Sfinții zilei fin calendarul ortodox. Sinaxar 2 aprilie: Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni și Sfinții Mucenici Amfian și Edesie. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare.
În luna aprilie, în ziua a doua, pomenim pe Sfântul Cuvios Tit, făcătorul de minuni
Fericitul Părintele nostru Tit a trăit pe vremea luptei împotriva Sfintelor icoane. Și, iubind din tinerețe pe Hristos, s-a lepădat de lume și a intrat într-o mănăstire cu viața de obște. Deci, luând îngerescul chip, mergea pe calea cea strâmtă și de lupte, a vieții monahicești, cu multă răbdare înaintea lui Dumnezeu. Și avea atâta smerenie și ascultare, încât strălucea între toți frații, cu acele fapte bune.
Drept aceea, a fost pus păstor oilor lui Hristos celor pustnicești și, atâta dragoste, blândețe și răbdare și mila avea către toți frații și creștinii ce veneau la dânsul, încât s-a dus vestea despre el în tot ținutul acela, că era ca o icoană vie de adevărat părinte, cu fapta și cu cuvântul. Și, păzindu-se curat, cu trupul și cu sufletul, era ca un înger al Domnului. Drept aceea și făcător de minuni a fost și stâlp Bisericii s-a arătat în prigoană. Deci, lăsând creștinilor chip de adevărată viață în Hristos, s-a dus către Domnul.
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Mucenici Amfian și Edesie
Acești sfinți au trăit pe vremea împăratului Maximian, frați din maică, din pământul Lidiei. Mergând ei la Berit, și de mucenicul Pamfil fiind învățați în dreapta credință, au stat înaintea stăpânitorului Urban. Și propovăduind Amfian, în priveliște, pe Hristos Dumnezeu, a fost bătut peste obraz și călcat de picioarele ostașilor, apoi ungându-i picioarele cu untdelemn le ardeau cu foc, și mai în urmă l-au spânzurat; așa încât se vedea sfântul cu totul umflat, coastele fiindu-i zdrobite de multele lovituri ale picioarelor ostașilor, iar carnea de pe picioare arsă de foc. Dar rămânând în credința și mărturisirea lui Hristos, a fost aruncat în adâncurile mării și acolo s-a săvârșit; iar Edesie, la Alexandria cea din Egipt, fiind judecat a se necăji la minele de aramă. Și văzând pe guvernatorul Ieroclis că chinuiește pe creștini, necruțîndu-se pe sine, cu însăși mâna sa, a bătut pe acel stăpânitor, și pentru aceasta la multe chinuri a fost dat. Și fiind aruncat în mare, s-a săvârșit și a luat cununa muceniciei.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.