Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 22 iunie: Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu, episcopul Samosatelor; Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești; Sfinții Mucenici Zenon si Zinas, sluga lui și Sfântul Mucenic Alban. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna iunie, în ziua douăzeci și doi, pomenim pe Sfântul Sfințit Mucenic Eusebiu, episcopul Samosatelor
Acesta a trăit în zilele împăratului Constantin, fiul lui Constantin cel Mare și a fost episcop în cetatea Samosatelor, sub stăpânirea Patriarhiei din Antiohia, cunoscându-se îndeaproape cu sfinții Vasilie cel Mare și Grigorie de Nazians.
A trăit într-o vreme când, urmașii lui Arie ocupau cea, mai mare parte a episcopiilor de Răsărit, într-o vreme când episcopii dreptei credințe, de la Niceea, erau izgoniți și trimiși în surghiun, într-o vreme când înșiși împărații erau arieni.
În aceste împrejurări tulburi, de luptă și de bărbăție, s-a arătat Sfântul Eusebiu al Samosatelor, ca un stâlp neclintit al Ortodoxiei. Râvna lui pentru credința cea adevărată se vede, mai întâi, din alegerea Sfântului Meletie, ca patriarh al Antiohiei. Că, știind bine pe Sfântul Meletie că este drept-credincios, fericitul Eusebiu a îndemnat pe toți, să-l aleagă patriarh, pe Meletie. Până și arienii l-au ales, socotind că lesne îl vor îndupleca să primească erezia lor, o dată cu înălțarea lui la scaunul patriarhicesc. S-a întocmit, apoi hrisovul alegerii, întărit cu toate semnăturile, și hrisovul a fost încredințat Sfântului Eusebiu, spre păstrare. Iar, când Sfântul Meletie a început a propovădui dreapta credință, arienii i-au izgonit din cetate, măcar că era la treizeci de zile după înscăunarea sa.
Plin de râvnă pentru slujirea lui Hristos, Eusebiu, s-a îmbrăcat în haine ostășești și a cutreierat cetățile din Siria, Fenicia și Palestina, până la Eufrat, punând preoți și episcopi și întărind, în sufletele lor, credința cea adevărată. La anul 365, un sinod de episcopi s-au adunat în Antiohia și cu toții, au întărit învățătura bisericii așa cum fusese stabilită la Sinodul de la Niceea.
Sub împăratul Valens (364-378), Eusebiu a fost surghiunit în Tracia, lângă Dunăre. Vestea aceasta a făcut mare tulburare în poporul cetății, care iubea și cinstea pe episcopul său. Și s-a ridicat mulțime mare și au vrut să împiedice împlinirea voii împăratului. Dar bunul episcop, nevrând să facă vărsare de sânge pentru el, i-a îndemnat să rămână în liniște, punându-și nădejdea în Dumnezeu, Care le chivernisește pe toate. La anul 379, după moartea lui Valens, Eusebiu s-a întors din surghiun, și și-a continuat călătoriile lui apostolești. Dar, o femeie eretică, văzându-l pe stradă, l-a lovit în cap și, puțin după aceea, el și-a dat sufletul, în mâinile Domnului, rugându-se să fie iertată femeia ucigașă.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ierarh Grigorie Dascălul, mitropolitul Țării Românești
Sfântul Grigorie s-a născut în București, în anul 1765. Din botez se chema Gheorghe Miculescu. El a învățat carte vreme de 12 ani la școala elinească de la Mănăstirea Sfântul Sava din București. După terminarea studiilor, în anul 1790 a fost călugărit la Mănăstirea Neamț de Sfântul stareț Paisie, primind numele de Grigorie. Împreună cu duhovnicul său, Părintele Gherontie, a tradus multe cărți ale Sfinților Părinți: Tâlcuirile Sfântului Teofllact la Evanghelii, Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin și altele. În 1823, fiind la Mănăstirea Căldărușani, este ales mitropolit al Țării Românești. Viețuind în nevoință, el a condus cu multă dragoste și înțelepciune pe păstoriții săi, îngrijindu-se de biserici, ajutând văduvele și orfanii, întemeind tipografii și tipărind Viețile Sfinților și alte cărți de folos, înființând școli și suferind surghiun pentru turma sa. În anul 1834 s-a mutat la cele cerești, iar în anul 2005 a fost trecut în rândul sfinților, moaștele sale fiind așezate în biserica Mănăstirii Căldărușani.
