Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 22 februarie: Aflarea Moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia, de lângă Constantinopol; Sfântul Cuvios Atanasie Mărturisitorul, cel din mănăstirea sfinților Petru și Pavel; Sfinții Cuvioși Talasie și Limneu și Sfântul Cuvios Baradat.
În luna februarie, în ziua douăzeci și doi, pomenim Aflarea Moaștelor Sfinților Mucenici din Evghenia, de lângă Constantinopol
În vremile păgînilor împărați ai Romei fiind multe prigoniri asupra creștinilor și nenumărați mărturisitori ai numelui lui Iisus Hristos făcîndu-se mucenici cu diferite morți, iar trupurile lor cele sfinte lăsîndu-le neîngropate, spre mîncarea fiarelor și a păsărilor, se luau în taină de către credincioși și se îngropau cu cinste în locuri ascunse, prin case sau prin grădini. În acest fel și în locașurile Evgheniei au fost îngropate mulțime de moaște ale sfinților mucenici care au pătimit pentru Hristos și au rămas neștiute mulți ani. Încetînd păgînătatea elinească și tiranii cu sunet pierind, iar împărații creștini luînd cîrmuirea, s-a luminat toată lumea cu lumina dreptei credințe și Biserica lui Hristos era în liniște adîncă. Atunci și sfintele moaște ale mucenicilor din Evghenia au fost scoase din pămînt ca niște făclii de sub obroc, prin dumnezeiasca descoperire, adică cu minune.
În acel loc unde au fost îngropate a început a se da bolnavilor diferite tămăduiri, așa voind Dumnezeu, ca să fie robii lui arătați și cinstiți. Atunci a mers acolo arhiereul, cu clerul bisericesc și, săpînd în acel loc, au aflat multe moaște ale sfinților mucenici, ale căror nume le știe numai Dumnezeu, Cel ce i-a scris pe ei în cartea vieții, sus în cer. Aceste sfinte moaște erau întregi și nestricate, încît s-a împlinit cu dînșii Sfînta Scriptură: „Păzi-va Domnul toate oasele lor și niciunul dintr-însele nu se va zdrobi„. Încă și bună mireasmă ieșea din ele, și făceau minuni, toate neputințele tămăduind și duhurile cele rele și viclene din oameni gonind. Apoi s-au dus cu slavă în biserică, cu sobor mare de popor credincios, cu psalmi și cu cîntări. După acestea s-a descoperit unui cleric, cu numele Nicolae, care era bărbat îmbunătățit, că între multele moaștele mucenicești ce s-au aflat în Evghenia, sînt și moaștele Sfîntului Andronic, unul din cei 70 de apostoli, și ale Iuniei, ajutătoarea lui, pe care îi pomenește Sfîntul Apostol Pavel în epistola către romani, zicînd: „Închinați-vă lui Andronic și Iuniei, rudeniile mele, și împreună robiților mei, care sînt vestiți între apostoli”.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Atanasie Mărturisitorul, cel din mănăstirea sfinților Petru și Pavel
Acest cuvios s-a născut în Constantinopol, avînd părinți cucernici, cinstitori de Dumnezeu și foarte bogați. Fiind evlavios, din fragedă vîrstă a dorit să îmbrace schima monahicească. Pentru aceasta ducîndu-se într-o mănăstire care se găsea lîngă Nicomidia, în apropierea mării, a fost tuns acolo. Și atît s-a înălțat cu faptele bune, încît și împăraților s-a făcut cunoscut. Pe vremea lui Leon stricătorul de icoane, fiind însă pîrît că cinstește preacuratele icoane, a fost supus la multe chinuri, la amară izgonire și la necazuri. Rămînînd însă neplecat și credința ortodoxă pînă la sfîrșit păzind-o, s-a mutat către Domnul.
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Cuvioși Talasie și Limneu
Dintre aceștia, Talasie și-a făcut o locuință de sihastru într-un munte oarecare, pe toți covârșind cu curăția vieții și cu smerenia gândului. Iar Limneu, fiind atras către viața sihăstrească, s-a dus la pomenitul Talasie, foarte tânăr fiind. Și învățând de la acela sihăstrească petrecere, de acolo s-a dus la pururea fericitul Maron, a cărui viață râvnind, s-a hotărât să viețuiască fără de acoperământ. Și ducându-se pe vârful unui munte ce se găsea deasupra unui sat cu numele Targala a petrecut acolo, viețuind sihăstrește; fără a-și face colibă, cort sau căsuță, ci numai cu un țarc de pietre, pe sine ocolindu-se, avea cerul drept acoperământ. Pentru aceasta a luat de la Dumnezeu și darul minunilor; încât și demoni alunga și boli vindeca, urmând întru totul sfinților apostoli. Pe cei lipsiți de vederi, ce erau siliți să cerșească, i-a adunat laolaltă și făcându-le chilii, după numărul lor, le-a poruncit să petreacă într-însele, aducându-le hrana de care aveau nevoie, de la cei ce veneau la dânsul. Și timp de treizeci și opt de ani încheiați petrecând fără de acoperământ, și-a dat duhul lui Dumnezeu în pace.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Baradat
Cuviosul Baradat era din Antiohia și a trăit tot pe vremea Fericitului Teodorit al Cirului, care a scris despre viața sa. El și-a început nevoința într-o colibă, unde se ruga neîncetat lui Dumnezeu. Mai apoi și-a făcut pe niște stânci un fel de cușcă cu zăbrele, unde nu putea să stea decât aplecat si unde era bătut de vânt, muiat de ploi și ars de soare. Însă plecându-se la porunca Prea Sfințitului Teodot, păstorul Antiohiei, și-a părăsit cușca și de atunci înainte n-a mai stat aplecat, ci totdeauna în picioare, cu mâinile întinse spre cer, lăudând pe Dumnezeu. Râvna sa dumnezeiască și plină de dragoste îl tăceau să nu bage în seamă bolile pe care le avea, ci să se ostenească ca și cum ar fi fost sănătos.
Astfel a dobândit darul înțelepciunii, încât putea să răspundă la întrebările cele mai anevoioase, fără să-și piardă smerenia. Vestea sa a ajuns și până la împăratul Leon, care i-a scris, întrebându-l pentru sinodul de la Calcedon. Iar sfântul i-a răspuns, lăudându-l pentru osârdia sa și îndemnându-l să apere credința ortodoxă. În anul 460, după îndelungate nevoințe, Cuviosul Baradat s-a mutat la Domnul.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.