Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 22 ianuarie: Sfântul Apostol Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel și Sfântul Cuvios Mucenic Anastasie persul.
În luna ianuarie, în ziua douăzeci și doi, pomenim pe Sfântul Apostol Timotei, ucenicul Sfântului Apostol Pavel
Aceasta a fost din cetatea Listra, și din țara Licaoniei (Asia Mică), trăgându-se din tată grec și din mama evreică. Eunice cu numele, binecredincioasă, ca și mama ei Loida, și, a fost ucenic iubit al marelui Pavel Apostolul (51-68).
Pomenind de acest ucenic al său, Sfântul Pavel scrie că Timotei cunoștea Sfintele Scripturi din pruncie și că se bucură de un nume bun între creștinii din țara lui. Aceste bunătăți și alte daruri de inimă, de minte și de zel neobosit, au îndemnat pe fericitul Pavel să ia aminte și să-l ia pe Timotei ca tovarăș de lucru apostolesc, tot timpul vieții sale, școala și slujire în care fericitul Timotei s-a dovedit totodată și un adevărat om al lui Dumnezeu, dar și un iubit fiu duhovnicesc și apostol, ucenic al marelui Apostol.
Deci, a însoțit pe Pavel, propovăduind împreună cu el pe Hristos, în Efes, în Corint, în Macedonia, în Atena, la Roma, la Ierusalim, în Spania și în alte multe locuri și a avut partea fericită să fie închis, pentru Domnul nostru Hristos, mărturisind credința în fața unui mare număr de martori. A fost hirotonit episcop de Efes, de Sfântul Pavel, la întoarcerea acestuia de la Roma, către anul 64 și, rămânând în Efes, i s-a încredințat și grija bisericilor din Asia, măcar că era încă tânăr și nedeprins la cârmuirea Bisericii lui Dumnezeu. Drept aceea, s-a învrednicit a i se scrie două epistole, una din Macedonia, alta din Roma, unde Pavel era închis a doua oară, epistole din care se vede cât era de iubit și îndrumat de marele său dascăl, epistole care se pot citi și astăzi în șirul Epistolelor pastorale din Noul Testament: „Adu-ți aminte și înflăcărează darul lui Dumnezeu, care este întru tine, prin punerea mâinilor mele”, îi spune el îndeosebi. În cea de a doua epistolă, mai ales, Pavel, presimțind că i se apropie sfârșitul, îi mărturisi lui Timotei dorința lui de a-l vedea la Roma, înainte de a muri.
Și a păstorit acest fericit Timotei, ca episcop, marea cetate a Efesului, înainte și în vremea surghiunirii Sfântului Evanghelist Ioan, în insula Patmos. Și așa, împlinindu-și cu vrednicie lupta cea bună a sa, bine și neștirbită păzind, adică vistieria credinței și a vieții creștine și hirotonind mulți urmași, diaconi, prezbiteri și episcopi, Bisericii lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Timotei s-a mutat la Domnul, fiind ucis cu pietre și cu pari la sărbătoare barbara din Efes, Catagrion numită, în anul 97, în zilele împăratului Nerva-Traian. Iar sfintele lui moaște au fost aduse la Constantinopol și așezate în biserica Sfinților Apostoli, din porunca împăratului Constanțiu, fiul marelui Constantin, la anul 356.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Mucenic Anastasie persul
Slăvitul Mucenic Anastasie a fost din Persia, pe vremea lui Cosroes, care împărătea peste perși și a lui Eraclie (610- 641), care împărătea la romani. Ținutul Razeh era patria sa iar locul de naștere, orașul ce se numea Nun. Și era numele său, mai înainte, Măgundat, fecior al unui vrăjitor, anume Vava, de la care a învățat meșteșugul vrăjitoriei, încă din tinerețe. Și, ajungând Măgundat la vârsta de bărbat, a fost rânduit în ceața ostașilor, ce se chema a Tironilor, și petrecea în cetatea împărătească, slujind lui Cosroes.
Deci, prădând perșii locurile sfintei cetăți a Ierusalimului au prins mulțime de robi și a fost luat de dânșii și cinstitul lemn al Cinstitei Cruci, pe care Iisus Hristos, Domnul, a răbdat patima cea după trup; și se dusese vestea de minunile ce făcea Sfânta Cruce în țara lor, încât se zicea: „Dumnezeul Creștinilor a venit la noi.” Deci, deodată, i s-a aprins lui Magundat sufletul în taină și, fiind biruit de Darul lui Dumnezeu, încercă cu multă osârdie să cunoască taina credinței și, aflând de la un credincios toată rânduiala crucii, a crezut în Hristos.
Și avea Magundat un frate după trup și erau amândoi în ceața aceluiași conducător, trimis cu oastea sa, de împăratul Persiei, la război în împărăția grecească. Deci, aflând că la Calcedon, împăratul Eraclie a înfrânt armatele perșilor, Magundat s-a despărțit de fratele său și a mers la Ierapolis și, aflând un argintar, de același meșteșug cu el, a rămas o vreme lucrând acolo, iar, mai apoi, s-a dus la Ierusalim și, botezându-se în sfânta cetate, s-a numit Anastasie. Deci, alegând el viața monahicească, a mers la mănăstirea Sfântului Sava și a luat sfânta schimă a monahilor. Și a străbătut acolo toată calea cea sfântă ce duce pe om la fapta cea bună, că, învățând sfintele cărți și psaltirea pe de rost, dar, mai vârtos, pornindu-și și mai înfierbântat dorul ce avea către Dumnezeu, se ruga să-și săvârșească viața prin mucenicie și prin sânge, iar, văzând pe pereții bisericilor chipurile sfinților și citind din cărți, ca și cum ar fi fost aievea, mult se aprindea spre urmărea acestora.
Iar când s-au împlinit șapte ani de la venirea lui în mănăstire, i s-a arătat lui în vis, că s-a apropiat de el un bărbat luminat, ținând un pahar de aur plin de vin zicându-i: „Primește și bea.” Și, luându-l el, l-a băut tot. Și încă în somn fiind, înțelegea că acesta era semnul cel dorit de el, al poftei ce avea sădită în inima sa, ca să mărturisească pentru Hristos. Și, încă praznicul Sfintei învieri fiind, împărtășindu-se cu Sfintele Taine, a ieșit din mănăstire și s-a dus în Cezareea Palestinei. Și, în aceea vreme, perșii stăpâneau Palestina și locuiau acolo.
Deci, mergând el pe ulițe și văzând pe vrăjitorii perși și vrăjile lor, și mult batjocorind cele ce făceau ei, iar pe sine numindu-se că este creștin, a fost prins de dânșii și adus la Marzavan, domnul lor. Și stând cu îndrăzneală în fața lui și mărturisindu-se că este creștin, acela a poruncit-să fie pus în lanțuri și să care pietre. Și, mergând la osândă, mulți din neamul lui își băteau joc de el, smulgându-i barba, rupându-i haina, și tot felul de batjocuri aruncând asupra lui, că socoteau credința în Hristos o ocară adusă neamului lor. Și, bătut fiind foarte rău, a fost adus în fața lui Cosroes, împăratul perșilor. Și, mărturisind pe Hristos și neprimind a se întoarce, iarăși, spre legea lor cea păgânească, după ce a fost bătut cu toiege fără milă, l-au spânzurat de o mână, atârnându-i o piatră dedesupt. Deci, rămânând neclintit în credință, i-au pus un lat de grumaz și, abia răsuflând, i-au tăiat capul.
Și așa s-a săvârșit în Domnul Sfântul Mucenic Anastasie perșul, la 22 ianuarie anul 628.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.