sinaxar 19 februarie
Distribuie

Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 19 februarie: Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și Apfia; Sfânta Filoteia din Atena; Sfinții Cuvioși Mărturisitori Eugeniu și Macarie și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Panachrana din Cipru. Despre viețile lor pe scurt, citiți în continuare…

În luna februarie, în ziua nouăsprezece, pomenim pe Sfinții Apostoli Arhip, Filimon și Apfia


Sfântul Apostol Arhip, unul din cei 70 de apostoli, a fost episcop după Sfîntul Epafras din Colose, în cetatea Frigiei, după mărturia Sfîntului Ambrosie. Pentru aceasta Sfîntul Apostol Pavel îl numește ostașul său, în scrisoarea sa către Filimon. Sfîntul Filimon era cetățean vestit în Colose, iar despre Sfînta Apfia, zice Sfîntul Ioan Gură-de-Aur, că era soția lui Filimon. Acest sfînt Filimon, crezînd în Hristos, a făcut casa sa biserică, pentru că la dînsul se adunau toți credincioșii din Colose și se săvîrșeau în casa lui dumnezeieștile slujbe, ca în biserică. După aceasta, Sfîntul Filimon a fost episcop, în apostolie; pentru că în vremile Sfinților Apostoli, unii erau episcopi cu scaun, iar alții fără scaun și mergători prin diferite cetăți și țări, și unii ca aceștia se numesc episcopi apostolești, deoarece se trimiteau la apostolie să propovăduiască.


Sfîntul Filimon, fiind pus într-o episcopie ca aceasta, s-a numărat în ceata sfinților 70 de apostoli, că umbla prin cetățile Frigiei și prin altele, propovăduind cuvîntul lui Dumnezeu. Apoi, se scrie despre dînsul că a fost episcop și în Gaza. Sfînta Apfia rînduia Biserica cea din Colose, slujind lui Dumnezeu ziua și noaptea în posturi și în rugăciuni și odihnea pe sfinții cei ce se osteneau întru bună vestirea lui Hristos. Apoi hrănea pe săraci, scăpătați și străini, încît casa ei era nu numai biserică, ci și primitoare de străini, bolniță și adăpostire tuturor celor care nu aveau unde să-și plece capetele.


Într-o vreme, fiind în Colose, urîtul de Dumnezeu praznic al necuratei Artemida, Sfîntul Apostol Arhip, cu cei ce erau acolo și cu Sfîntul Filimon, adunînd pe toți credincioșii în casa ce se rînduia de Sfînta Apfia, înălțau lui Dumnezeu rugăciunile lor cele obișnuite, săvîrșind sfînta slujbă. Iar închinătorii de idoli, care urau pe credincioși, știind că toți creștinii sînt adunați în casa lui Filimon, au năvălit asupra lor fără de veste și au izgonit turma lui Hristos, pe unii bătîndu-i și pe alții ucigîndu-i, iar pe Sfinții Apostoli Arhip și Filimon și pe Sfînta Apfia, prinzîndu-i, i-au dus la mai-marele cetății Efesului, Artoclis, și, după porunca aceluia, pe toți i-au torturat.


Mai întîi au fost întinși pe pămînt și tîrîți, bătîndu-i cu toiege fără de milă; apoi, îngropîndu-i pe fiecare deosebit în pămînt pînă la coapse, îi ucideau cu pietre. Drept aceea, pe Sfîntul Filimon și pe Sfînta Apfia, ucigîndu-i cu pietre, i-au împroșcat, iar pe Sfîntul Arhip, bătîndu-l, l-au lăsat viu, spre batjocorirea copiilor. Adunîndu-se copiii, cu cuțitele au străpuns pe sfîntul. Astfel apostoleasca treime a sfinților mucenici s-a dus la ceruri înaintea scaunului Preasfintei, de viață făcătoarei și nedespărțitei Treimi.

Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Filoteia din Atena


Sfânta Maică Muceniță Filoteia s-a născut în Atena în anul 1522. Părinții ei,  Syriga și Angelos Benizelos, s-au făcut remarcați nu atât prin eminență și bogăție, cât mai ales prin credință. Deseori, blânda Syriga o implora pe Preasfânta Theotokos (= Născătoarea de Dumnezeu) să-i dăruiască un copil. Rugăciunile ei stăruitoare au fost ascultate și așa s-a născut fetița lor, pe care au botezat-o Revula.


