Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 19 ianuarie: Sfântul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul; Sfântul Cuvios Macarie Alexandrinul; Sfântul Ierarh Marcu, mitropolitul Efesului; Sfânta Muceniță Eufrasia, fecioara și Sfântul Arsenie, episcopul insulei Corfu.
În luna ianuarie, în ziua nouăsprezece, pomenim pe Sfântul Cuvios Macarie cel Mare Egipteanul
Sfântul Macarie s-a născut în părțile de nord ale Egiptului, către anul 300, din părinți creștini și din frageda vârstă, s-a nevoit la deprinderea credinței și a faptelor bune, iar, la bătrânețe, s-a făcut lăcaș dumnezeiescului Duh.
Deci, în tinerețe, căsătorindu-se el și murindu-i soția și părinții, și-a împărțit săracilor moștenirea părintească și, aflând un monah bătrân, venit din pustie la biserica din sat, pentru Sfânta Împărtășanie, Macarie, s-a făcut ucenicul lui și, clădindu-și chilie în pustie, s-a făcut monah, petrecând în rugăciune, în hrana puțină și în lucrul mâinilor, după obiceiul monahicesc. Dar, cei din sat venind, l-au făcut, fără voia lui, preot, măcar că era tânăr. Deci, acest lucru făcându-se a început Macarie o viață și mai grea. Că venea la slujbă în sat, iar în cealaltă vreme se liniștea în pustie. Însă, mulți cercetându-l pe dânsul acolo în pustie, iar el simțindu-și sufletul în primejdie, și-a săpat singur, departe de chilie, o peșteră, unde-și petrecea vremea lui de liniște, fără să-l mai tulbure nimeni. Iar pentru mâncarea și băutura lui, este de prisos a mai scrie, căci trupul și obrazul său mărturiseau despre covârșirea postului și a ajunărilor.
Dar pacea lui n-a rămas multă vreme netulburată. Că, din uneltirea diavolului, a fost învinut pe nedrept de necinstirea unei fecioare, pentru care Macarie a fost batjocorit de tot satul, până aproape de moarte. Iar, fata, rămânând însărcinată și neputând să nască, a mărturisit pe adevăratul vinovat. Și, auzind Macarie că vor să vină să-l laude pentru răbdarea și umilința lui, a fugit în pustiul Schitului. Și, petrecând acolo mulți ani, tânărul Macarie s-a dus la marele Antonie, că dorea să-l vadă, și, primit fiind de dânsul cu dragoste, Macarie s-a făcut ucenic de aproape, povățuit fiind de dânsul, iar Antonie i-a dăruit la moarte, toiagul său, ca moștenire.
Deci, către 40 de ani, a luat Macarie de la Dumnezeu darul tămăduirii și al proorociei și s-a făcut îndrumător celor din schit. Și, încă și mai multă lume venind la el, cerea ajutorul și învățăturile lui cele luminate de Duhul Sfânt. Și le dădea fericitul Macarie învățături scurte despre rugăciune, răbdare, omorârea patimilor și bunătate, iar alții îl căutau pentru tămăduiri și binecuvântare. Și, din milă de oameni, a pus de s-a zidit în pustie, o casă de oaspeți, pentru străini și bolnavi. Și a proorocit fratelui pus să slujească acolo, urgia Domnului, pentru iubirea lui de argint, ca luând fratele, până și de la cei săraci, el ascundea argintii, și nu se pocăia, pentru care s-a umplut de lepră. Și l-a vindecat starețul și, certându-l, i-a tămăduit și patima.
Deci, a început Dumnezeu a lucra prin fericitul Macarie, până și învieri din morți, spre mântuirea și folosul oamenilor. Că, venind la dânsul, un eretic, stăpânit de diavolul mândriei, zicea că Mântuitorul n-a luat trup omenesc și că nu va fi o înviere a morților. Și trăsese la răzvrătirea lui peste cinci sute de suflete, căci ereticul era și vrăjitor. Iar cu rugăciunea sa Macarie a înviat un mort, care a trăit trei ani, spre adeverirea învierii și întoarcerea atâtor suflete. Și încă și pe alți doi morți i-a făcut de au grăit din morminte, scăpând, astfel, pe cei din neamul lor, de vânzare în robie și de năpastă.