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Mucenici Zenon si Zinas, sluga lui
Aceștia erau din Filadelfia Arabiei, care din vechi se numea Eman. Zinon se afla ostaș cu rânduială, având pe Zinas slugă, și aflând pe Maxim guvernatorul că jertfea idolilor, s-au declarat și s-au arătat cine sunt; pentru care Zinon a fost bătut cu vine de bou, iar el stând aproape de jertfelnic, lovindu-l cu piciorul, l-a răsturnat. Pentru aceasta a fost cumplit chinuit, apoi fiind băgat în temniță, i s-au pus picioarele în butuc, unde intrând Zinas și fericind și sărutând legăturile lui, a fost închis și el din porunca guvernatorului. După aceea au fost scoși iarăși la întrebare, și nevrând a se lepăda de Hristos, au fost supuși la nenumărate și felurite chinuri, iar la urmă li s-au tăiat capetele cu sabia. Și se face praznicul lor, în sfânta mucenicie a Sf. Gheorghe la Chiparisie.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Alban
Sfântul Alban era cetățean roman, idolatru, de obârșie smerită și trăia în Verulamium (azi Saint Alban, în Anglia), la câteva mile depărtare, în nord-vestul Londrei. Odată, atunci când fusese declanșată persecuția împotriva creștinilor, Alban a găzduit un preot misionar, pe nume Amfivalus, care era urmărit
Văzându-l Alban pe cel găzduit că stăruiește în rugăciune ziua și noaptea, a fost atins de harul lui Dumnezeu și a început să-i urmeze exemplul și să-l întrebe cele despre credință. Învățăturile sfântului preot i-au înlăturat orice urmă de superstiție idolească, luminându-l, mai apoi, prin sfântul Botez. În cele din urmă, ighemonul roman a fost înștiințat despre locul unde era găzduit misionarul, ascuns în casa lui Alban, și a trimis soldații pentru a-l prinde. Când aceștia au ajuns la casa lui Alban, l-au găsit pe acesta din urmă îmbrăcat în hainele preotului, care între timp plecase. Alban nu a opus rezistență, a fost condus la judecătorie, găsindu-l pe judecător înaintea altarului zeilor mincinoși, gata de a aduce jertfă. Dându-și seama că fusese păcălit, judecătorul s-a mâniat și l-a amenințat cu moartea pe Alban dacă va refuza să-l predea pe fugar ori să-și arate respectul față de zei. Atunci când fusese întrebat cine este, Alban a răspuns cu îndrăzneală, zicând că este creștin, atât după nume, cât și după felul de viață, și a luat în râs idolii neînsuflețiți care nu doar că nu-i pot auzi pe cei care li se-nchină și le aduc rugăciuni, ci mai mult, le aduc acelora osânda veșnică.
Judecătorul l-a dat pe mâna unor bărbați ca să-l bată cu biciul. Dar pentru că sfântul dădea dovadă de bărbăție, ca și cum ar fi fost o ființă fără de trup, și iradia bucurie în jurul său, judecătorul a poruncit să fie dus în locul numit Holmhurst Hill și să fie omorât fără întârziere, prin tăierea capului. Atunci când cortegiul a ajuns la râul Ver, au văzut că podul era plin de oameni care veniseră să vadă martiriul lui Alban. Și pentru că nu puteau trece peste pod datorită mulțimii, Sfântul Alban a făcut rugăciune și semnul Crucii peste râu, apele s-au despărțit, iar soldații au putut să treacă de partea cealaltă a râului.