Părinții și-au crescut fiica în dreapta credință și adâncă evlavie până la vârsta de 12 ani când au dat-o spre căsătorie. Soțul ei s-a dovedit a fi un om rău și necredincios, care o bătea și o chinuia pe Revula. Ea a îndurat cu răbdare chinurile, rugându-se la Dumnezeu pentru îndreptarea soțului ei. 


După trei ani, soțul Revulei a murit iar ea a început să crească duhovnicește prin post, priveghere și rugăciune. Sfânta a înființat o mănăstire de maici cu hramul Apostolului Andrei Cel Dintâi Chemat (prăznuit în 30 noiembrie și 30 iunie), iar la terminarea mănăstirii ea a fost prima care a acceptat tunderea în monahism sub numele de Filoteia.


În acele vremuri Grecia suferea sub jugul turcesc, mulți atenieni fiind făcuți sclavi de cotropitorii turci. Sf. Filoteia făcea tot posibilul să răscumpere cât mai mulți frați de la sclavie. Odată, patru femei au reușit să fugă de la stăpânii lor turci, care le-au cerut să renunțe la religia creștină, adăpostindu-se în mănăstirea Sfintei Filoteia. Turcii, auzind unde s-au ascuns fugarele, au dat buzna în chilia sfintei și au bătut-o, după care au dus-o în fața guvernatorului și au închis-o. În dimineața următoare, turcii i-au dat drumul în fața unei mulțimi, amenințând-o că dacă nu renunță la Hristos va fi tăiată în bucăți.


Când sfânta a hotărât să ia coroana martiriului, prin mila Domnului s-au adunat ca din senin o mulțime de creștini care i-au împăcat pe judecători și au reușit să o elibereze pe sfântă. Întorcându-se la mănăstirea sa, ea a continuat să trăiască în înfrânare, rugăciune și priveghere, dobândind darul facerii de minuni. Sfânta a construit o altă mănăstire în Patesia, o suburbie a Atenei, unde s-a nevoit în viață ascetică alături de surorile ei.


În ajunul praznicului Sfântului Dionisie Areopagitul (prăznuit la 3 octombrie), turcii au prins-o pe Sf. Filoteia și au torturat-o, lăsând-o mai mult moartă decât vie și plină de sânge. Plângând de durere, surorile mănăstirii au luat trupul însângerat al sfintei mucenițe și l-au dus la Kalogreza, unde s-a stins din viață la 19 februarie 1589.


La scurt timp după moartea sa, moaștele Sfintei Mucenițe Filoteia au fost aduse la biserica catedralei din Atena.


Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Cuvioși Mărturisitori Eugeniu și Macarie

Pe când, cu îngăduința lui Dumnezeu, împărățea în Bizanț Iulian Apostatul, toți creștinii fugeau și se ascundeau, ca să nu vadă spurcatele jertfe ce se aduceau la idoli. Iar elinii, cei de un cuget cu el, nu numai că făceau desfrânări împreună cu dânsul, ci încă și pe creștini, împotriva voinței lor, îi sileau să facă aceleași desfrânări. Atunci Macarie și Eugeniu, slujitorii lui Hristos, fiind prinși, au mărturisit pe Hristos că este Dumnezeu adevărat. Iar pe păgânul împărat l-au mustrat ca pe un călcător al credinței lui Hristos, și că s-a făcut elin și închinător de idoli. Pentru aceasta, împăratul umplându-se de mânie, a poruncit să fie legați cu curele subțiri și spânzurați cu capetele în jos. Și multe ceasuri au fost afumați cu fum iute de gunoi. Apoi roșind în foc un grătar de fier, a poruncit ca sfinții să fie întinși goi pe grătar. Iar fericiții ridicându-și ochii la cer, prin dumnezeiască putere au răbdat chinurile. Atunci legându-i în lanțuri de fier, i-a trimis în surghiun în Mauritania. Mucenicii călătorind către locul de surghiun se bucurau că sunt prigoniți pentru Hristos; și cântau împreună: „Fericiți cei fără prihană în cale, care umblă în legea Domnului” și se veseleau cu duhul. După ce au ajuns acolo, s-au suit pe un munte înalt petrecând singuri. Iar cei din locul acela le ziceau lor: fugiți, fraților, departe de locul acesta, că un balaur rău locuiește aici, care omoară pe cei ce se apropie. Dar sfinții le-au zis: arătați-ne nouă peștera în care locuiește fiara. Deci, i-au dus pe ei și le-au arătat de departe peștera. Și plecând genunchii la pământ, fericiții au făcut rugăciune; și îndată pogorându-se fulger din cer, a ars pe balaur, de îndată ce a ieșit afară. Această minune văzând-o cei de acolo, elini fiind, au crezut în Domnul nostru Iisus Hristos. Și intrând sfinții în peștera balaurului, au făcut rugăciuni timp de treizeci de zile, neavând nimic de mâncare și de băutură. Iar după aceasta s-a auzit un glas zicând: robi ai adevăratului Dumnezeu și Mântuitorului nostru Iisus Hristos, apropiați-vă de piatra aceasta de lângă voi. Iar ei apropiindu-se, au văzut într-însa lumină și despicându-se piatra în două, a ieșit multă apă, din care scoțând sfinții și bând spre îndestulare, s-au ușurat îndată de foame și de sete. Și în ziua a treizecea, sfinții au cerut prin rugăciune să fie sloboziți și să petreacă împreună cu Hristos. A căror rugăciune auzind-o Domnul, i-a mutat pe amândoi la Sine.


Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Panachrana din Cipru


Icoana Maicii Domnului din Cipru aparține stilului Panachrana. Aici Maica Domnului este pictată șezând pe tron cu Pruncul Sfânt în brațe, cu câte un înger de ambele părți.


Sfânta icoană a făcut prima minune în anul 392 pe insula Cipru, la mormântul Dreptului Lazăr (prăznuit în 17 octombrie) și este păstrată într-o mănăstire de-acolo. La Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscova și în Biserica Nikolo-Golutvin din satul Stromyn, dioceza Moscovei, se găsesc replici faimoase ale acestei icoane.


În săptămâna triumfului ortodoxiei, în Sinaxarul Grecesc există informații despre o anumită icoană, care poate fi chiar această icoană din Cipru. Se spune că în insula Cipru un arab trecea pe lângă o biserică dedicată Preasfintei Fecioare. Ca să-și manifeste ura față de creștinism, acesta a tras o săgeată într-una din icoanele Maicii Domnului care se aflau afară la poartă. Săgeata a lovit genunchiul Fecioarei din care a început să curgă sânge. Îngrozindu-se, arabul s-a urcat pe cal și a gonit spre casă dar a căzut mort înainte să poată ajunge. Așa a plătit pentru fapta sa blasfemiatoare.


Zilele în care se cinstește Icoana din Cipru sunt Lunea Sfântului Duh și 20 aprilie. Unele copii ale icoanei se numesc „Curățitoarea”, „Cuțitul” și „Șoimul.” Cea numită Șoimul a primit această denumire datorită felului în care a fost descoperită. Se spune că un conducător creștin din Cipru era la vânătoare cu șoimul său dresat care a rămas prins într-un tufiș urmărind altă pasăre. Bărbatul a dat ordin să se taie tufișul ca să-și poată salva șoimul. Făcând aceasta, servitorii săi au eliberat șoimul și au descoperit Icoana Maicii Domnului din Cipru. În acel loc conducătorul a clădit o mănăstire. Icoana din Cipru „Curățitoarea” era faimoasă pentru puterea sa vindecătoare de boli ale ochilor. Icoana „Stromyn” a devenit cunoscută în 1841. O fată de 18 ani din Stromyn, un sat nu departe de Moscova, era pe moarte din cauza unei boli grele. În vis i-a apărut Icoana din Cipru stând în fața ușii bisericii și o voce îi spunea: „Ia-mă în casa ta și roagă preotul să facă o moliftă cu sfințirea apei și te vei vindeca”. Bolnava a fost dusă la biserică și în scurt timp au descoperit icoana. Ea a făcut întocmai cum I-a spus Maica Domnului și îndată s-a întremat atât încât a avut putere să ducă singură icoana înpoi în biserică. La scurt timp fata s-a vindecat complet. Icoana din Cipru „Stromyn” a continuat să facă minuni de vindecare despre care preotul bisericii îl informa pe Mitropolitul Filaret al Moscovei (prăznuit în 19 noiembrie).


Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.

Distribuie