Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 20 august: Sfântul Prooroc Samuel; Sfântul Sfințit Mucenic Teoharie și Sfinții Mucenici Sever și Memnon Chendirionul. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna august, în ziua a douăzecea pomenim pe Sfântul Prooroc Samuel
Acesta a trăit cu mai bine de o mie de ani înainte de întruparea lui Hristos, pe vremea când poporul iudeu era cârmuit de Judecători. Sfântul Prooroc Samuel, feciorul lui Elcana și al proorocitei Ana, a fost cel de al 15-lea și cel din urmă Judecător al evreilor. Copil născut prin rugăciunea maicii sale, Sfântul Samuel a fost încredințat marelui preot Eli și a crescut în Legea Domnului, fiind foarte sârguincios, atât la carte, și la săvârșirea sfintelor slujbe. Dar, pe cât era Eli de bucuros pentru ascultarea și râvna lui Samuel, pe atât era de mâhnit, din pricina celor doi fii ai săi, Ofni și Fineea, care, măcar că erau preoți, nu păzeau sfintele rânduieli și săvârșeau multe fapte urâte.
În scurt timp, urgia lui Dumnezeu s-a abătut, nu numai asupra casei lui Eli, dar și asupra întregului Israel. Poporul vecin cu israelitenii, adică, filistenii, au pornit război împotriva lor și i-au învins. Peste 30000 de luptători israeliteni au căzut în bătaie și chiar Chivotul Legii, adus în mijlocul taberii, a căzut în mâinile filistenilor. Dar, odată cu această nenorocire, s-au prăpădit și cei doi fii ai lui Eli, precum și marele preot însuși, care, numai auzind de pieirea Chivotului sfânt, a căzut și a murit. Filistenii, din pricina multor nenorociri ce s-au abătut asupra lor, au adus înapoi Chivotul. Dar Israelul a rămas în robia lor, vreme de aproape 20 de ani. În acești ani de grea robie, singura nădejde a poporului israelitean a fost Samuel, ajuns Judecător, în locul bătrânului Eli. Și Samuel nu înceta a-i îndemna să se lepede de păcate și să se întoarcă la străbună credință. Filistenii au mai pornit și altădată, război, dar, acum, a biruit Israel. Și, așa, a fost toată vremea, cât a trăit Proorocul.
Anii au trecut și Proorocul Samuel a ajuns la adânci bătrâneți. A încercat să împartă puterea cu fiii săi, dar aceștia semănau cu cei doi fii ai lui Eli, marele preot. Pe de altă parte, bătrânii poporului s-au gândit să ridice, pentru Israel, un rege cum aveau multe neamuri, din vremea aceea. Sfântul Samuel a întârziat un timp să ia o hotărâre, dar, în cele din urmă, insuflat de Dumnezeu, a uns ca rege pe Saul. Acesta, însă, făcându-se vinovat de fapte, pe care nu se cuvenea să le săvârșească, Proorocul Samuel, purtat de aceeași dumnezeiască insuflare, a uns pe cel de-al doilea rege al lui Israel, pe David, fiul lui Esei, din Betleem. Și, ajungând la adânci bătrâneți, s-a săvârșit în pace.
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Sfințit Mucenic Teoharie
În anul 1740, în timpul sultanului Ahmet și a lui Ibrahim Pașa, guvernatorul general al Asiei Mici, a fost emis un decret de adunare a băieților creștini într-o tabără de concentrare. În această tabără se afla și tânărul orfan Teoharie. Dar, într-o zi, guvernatorul orașului Neapoli (Nevșehir), Cappadocia, l-a văzut pe Teoharie și fiindcă i-a plăcut de el l-a luat cu sine acasă să-i îngrijească animalele.
Evlavia și frumusețea lui Teoharie l-au făcut pe guvernator să-i propună tânărului căsătoria cu fiica sa, dar după ce s-ar fi convertit mai întâi la Islam. Teoharie a răspuns cu îndrăzneală: „Domnul meu, m-am născut creștin și nu pot să-mi neg credința în Mântuitorul meu și părinții mei”. Guvernatorul otoman a considerat ofensator acest răspuns și l-a amenințat cu tortura. Atunci Teoharie a alergat în biserica Sf. Mare Mucenic Gheorghe și s-a împărtășit cu Preacuratele Taine. Când i s-a propus din nou căsătoria cu fiica guvernatorului, Teoharie a refuzat cu fermitate. Apoi, după torturi aspre, l-au condus afară din orașul Neapoli, unde l-au ucis cu pietre și apoi l-au spânzurat, la prânz, în ziua de 20 august, anul 1740 d.Hr.
În anul 1923, moaștele Sf. Teoharie au fost aduse în Tesalonic și au fost așezate în Biserica Sf. Ecaterina, unde se găsesc și astăzi.
Tot în această zi pomenim pe Sfinții Mucenici Sever și Memnon Chendirionul
Fericitul Sever, mucenicul lui Hristos, era din Sidia Pamfiliei, feciorul unui oarecare Petronie trac, și maica sa Migdonia. Deci aflând în Filipopoli pe cei treizeci și șapte de mucenici nevoindu-se pentru Hristos, a mărturisit pe față dreaptă credință. Pentru aceasta l-au chinuit cumplit și după aceea i s-a tăiat capul. Și rămânând Memnon care și Chendirion se numește, l-au întins între doi stâlpi, și i-au scos trei fâșii din cap până la picioare. Apoi tăindu-i picioarele și băgându-l în foc, și-a dat sufletul la Dumnezeu, luând cununa muceniciei.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.