Călăul a fost atât de uimit de această minune, încât și-a aruncat sabia și a refuzat să-l decapiteze pe sfânt, spunând că este gata să fie el ucis în locul dreptului aceluia. A fost arestat și el, găsindu-se un alt călău care să-i omoare pe amândoi.
O tradiție spune că, în vreme ce urcau dealul spre locul de execuție, Sfântului Alban i s-a făcut sete și a cerut apă. Altă tradiție spune că mulțimii i se făcuse sete. Orișicât, cu rugăciunile sfântului, un mic izvor a țâșnit pe loc, aproape de vârful dealului, și astfel și-au putut astâmpăra setea. Pelerinii obișnuiau să vină apoi la acest izvor, numit al Sfântului Alban, care acum, însă, este secat.
După ce a tăiat capul sfântului, noului călău i-au ieșit ochii din orbite. Mai târziu, datorită minunilor petrecute și a protestelor mulțimii, judecătorul a poruncit încetarea persecuției și cinstirea slăviților mucenici ai lui Hristos.
Data martiriului Sfântului Alban nu este cunoscută, dar se crede că a avut loc în vremea domniei lui Decius (în jurul anului 251) sau a lui Valerian (circa 257). Un manuscris din Torino, copie a unui alt manuscris din secolul al V-lea, arată că martiriul ar fi putut avea loc mult mai devreme, în anul 209, atunci când împăratul Septimiu Sever și cei doi fii ai acestuia se găseau în Britannia. Numele călăului convertit nu se cunoaște. În cele din urmă, și preotul misionar Amfivalus a fost prins și executat în locul numit Redbourn, la 4 mile de Verulamium.
Pe locul martiriului Sfântului Alban a fost construită o biserică care i-a adăpostit moaștele, precum și cele ale preotului misionar și ale călăului convertit. Sfântul Beda (prăznuit pe 27 mai) scrie că la mormântul Sfântului Alban se petrecea multe minuni. În anul 860, când danii au atacat Anglia, moaștele au fost duse în altă parte, dar apoi au fost aduse înapoi. La începutul secolului al XIV-lea, o nouă biserică a fost construită pentru a adăposti moaștele sfântului. Două sute de ani mai târziu, atunci când Henric al VIII-lea a ordonat desființarea mănăstirilor, mormântul de marmură a fost stricat. Mult mai târziu, bucățile locului de închinare au fost reașezate împreună. Nu se știe ce s-a petrecut cu moaștele, dacă au fost arse sau îngropate în vreun alt loc.
Deși Sfântul Alban este zugrăvit adesea în haine militare, nu există vreo dovadă că ar fi fost soldat. De altfel, trăia într-o casă particulară, nu într-o garnizoană. O pictură medievală îl arată pe Sfântul Alban ca având părul roșcovan. O pecete medievală, aflată acum în biblioteca Catedralei din Durham, îl arată ca având o barbă deasă, cu chelie și gros la trup.
În anul 2002, o bucată din sfintele sale moaște (parte din umăr) au fost dăruite de Biserica Sfântului Pantelimon din Köln și așezate în mormântul refăcut al sfântului din biserica Saint Alban. Atât biserica Sfântului Pantelimon, cât și cea a Sfântului Alban fuseseră abații benedictine ce avuseseră locuri de închinare dedicate Sfântului Alban (biserica din Köln, începând cu secolul al X-lea). Este posibil ca moaștele să fi ajuns la Köln în secolul al XVI-lea, în vremea desființări mănăstirilor englezești, perioadă în care multe moaște au fost duse în străinătate pentru a nu ajunge să fie distruse. Abația de Saint Alban a fost desființată în 1539. Cea mai mare bucată din moaștele Sfântului Alban se găsește la Abația benedictină a Sfântului Mihail din Farnborough, Hampshire, fiind adusă tot de la Biserica Sfântului Pantelimon din Köln, în anul 1950.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.