Umblând el odată prin pustie, i s-a întâmplat că a aflat o căpățână de om uscată, zăcând pe pământ. Și întorcând-o cu toiagul a auzit un glas dintr-însa că este a unui slujitor la idoli, și i-a spus lui ca cei din iad, neputând să se vadă fața către față fiind cu totul cuprinși de foc, ori de câte ori Macarie se roagă pentru ei, atunci pot și ei să se vadă, puțin, unul pe altul, și aceasta este pentru ei o ușurare. Și ne-a lăsat acest Macarie și o carte cu cinzeci de cuvântări, de foarte mult folos duhovnicesc. Deci, cu daruri și cu fapte dumnezeiești, ca apostol al Domnului fiind împodobit, la dulci bătrâneți și-a primit fericitul sfârșit al vieții sale și s-a mutat la Dumnezeu, trăind nouăzeci de ani.
Despre viața pe larg a Sfântului Macarie, puteți citi aici.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Macarie Alexandrinul
Sfântul Macarie a fost din Alexandria, născut pe la anul 310 și era, numit cel tânăr sau alexandrinul. Deci, fiind el în floarea vârstei a fost atins de harul lui Dumnezeu și s-a despărțit de lume, mergând în pustie și a petrecut acolo peste 60 de ani, ajungând la înalte bunătăți și semne mari.
Și, trăind el mai întâi în pustiul Tebaida, lângă dascălii cei mari ai vieții pustnicești, s-a retras, apoi în Egiptul de Jos și avea câte o chilie în fiecare din cele trei părți ale puștiului de acolo: și la Schit, și la Chilii și la Nitria. Și ședea la Chilii, că vrednicia de preot acolo o primise. Și se nevoia mult acest Macarie, pentru dragostea Domnului, învățând pe frați înfrânarea și stăpânirea de sine până la nepătimire, rugăciunea și dragostea de oameni, povățuindu-i mai vârtos cu fapta și cu chipul lui de viață. Că de auzea că a făcut cineva vreo faptă bună în pustie, se sârguia îndată să împlinească și el fapta aceluia, cu tot dinadinsul.
Deci, auzind el de tabenesioții mănăstirii Sfântului Pahomie, că tot Postul mare nu mănâncă bucate fierte la foc, șapte ani n-a mâncat fiertura, ci numai verdețuri crude și legume muiate; iar altădată, fiind la Tabenesi, n-a mâncat nimic tot Postul mare, împletind tăcut coșnițe și rogojini în fiecare zi. Încă, se luptă el să se stăpânească și de somn și n-a dormit, stând fără adăpost douăzeci de zile și douăzeci de nopți. Și ziua era ars de soarele puștiului, iar noaptea răbdă răceala pustiei, chinuindu-se să nu doarmă. Dar la urmă a zis: „Pe cât am putut, am biruit somnul, dar firea de om, care are nevoie de somn, n-am putut-o birui și m-am supus ei.” Asemenea, fiind tulburat el oarecând de luptă cu desfrânarea, s-a dus în adâncul pustiei, într-un loc unde țânțarii erau cât viespile și a stat acolo gol șase luni, fiind cumplit înțepat de țânțari, cât i s-a umplut de bășici tot trupul. Iar după șase luni, întorcându-se la ai săi, numai după glas se mai cunoștea, că trupul lui se schimbase, fiind ca al leproșilor.
Dar iată, Dumnezeu face ca și fiarele să cunoască pe aleșii Lui, căci stând acest Macarie, odată, și, vorbind fraților cele de folos în ogradă, iată, o hienă, fiară sălbatică, având cu sine pe puiul ei orb, intrând, l-a aruncat la picioarele Sfântului. Iar el, luând puiul l-a binecuvântat și, punând scuipat pe ochii lui, l-a făcut să vadă și, luându-l hiena a ieșit afară. Iar, a doua zi de dimineață, grăbind, a dus ea fericitului o mare piele de oaie. Iar Sfântul a zis către ea: „Nu primesc din furtișag.” Deci ea, plecându-și capul, a ieșit din ogradă, iar Sfântul a dat pielea Sfintei Melania Romană, numind-o ea, darul hienei.
