Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 2 mai: Sfinții Mucenici Esperie și Zoe, soția lui, și a fiilor lor Chiriac și Teodul; aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Atanasie cel Mare al Alexandriei în Constantinopol; Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie), patriarhul Constantinopolului și Sfânta Matrona din Moscova. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna mai, în ziua a doua, pomenim pe Sfinții Mucenici Esperie și Zoe, soția lui, și a fiilor lor Chiriac și Teodul
Acești sfinți, Esper și Zoe, au trăit pe vremea împăratului Adrian (124), și deși erau robi cu trupul unui oarecare Catal și al Tetradiei soția aceluia, coloniști romani, care îi cumpăraseră ca robi din Pamfilia, ei însă cu sufletele erau slobozi. De aceea ei nici cu trupurile n-au suferit a sluji la stăpâni păgâni, care cinsteau și se închinau idolilor în locul Făcătorului și Ziditorului a toate. Căci Chiriac și Teodul, fiii lor, au zis către maica lor să nu locuiască mai mult împreună cu păgânii ci să se despartă de ei ca să nu fie împreună cu ei dați pierzării; însă ea le-a răspuns că aceia sunt stăpânii lor. Atunci ei i-au arătat că pot să se facă slobozi prin sângele vărsat pentru Hristos. Acum și maica lor, unindu-se cu ei, îi întărea pe ei și ducându-se la Catal, i-a spus că Domnul nostru Iisus Hristos este Stăpân sufletelor lor; iar dacă printr-o oarecare întâmplare ei au stăpânire asupra trupurilor lor, ei socotesc de mai mare cinste stăpânirea lui Hristos asupra lor. Căci ziceau ei: mai mult trebuie să ne supunem lui Dumnezeu decât oamenilor. Deci spăimântându-se pentru aceasta Catal, i-a trimis pe ei împreună cu maica lor la Tritoniu, la tatăl lor Esper.
Iar mai în urmă, prăznuind Catal nașterea fiului său, a socotit să le trimită lor din cele pregătite, vin și carne, vrând să vadă de se vor împărtăși ei din cele jertfite idolilor. Iar ei în loc să se împărtășească de acelea, la sfatul maicii lor, le-au aruncat câinilor. De aceasta fiind înștiințat Catal și aprinzându-se de mânie, mai întâi a poruncit să fie spânzurați copiii de picioare și să fie strujiți cu unghii de fier; iar părinții lor le dădeau curaj să nu se supună, ci să sufere până în sfârșit, privind către cununa muceniciei. Apoi a poruncit să fie pogorâți și împreună cu maica lor să fie cumplit bătuți. După aceea a poruncit să fie băgați sfinții toți patru în cuptor ars cu foc, în care și intrând și-au dat sufletele lor lui Dumnezeu. Iar dimineața răsunau în cuptor glasuri ca de cântare și deschizându-se cuptor
ul, n-au aflat pe nimeni, în afară de sfinții, în chipul celor ce dorm, cu fețele spre răsărit.
Tot în această zi, pomenim aducerea moaștelor Sfântului Ierarh Atanasie cel Mare al Alexandriei în Constantinopol
Viața Sfântului Atanasie a fost istorisită la 18 Ianuarie, când se face pomenirea lui în toată Biserica Ortodoxă. Iar, întru această zi, se prăznuiește așezarea sfintelor sale moaște, la loc de cinste, în biserica patriarhiei din Alexandria, spre cinstirea lor de toți cei credincioși. Deci, Sfântul Atanasie, bătrânul ostaș al lui Hristos, se odihnește în Domnul și s-a adăugat la ceața înaintașilor săi, patriarhii, proorocii, apostolii, mucenicii și mărturisitorii cu care s-a asemănat în nevoințe. El mijlocește pentru cei ce cu credință și cu dragoste îl cheamă în ajutor și cinstesc sfintele sale moaște. Iar el s-a dus să ia luminatele cununi și negrăitele răsplătiri, de la Hristos, Domnul său, Căruia, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, se cuvine slavă și stăpânirea, cinste și închinăciune, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ierarh Atanasie al III-lea (Patelarie), patriarhul Constantinopolului
Personalitate proeminentă a vieții bisericești ortodoxe în secolul al XVII-lea, mitropolit al Tesalonicului și patriarh ecumenic în două rânduri, pentru scurte perioade de timp, într-o vreme de mari încercări pentru credința creștină, cinstit ca sfânt în Creta, locul nașterii sale, și Ucraina, locul adormirii sale, Sfântul Atanasie al III-lea al Constantinopolului (1580-1654) a fost mai puțin cunoscut, până de curând, în România. Vreme de mai bine de un deceniu, el a locuit, însă, la Galați, la Mănăstirea „Sfântul Nicolae“, realizând, atât în timpul vieții, cât mai ales după mutarea sa la cele veșnice, o adevărată punte de legătură între popoarele și Bisericile de sorginte greacă, slavonă și română. Ca recunoaștere a rolului și a locului său în istoria și spiritualitatea românească, Sfântul Sinod a hotărât, la propunerea Eparhiei Dunării de Jos, ca Sfântul Atanasie să fie înscris, din anul 2008, și în calendarul Bisericii Ortodoxe Române.
