Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 20 septembrie: Sfinții Mari Mucenici Eustatie și soția sa Teopista, cu cei doi fii: Agapie și Teopist; Sfinții Sfințiți Mucenici Ipatie și Andrei și Sfântul Nou Mucenic Ilarion Criteanul. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna septembrie, în ziua a douăzecea pomenim pe Sfinții Mari Mucenici Eustatie și soția sa Teopista, cu cei doi fii: Agapie și Teopist
Acest Sfânt și Mare Mucenic Eustatie a fost un vestit căpitan de oști, pe vremea împăratului Traian (98-117). În lume, el se numea Plachida, iar soția sa Tatiana și, când nu era plecat cu oastea, trăiau la Roma cu cei doi copii mici ai lor. Erau oameni bogați și, măcar că erau păgâni cu credință, erau foarte milostivi spre săraci.
Deci, fiind odată la o vânătoare cu mai mulți prieteni, a dat peste o cireadă de cerbi. Urmărindu-i, a văzut cum din cireadă s-a despărțit un cerb mare și frumos și, începând el singur să gonească după acest cerb, pe când se apropia să-l ajungă, Plachida a văzut între coarnele cerbului cinstită Crucea lui Hristos, strălucind mai mult decât soarele și pe dânsa chipul lui Hristos, și a auzit un glas venind de la Cruce și zicând: „Pentru ce mă gonești Plachida? Eu sunt Hristos. Mergi la unul din preoții mei creștini și el îți va arăta calea pe care s-o urmezi”.
Deci, s-au botezat, el și toată familia lui, și i s-a dat lui Plachida numele de Eustatie, soției sale numele de Teopista, iar celor doi fii ai săi, Agapie și Teopist. Și i-a învățat pe ei preotul calea mântuirii, descoperindu-le lor și ispitele și încercările, sărăcia și primejdiile ce aveau să vină asupra lor. Și-i îndemna pe ei să primească și să rabde acele necazuri, acum, în viața aceasta. Iar el a zis: „Doamne, de nu se poate altfel să treacă acele ispite, dă-mi-le acum să le rabd, fără numai trimite-mi și ajutorul Tău, ca să nu mă biruiască răutatea lor”.
Și îndată, atâta război i-a dat lui ucigașul de oameni, diavolul, cât și-a pierdut și averea, pe femeia sa a văzut-o luată în robie, pe fiii lui răpiți de fiare sălbatice, iar pe sine ajuns la mare sărăcie și înstrăinare. Și a trăit, astfel, ca paznic la țarinele oamenilor, cincisprezece ani, într-un sat din Egipt în sărăcie și smerenie, ca Însuși Domnul. În vremea aceea, purtând război cu alte popoare, romanii au fost înfrânți. Împăratul Traian și-a adus aminte de Plachida, viteazul căpitan, și a pus să-l caute. Și l-a aflat în satul unde era. Pe drumul spre Roma, a aflat, apoi, și pe soția și pe copiii săi. Și l-a chemat împăratul și iarăși, după biruință, și-a luat cinstea cea dintâi.
Deci, murind Traian și venind la tron tiranul Adrian (117-138), Eustatie a avut din nou parte de suferință. Chemat să intre în templu, să aducă jertfa idolilor, cu toată familia, și Eustatie nevrând a se supune, împăratul a poruncit ca Eustatie și familia sa să fie dați la fiare; dar sălbăticiunile nici nu se atingeau măcar de dânșii. Atunci, împăratul i-a osândit la moarte, prin arderea de vii, într-un bou de aramă, înroșit în foc. Și așa își primiră sfârșitul.
Tot în această zi pomenim pe Sfinții Sfințiți Mucenici Ipatie și Andrei
Acești sfinți au fost din țara Liciei. Fiind copii, au învățat carte împreună și au mers din treaptă în treaptă, înfrumusețându-se cu toată fapta bună. Iar la vârstă de bărbat ajungând, Ipatie a îmbrățișat viața călugărească, pentru a trăi în liniște, slujind lui Dumnezeu. Iar Andrei s-a osebit spre folosul sufletelor omenești și, tăcându-se cleric, se silea la cuvântul lui Dumnezeu, învățând poporul lui Hristos în Biserica lui Dumnezeu. Si amândoi aveau mare înfrânare, cugetare smerită și dragoste nefățarnică către toți. Deci înștiințându-se arhiepiscopul Efesului de viața lor îmbunătățită, i-a chemat la sine și, folosindu-se de vorbele lor, i-a iubit pe dânșii foarte, și a pus cu sila pe Ipatie episcop bisericii Asianului, zicând: „Nu se cade ca un luminător ca acesta să fie sub obrocul pustiei, ci în sfeșnicul arhieriei, ca să lumineze biserica lui Dumnezeu cu învățătura”. Iar pe Andrei l-a făcut preot. Si au fost aceștia doi luminători prealuminați în Biserica lui Dumnezeu, luminând-o pe ea cu înțeleptele învățături și cu viața cea curată.
După aceea, când Leon Isaurul (717-741), împăratul grec, a ridicat hule asupra sfintelor icoane și prin toată împărăția sa a dat poruncă să se arunce icoanele din bisericile lui Dumnezeu și nimeni să nu se închine lor; atunci acești sfinți învățători, Ipatie și Andrei, au grăit mult împotriva hulitorilor de icoane, învățând poporul păstorit de ei să nu asculte porunca împărătească cea tără de Dumnezeu. Iar auzind despre dânșii împăratul, a poruncit să-i aducă la sine și mult i-a silit să se lepede de cinstirea sfintelor icoane. Si căuta să-i înduplece prin înțelepții săi, dar n-a putut să-i clatine pe acești tari stâlpi bisericești. Apoi i-a închis în temniță unde i-a ținut mult și s-a silit în tot chipul să-i aducă la erezia sa. Si neizbutind aceasta, a poruncit ca să-i bată fără milă, după care a jupuit pielea cu părul de pe capetele lor, le-a aprins bărbile, ungându-le cu smoală, și a ars pe capetele lor sfintele icoane cele de mult preț. Iar ei pe toate acestea cu vitejie le-au răbdat, și erau vii cu puterea lui Dumnezeu.
După aceasta, Leon cel cu năravul de fiară, cel ce avea și viața după nume, că precum numele așa și năravurile lui erau de fiară, a poruncit să-i târască prin mijlocul cetății. Și au târât pe sfinți prin cetate spre râsul tuturor, iar la sfârșit i-au junghiat ca pe niște mielușei, și așa sufletele lor în mâinile lui Dumnezeu și-au dat, pătimind pentru sfintele icoane. Iar trupurile cele cinstite le-au aruncat spre mâncarea câinilor. Însă credincioșii, luându-le în taină le-au îngropat cu cinstea care se cuvine mucenicilor.
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Nou Mucenic Ilarion Criteanul
Acesta era de fel din insula Creta, și a mărturisit pe Hristos în Constantinopol, la anul 1804, săvârșindu-se prin sabie.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.