O altă întâmplare arată cum se petrecea în înfrânare, în unire și în dragoste de frați, în obștea lui Macarie. Astfel, aducând cineva, odată Cuviosului Macarie, să mănânce, un strugure frumos și de curând cules, acesta, vrând să se biruiască pe sine, l-a trimis unui frate neputincios. Dar și acela, negustând dintr-însul, în taină trimise, din dragoste, strugurele altui frate vecin. Dar și acela, luând strugurele, făcu la fel și făcând strugurele înconjurul fraților, ajunse din nou la Ava Macarie, negustând nimeni dintr-însul. Și s-a minunat Macarie de unirea dintre frații săi și, mulțumind lui Dumnezeu, n-a voit nici el să guste dintr-însul nici o boabă, poruncind unui frate să-l mănânce din ascultare.
Deci, auzind marele Antonie de bunătățile acestui fericit Macarie, i-a trimis cuvânt, zicându-i: „Iată, Duhul Sfânt S-a odihnit întru tine și, de acum, vei fi moștean lucrărilor mele.” Și așa pustnicindu-se și la adânci bătrânețe ajungând către anul 395, s-a mutat Macarie către Domnul.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ierarh Marcu, mitropolitul Efesului
Sfântul Marcu este cunoscut prin marele său curaj cu care a apărat ortodoxia la Sinodul de la Florența (1439 d. Hr.), în ciuda opoziției împăratului și Papei.
El a adormit cu pace la anul 1452. Pe patul de moarte, Marcu l-a rugat cu lacrimi pe Grigorie, ucenicul său, care mai târziu avea să fie strălucitul patriarh Ghenadie, să se păzească de capcanele Apusului și să apere până la capăt ortodoxia.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Muceniță Eufrasia, fecioara
Aceasta a fost din cetatea Nicomidia, în vremea împărăției lui Maximian (286-305) și era de neam vestit, frumoasă la chip, cu bune obiceiuri și credincioasă roabă a lui Hristos. Fiind prinsă de închinătorii de idoli, a fost silită să aducă jertfă diavolilor, dar nesupunîndu-se, o bătură cumplit, iar ea a răbdat cu bărbăție; apoi a fost dată spre nelegiuire unui om barbar, care luînd-o, a dus-o în casa sa; ea neîncetat se ruga cu mintea Celui preacurat, adică Mirelui său, Domnul Hristos, ca să-i păzească fecioria.
Când bărbatul s-a închis cu dînsa în cămară, sfînta l-a rugat să o aștepte puțin, făgăduindu-i să-i dea o buruiană, pe care dacă o va purta cu sine, nu-l va atinge nici o armă a potrivnicilor – pentru că se zicea că este fermecătoare; iar barbarul i-a zis: „Pe urmă îmi vei da buruiana aceea”. Înțeleapta fecioară răspunse: „Nu este cu putință să fie smulsă buruiana aceea de către femei, ci numai de fecioare nenuntite, pentru că de nu va fi arătată de fecioară curată, apoi nimic nu lucrează”. Și a lăsat-o barbarul pînă ce-i va arăta acea buruiană; atunci sfînta ducîndu-se în grădină și adunînd niște buruieni, pe care le-a găsit acolo, i le-a adus. El i-a zis: „Cum voi ști că sînt adevărate cele spuse de tine?” Ea și-a pus buruienile pe grumajii săi și i-a zis lui: „Ia o sabie ascuțită și, repezind-o tare cu amîndouă mîinile, lovește în grumajii mei cît vei putea și, din aceasta vei vedea că nimic nu mă va vătăma sabia ta”.
El, crezînd cuvintele ei, a luat sabia și a dus-o la capul sfintei fecioare; apoi, repezind-o tare, i-a tăiat cinstitul ei cap. Atunci, cunoscînd că a fost batjocorit de dînsa, scrîșnea din dinți; dar ce folos, pentru că înțeleapta fecioară s-a dus curată către Mirele său Hristos, lăsînd minunat model de întreagă înțelepciune, voind mai bine să moară, decît să-și piardă fecioria.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Arsenie, episcopul insulei Corfu
Sfântul Arsenie a alcătuit Slujba Sfântului Maslu în forma în care o avem și astăzi. El a trecut la Domnul în anul 959 d. Hr. iar sfintele sale moaște se află în biserica catedralei din Insula Corfu.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.