Sfântul Atanasie s-a născut în anul 1580 în insula Creta, într-o familie creștină și cu bun nume. Tatăl său, Gheorghe Patelarie, era secretar al episcopului locului, iar mama sa – o evlavioasă creștină. Primind din pruncie o educație aleasă, viitorul ierarh, ce primise la botez numele de Alexie, s-a îndreptat încă din tinerețe spre studiul dumnezeieștilor scripturi și spre viața duhovnicească profundă.
După moartea tatălui său, Alexie renunță la lume și intră în viața călugărească, mai întâi la Mănăstirea Sfânta Ecaterina din Sinai, unde fu călugărit cu numele Atanasie, apoi la Mănăstirea Sfântul Atanasie din Tesalonic, unde fu hirotonit ieromonah, iar mai apoi în Muntele Athos, la Mănăstirile Esfigmenu și Xeropotam. Pentru o vreme se află ca dascăl și în Țara Românească, unde traduse „Psaltirea“ în greaca populară.
Aflând de alesele sale calități teologice și duhovnicești, sfântul patriarh Chiril Lucaris îl cheamă pe sfântul Atanasie în Constantinopol la apărarea credinței ortodoxe mult încercate, la acea vreme, de atacurile ereticilor și ale necredincioșilor.
Sfântul Sfințit Mucenic Chiril Lucaris, patriarhul Constantinopolului (pomenit la 27 iunie). Portret ale sfântului ierarh săvârșit în anul 1632, cu 6 ani înaintea de primirea cununii muceniciei. Icoana și o părticică din cinstitele sale moaște se află și la Mănăstirea Radu-Vodă din București
În anul 1631, fu ales mitropolit al Tesalonicului, iar 3 ani mai târziu, pentru scurtă vreme, sfântul Atanasie ocupă și scaunul patriarhal al Constantinopolului.
Silit fiind să-și părăsească păstoriții săi și să ia calea pribegiei, sfântul primi sprijin și găzduire la domnitorul Vasile Lupu al Moldovei, care îi îngădui să se așeze la Mănăstirea Sfântul Nicolae din orașul Galați.
Vreme de 12 ani, între 1642 și 1654, cu o scurtă pauză în anul 1652, când fu ales din nou patriarh ecumenic, sfântul Atanasie îmbogăți spiritual ținutul Dunării de Jos, însă nu-și uită nici scaunul său mitropolitan, pentru care ceru neîncetat ajutor material. Tocmai pentru acest scop, întreprinse o lungă călătorie la Moscova, unde obținu de la țarul Rusiei sprijin pentru eparhia sa, în grea suferință.
Un călător contemporan cu sfântul Atanasie, diaconul Paul de Alep, ne relatează că sfântul patriarh Atanasie avea în grija sa și păstorirea credincioșilor din Brăila, oraș aflat sub stăpânire otomană și unde se găsea sediul Mitropoliei Proilaviei.
Deși era înaintat în vârstă, având 74 de ani, multele trebuințe ale mănăstirii îl determină pe fostul patriarh să plece în Rusia, sperând în ajutorul țarului.
Pe drumul de întoarcere spre Galați, în anul 1654, obosit de greutatea drumului, sfântul Atanasie își dădu sufletul în mâinile Domnului Mănăstirea Schimbarea la Față din Lubensk, în Rusia Mică (Ucraina de astăzi), la 5 aprilie 1654, în a treia zi a Sfintelor Paști.
