Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 22 aprilie: Sfântul Ierarh Teodor Sicheotul, episcopul Anastasiopolei; Sfântul Cuvios Vitalie Monahul și Sfântul Apostol Natanael. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna aprilie, în ziua douăzeci și doi, pomenim pe Sfântul Ierarh Teodor Sicheotul, episcopul Anastasiopolei
Acest sfânt se trăgea din țara galaților, din satul ce se cheamă Sicheot, născut fiind în vremea lui Iustinian cel bătrân, părând a nu fi de naștere lăudată, fiindu-i nașterea nechezășuită și întunecată, căci se zice că maică-sa Maria, strălucind în frumusețe și daruri, a atras la dânsa pe oarecare din curierii împărătești, anume Cosma, din care s-a născut cuviosul; dar ar fi fost fără cuviință și de mustrare a ascunde cele de după nașterea lui sau rele dinainte de naștere; că îndată într-acea noapte ce s-a unit maică-sa cu acel bărbat, i s-a arătat în vis, că s-a pogorât un luceafăr și a intrat în pântecele ei, ceea ce arăta strălucirea ce era să aibă mai pe urmă pruncul. Iar sfântul ca această înțelegere să fie împlinită mai apoi, căci dându-se pe sine dintru întâia vârstă spre dragostea lui Dumnezeu și a sfântului mucenic Gheorghe, atât cât i se părea că este totdeauna cu dânsul de-l învăța și-l făcea a înainta spre cele mai bune dorințe și cu totul a-l iubi cu o dumnezeiască și minunată dragoste. Făcând el așa, și înaintând cu fiecare suiși se arăta pururea sfântul. A fost numărat întâi în ceata călugărilor. După aceea trecând prin treptele ce duc spre culmea virtuții și îmbogățindu-se cu lucrarea minunilor, ca dovadă a desăvârșitei virtuți și a apropierii de Dumnezeu, a fost ridicat la marea înălțime a arhieriei, și i s-a încredințat Biserica Anastasiopolei. Acolo învățând el pe mulți cunoștința lui Dumnezeu, și îndrumându-i a face cele ce se cuvin, și tămăduind pretutindenea pe cei de un neam prin minuni și prin fapte minunate, pe toți uimind; și arătându-se minunat și iubit la împărați și la arhierei, și proorocind multora cele ce aveau să fie, și-a încheiat viața primind cu zâmbire cuvioasă pe îngerii ce aveau să-l ia. Se spune că cu puțin înaintea morții, i s-a arătat în vis strălucitul mare mucenic Gheorghe și i-a dat un toiag. Apoi i s-a arătat iarăși călare pe un cal, trăgând cu sine și alt cal, pe care a poruncit cuviosului să încalece, arătându-i cu aceste vedenii dinainte calea ce avea să facă de acolo.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Vitalie Monahul
În timpul arhipăstoririi Sfântului Ioan cel Milostiv, se înfățișa în eparhie un monah care, încă de la sosirea lui, începu să scrie pe o hârtie numele tuturor prostituatelor din Alexandria.
Nevoințele acestui tânăr monah erau mari și cu totul ieșite din comun, în timpul zilei el se angaja la muncile cele mai istovitoare, iar noaptea intra în casele de desfrânare, dădea câștigul lui de peste zi vreunei prostituate și se încuia cu ea în cameră toată noaptea.
Odată ușa încuiată, Vitalie îi zicea femeii să se ducă la culcare, iar el într-un colț al încăperii își petrecea toată noaptea în rugăciuni înaintea lui Dumnezeu pentru sufletul ei nenorocit. Astfel, el mântuia pe respectiva sărmană de la păcat măcar în o singură noapte, în a doua noapte el mergea la o a doua femeie, în a treia la o a treia și tot așa până când le cerceta pe toate, după care o lua de la început, în urma unei astfel de nemaipomenite și aspre nevoințe, nu puține din femeile nenorocite care se dăduseră acestei murdare îndeletniciri se lepădau de viața lor stricată, la sfaturile și îndemnurile Sfântului. Unele dintre ele se măritau, altele intrau la mânăstire, iar altele începeau să-și câștige pâinea din ocupații cinstite.
Sfântul Vitalie însă le poruncea sub aspre jurăminte acestor femei să nu dezvăluie niciodată nimănui motivul adevărat al mergerii lui la ele. Din această cauză, Vitalie devenise un adevărat scandal în Alexandria. Bărbații îl ocărau, îl scuipau și îl luau fără rușine la bătaie pe străzi. Dar el îndura toate aceste josnicii cu răbdare, bucuros că faptele lui bune le vede doar Dumnezeu și că ele le rămân necunoscute oamenilor.
