori de viață duhovnicească și-a săpat într-o stâncă o chilie pe care o vedem și astăzi, nu departe de Mănăstirea Putna.
Cunoscut ca mare nevoitor și stăruitor în rugăciune, Cuviosul Daniil este cercetat de foarte mulți credincioși spre a-i cere sfat și îndrumare de învățătură și trăire creștinească și a se ruga lui Dumnezeu pentru vindecare de bolile sufletești și trupești. Un alt loc unde a sihăstrit Cuviosul Daniil este și stânca Șoimului, lângă Voroneț, unde, de asemenea, era căutat de credincioși pentru folosul lor duhovnicesc.
Între nenumărații săi fii duhovnicești care-l cercetau adesea, pomenim pe dreptcredinciosul voievod Ștefan cel Mare, așa cum arată cronicile și multe alte însemnări din paginile de istorie a neamului și Bisericii noastre strămoșești.
Cuvintele încrustate pe piatra de mormânt a cuviosului Daniil, pusă de Dreptcredinciosul Voievod Ștefan cel Mare: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, schimnicul Daniil”, arată legătura duhovnicească a fiului cu părintele său duhovnicesc. De aici și rânduiala statornicită de Biserica noastră ca acești doi mari bărbați preaiubitori de Dumnezeu să fie cinstiți deopotrivă ca unii care au fost uniți în rugăciune, în credința curată și în iubire de Biserică și neam.
După îngroparea sa, în biserica mănăstirii Voroneț, unde a povățuit multă vreme pe ostenitorii acelei obști, Sfântul Cuvios Daniil a fost și este cinstit ca părinte duhovnicesc, pomenit fiind împreună cu Sfântul și Marele Mucenic Gheorghe, ca ocrotitori ai acelei Sfinte Mănăstiri. La mormântul său străjuiește un sfeșnic cu lumânare aprinsă, iar credincioșii vin continuu spre a primi binecuvântare și ajutor duhovnicesc, dobândind vindecări de bolile sufletești și trupești, așa cum se arată în diferite scrieri până în vremea noastră.
Chipul Cuviosului Părinte Daniil Sihastrul este zugrăvit alături de cel al Mitropolitului Grigore Roșca, alt fiu duhovnicesc al său, pe peretele exterior al Bisericii Voroneț, deasupra ușii de intrare, pe latura de sud a acesteia. Pe pergamentul pe care Cuviosul Daniil îl ține în mână stă scris: Veniți fraților, de mă ascultați, învăța-vă-voi frica Domnului…”.
Aceasta frică de Dumnezeu, care este începutul înțelepciunii, să ne călăuzească în toate zilele vieții noastre cu rugăciunile Sfântului Cuviosului Părintele nostru Daniil Sihastrul. Amin.
Tot în această zi, pomenim pe Sfintul Mucenic Sebastian și cei împreună cu dânsul
Aceștia au fost pe vremea împărăției lui Dioclețian și Maximian (284-305). Dintre toți, Sfântul Sebastian era unul din sfetnicii împărăției. S-a născut în Galia, dar a crescut la Milano, de unde se și trăgea neamul său. A cunoscut din copilărie, pe Hristos și, măcar că intrase în armată împărătească și era comandant al ostașilor din Roma, în ascuns a rămas ucenic înfocat al Domnului. Gândul lui era să ajute ucenicilor să mărturisească credința, la ceasul greu al chinurilor.
Așa a făcut el mai întâi cu cei doi frați Marcelin și Marcu. Că, răbdând ei multă vreme la închisoare, și puși fiind la tot felul de chinuri, se hotărâse să li se taie capetele. Dar părinții lor, Tranchilin și Marcia, păgâni fiind, aproape că i-au înduplecat pe ei, cu lacrimile lor, să se lepede de credința în Hristos. Acestea auzind, Sfântul Sebastian, prin cuvântul său și prin puterea minunii ce s-a făcut prin el atunci, că a vindecat de muțenie pe Zoe, femeia lui Nicostrat, scriitorul împărătesc, fiind ea de șase ani mută, i-a întors pe toți să stea cu bărbăție în credință, în fața chinurilor. Și s-au plecat a crede în Hristos, Nicostrat și femeia lui, Zoe. Și fericitul Sebastian îi învață ca datori sunt să fie prieteni împăraților, dar în ascuns, fiecare din ei să fie creștini desăvârșiți. Și s-au botezat atunci, prin Sfinții Policarp, preotul și prin fericitul Sebastian, ca la șaizeci de ucenici, între care Tranchilin și Marcia, părinții Sfinților Marcelin și Marcu, Claudiu eparhul și copiii lui, Hromație, eparhul Romei și fiul său Tiburtie ș.a.
Și era atunci episcop în Roma fericitul Gaius. Și se adunau creștinii, pentru Sfintele Taine, în casa lui Castul, dregător împărătesc, fiind și acesta creștin, în taină, împreună cu cei ai casei sale. Și, fericitul Gaius, episcopul, a hirotonit diaconi pe frații Marcelin și Marcu și pe Tranchilin tatăl lor, l-a sfințit preot, iar pe fericitul Sebastian, ca unul ce purta haine ostășești, l-a făcut apărător al Bisericii.
Și, pornindu-se prigoana împotriva creștinilor, atunci au fost prinși Nicostrat, Claudiu, Castor, Tiburtie, Castul și Zoe și în multe feluri chinuindu-i, și-au dat sufletul. Deci, și Tranchilin preotul a fost ucis cu pietre la mormântul Sfântului Pavel Apostolul, iar feciorii săi, diaconii Marcelin și Marcu, au murit spânzurați cu capul în jos și străpunși de lănci. Iar fericitul Sebastian, fiind chemat de Dioclețian și mărturisind credința în Hristos, din porunca împăratului a fost luat ca țintă și ostașii au tras cu săgeți în tot trupul lui; și, fiind ei încă viu, i-au zdrobit trupul cu toiege și așa, tăiat în bucăți, și-a dat sufletul la Dumnezeu. Și se află sfintele lui moaște în catacomba Sfântului Sebastian din Roma, până în ziua de astăzi.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.