După 8 ani de la mutarea sa la veșnicele lăcașuri, prin descoperire dumnezeiască, trupul fericitului patriarh Atanasie se află necuprins de stricăciune.
Astăzi, sfintele sale moaște, care săvârșesc multe minuni, se păstrează în Catedrala Buna Vestire din Harkov, Ucraina, într-o raclă așezată lângă altarul din partea dreaptă a sfântului lăcaș, fiind de secole izvor de binecuvântare și tămăduire pentru credincioși.
Tot în această zi, pomenim pe Sfânta Matrona din Moscova
Sfânta Matrona s-a născut în familia unor țărani săraci din satul Sebino, guberia Tula. Încă de la început Dumnezeu dori să descopere pe vasul Său cel ales, căci în vremea afundării în apa Botezului, se văzu stâlp de tămâie cu bună mireasmă ridicându-se din cristelniță. Văzând minunea, evlaviosul preot Vasile spuse tuturor celor prezenți de sfințenia acestui copil. Mai mult, pe pieptul pruncei se putea vedea o ridicătură în semnul crucii.
Întrucât din naștere fu lipsită de vedere, copiii adesea o batjocoreau, iar fetele mai mari o băteau cu urzică, pricină pentru care încă din copilărie se ferea de oameni, încetând să mai iasă din casă și dăruindu-se rugăciunii și cugetării la cele dumnezeiești. Locuind în apropierea bisericii satului, mergea la toate slujbele, stând neclintită și învățând cu timpul toate cântările.
Chiar de îi lipsea vederea cea din afară, vederea cea duhovnicească o făcu să iubească nespus de mult icoanele, astfel că în odaia sa întregul perete de sus până jos era plin de icoane în fața cărora ardeau neîncetat candele și dinaintea cărora petrecea îndelungate ceasuri în rugăciune, cuprinzând în inima sa de copil întreaga lume.
Pe când avea 6-7 ani, se arătară darurile bogate pe care Dumnezeu le vărsase într-însa, căci putea vedea limpede gândurile și păcatele oamenilor.
Datorită purtării de grijă a boierului satului, sfânta Matrona se învrednici să facă pelerinaje la Kiev, Moscova și Sankt Petersburg. Pe când intră în Catedrala Sfântului Andrei unde slujea sfântul Ioan de Kronstadt (pomenit la 20 decembrie, ziua adormirii sale din anul 1908, si 8 iunie, ziua proslavirii sale, 1990), sfântul părinte porunci ca poporul să se dea la o parte și să îi facă loc tinerei Matrona, pe atunci de numai 14 ani, numind-o „al optulea stâlp al Rusiei”.
Pe când avea 17 ani, Dumnezeu o lipsi pe sfânta Matrona de mângâierea pelerinajelor, luându-i pe neașteptate puterea de a merge. Din acea clipă petrecu tot restul vieții mai mult întinsă pe pat, dăruindu-se cu mai multă osârdie rugăciunii, postirii și mângâierii celor ce veneau la dânsa.
Curând sosiră vremuri grele și tulburi peste Rusia: revoluția, împărțirea pământurilor și foametea.
În anul 1925, pe când avea 40 de ani, sfânta maică veni să locuiască în Moscova, petrecând în răstimpuri scurte în case ale creștinilor, unde venea mulțime mare de popor pentru a primi mângâiere și izbăvire de mâhniri și necazuri. Iar dânsa îi liniștea, îi mângâia pe cap, îi însemna cu sfânta cruce și le spunea cuvinte de încurajare. Uneori glumea, alteori era aspră. Câteodată spunea numai un cuvânt și sufletul se tămăduia de tulburare și tristețe.
La 2 mai 1952, se mută în lăcașurile cele de sus, iar la 8 martie 1998, se aflară moaștele sale necuprinse de stricăciune răspândind bună mireasmă și izvorând fără oprire minuni, care se așezară cu multă evlavie în mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului din Moscova. Peste un an, la 2 mai 1999, Sfânta Matrona fu trecută în rândul sfinților, cinstirea sa răspândindu-se apoi în lumea întreagă pentru marea mulțime de minuni săvârșite prin mijlocirea sfintei noastre maici.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.