După moartea lui toată viața lui sfântă s-a descoperit și s-a dat pe față înaintea tuturor.
La mormântul lui se lucrau minuni puternice de vindecare a bolilor celor grele și popor din zonele cele mai îndepărtate își aduceau acolo pe bolnavii lor incurabili. Acela era mormântul Sfântului care în viața lui fusese scuipat și bătut de oameni, dar care a fost și este pururi slăvit de Dumnezeu, Cunoscătorul inimilor.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Apostol Natanael
Acest sfânt a fost din Cana, cetate a Galileii, unde Hristos Dumnezeul nostru fiind chemat la nuntă de preacurata Sa Maică, a făcut întâia Sa minune, prefăcând apa în vin.
Aștepta și el venirea lui Hristos, ca un legiuitor ce era, pe Care aflându-L Filip cel din Betsaida și cunoscând că aștepta venirea lui Hristos, i-a zis cu bucurie: „Aflat-am pe Iisus, fiul lui Iosif cel din Nazaret, de Care au scris Moise în lege și proorocii” (Ioan 1, 46).
Mergând Natanael și văzând pe Hristos, a crezut într-Însul și L-a urmat. Și după Patimi și după Înviere, propovăduindu-L Dumnezeu adevărat, s-a sfârșit.
Biserica îl pomenește pe Sfântul Apostol Natanael la 4 ianuarie împreună cu cei 70 de Apostoli și la 22 aprilie, împreună cu Sfântul Apostol Climent.
Chemarea Sfântului Apostol Natanael este amintită în Noul Testament, în Evanghelia după Ioan (Ioan 1, 43-51). Natanael primește chemarea mai întâi de la Filip, apoi chiar de la Mântuitorul Iisus Hristos. Este descris de însuși Mântuitorul ca un „israelitean în care nu este vicleșug” (Ioan 1, 47).
Contextul în care are loc chemarea lui și locul important pe care îl ocupă în cadrul narațiunii, chemarea lui vine chiar după cea a lui Andrei, Petru și Filip și este comparabil expusă chiar mai pe larg decât chemarea lui Petru, este mai probabil că Natanael a fost unul dintre cei doisprezece Apostoli. Această probabilitate este coroborată și cu faptul că numele lui Natanael este amintit ca fiind printre Apostolii care erau de față atunci când Iisus li S-a arătat, după Învierea Sa.
Tradiția îl considera pe Apostolul Natanael ca fiind unul și același cu Sfântul Apostol Simon Zilotul, identificat la rândul său cu mirele de la nunta din Cana Galileii (Ioan 2). Potrivit exegezei moderne însă, termenul prin care este desemnat Apostolul Simon nu ar fi totuși un toponim (ceea ce ar fi justificat lectura Cananeul sau Cananitul), ci un termen ebraic care s-ar traduce prin „zelosul” sau „zelotul”.
Identificarea tradițională a lui Natanel cu Simon Zilotul sau Cananeul s-a făcut pe baza versetului de la: Ioan 21, 2, care menționează că Natanael era originar din Cana Galileii. Identificarea cu Simon Zilotul este reținută și de Dionisie din Furna pentru reprezentarea iconografică a Sfântului Apostol Natanael.
Exegeza contemporană apreciază însă că el trebuie identificat mai degrabă cu Sfântul Apostol Bartolomeu. Aceasta se bazează pe faptul că Filip a fost cel care i-a vestit lui Natanael că Îl aflase pe Hristos, iar Bartolomeu este întotdeauna menționat imediat după Filip în lista celor doisprezece în Evangheliile sinoptice (Matei 10, 3; Marcu 3, 18 și: Luca 6,14). Se crede că Apostolul Natanael este menționat în listele din Evangheliile sinoptice prin numele său de familie, Bar-Tolmai (fiul lui Tolmai) – Bartolomeu.
Numele de Natanael (Natanail) apare și în unele liste ale numelor celor șaptezeci (și doi) de ucenici ai lui Iisus, deosebiți de cei doisprezece Apostoli. Aceste liste de nume cunosc unele variații, ca și numărul apostolilor amintiți. Astfel, un Natanael, „mai-marele scribilor”, este menționat între cei Șaptezeci într-o listă dată de Solomon, episcop nestorian de Basra, în secolul al XIII-lea. Noul Testament amintește totuși un singur Natanael, care pare să fie dintre cei doisprezece și este puțin probabil să fi existat un al doilea (Solomon de Basra, Cartea Albinei, cap. XLIX, Numele Apostolilor, în ordine, ed. engleză din 1886).
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.