Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 23 decembrie: Sfinții 10 Mucenici din Creta; Sfântul Ierarh Nifon, episcopul Constanțianei din Egipt; Sfântul Ierarh Pavel, arhiepiscopul Neocezareei și Sfântul Cuvios Naum din Ohrida.
În această lună, în ziua a douăzeci și treia, pomenim pe Sfinții 10 Mucenici din Creta
Aceștia s-au nevoit pentru credință în zilele lui Decius (250-253), împăratul Romei, în insula Creta și nu erau toți din același oraș, ci din mai multe părți. Cinci dintre ei erau din cetatea Gortinei: Teodul, Satornic, Eupor, Ghelasie și Evnichian, Zotic era de la Cnosos, Agatopus și Pompie erau din Epinia, Vasilid din Chidonia și Evarest din Heracleea. Deci, dregătorul sosind în insula Cretei, îndată a poruncit să caute pe toți cei ce cred în Hristos. Și au fost dați aceștia, de păgâni, la dregătorul insulei.
Și acesta a poruncit păzitorilor să-i poarte, timp de treizeci de zile, pe la capiștele idolilor și, de nu vor vrea să jertfească, să-i chinuie în tot chipul. Și au fost goniți, târâți pe jos, prin gunoaie, scuipați, pălmuiți, bătuți cu pietre, batjocoriți, măcar că erau din bărbați aleși ai insulei. Iar la douăzeci și trei ale lunii decembrie, au fost duși la judecată. Și erau plini de bucurie și de îndrăzneală, că sufereau pentru Domnul.
Drept aceea, au fost dați la felurite chinuri, dar ei cu un glas strigau: „Creștini suntem, a lui Hristos jertfa, a lui Hristos junghiere.” Și se înfuria poporul ce stă de față și voia să-i sfâșie pe ei. Deci, stând ei tari și neclintiți în credința lui Hristos, dregătorul a dat asupra lor osânda de moarte, prin sabie. Și ei, venind la locul de junghiere, au făcut rugăciune și ziceau: „Iartă, Doamne, pe robii Tăi și primește vărsarea sângelui nostru, pentru noi, pentru rudeniile și prietenii noștri și pentru toată țara, ca să scape de întunericul necunoștinței și cu ochi curați să vadă credința cea bună și să te cunoască pe Tine, lumina cea adevărată, veșnice Împărat.”
Deci, așa rugându-se, s-a tăiat fiecăruia cinstitul cap, iar după tăiere, cunoscuții au adunat sfintele trupuri și le-au îngropat cu cinste.
Viața pe larg a celor 10 Mucenici din Creta, o puteți citi aici.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ierarh Nifon, episcopul Constanțianei din Egipt
El s-a născut în Paflagonia și a fost crescut la Constantinopol, la curtea comandantului [Savvatie]. Căzând într-o tovărășie foarte stricată, tânărul Nifon a căzut și el în împrăștiere, dedându-se la toate păcatele și viciile. Din cauza vieții lui păcătoase, el nu se putea ruga lui Dumnezeu. Dar prin mila Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu el s-a întors din calea largă a păcatelor și s-a tuns monah.
El a avut multe vedenii ale lumii cerești, iar vreme de patru ani a luptat cu un diavol cumplit care îi șoptea mereu: „Nu există Dumnezeu!” Dar arătându-i-Se Domnul Viu într-o icoană, Sfântul Nifon a căpătat atunci o mare putere asupra duhurilor necurate și s-a eliberat de acele cumplite ispite.
El a ajuns un astfel de mare văzător cu duhul încât vedea în jurul oamenilor îngeri și diavoli tot așa cum îi vedea și pe oameni, cărora le citea și gândurile inimii. El adesea împreună-grăia cu îngerii și stătea împotriva demonilor și cu cuvântul.
El a ctitorit o Sfântă biserică în cinstea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu la Constantinopol, unde s-au strâns și s-au mântuit o mulțime de suflete. În urma unei vestiri de sus, Patriarhul Alexandru al Alexandriei l-a sfințit pe el episcop pentru cetatea Constanțianei din Insula Cipru. Atunci Sfântul Nifon era deja în vârstă.
El bine a păstorit pe creștinii din Constantiana pentru scurt timp, apoi s-a strămutat la locașurile cele cerești ale împărăției lui Hristos. Mai înainte de ieșirea sufletului i s-a arătat lui Sfântul Atanasie cel mare care atunci era arhidiacon în Biserica Alexandriei, iar după moarte el a fost văzut de către Sfântul Atanasie, cu fața strălucind ca soarele.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Ierarh Pavel, arhiepiscopul Neocezareei
Cel între sfinți Părintele nostru Pavel era așa de vestit pentru virtuțile sale, că vestea de el a ajuns și la urechile lui Liciniu care împărățea în Nicomidia. A trimis să-l aducă la el. Când l-au adus pe sfânt înaintea scaunului de judecată al împăratului, tiranul a încercat mai întâi să înspăimânte pe sfânt cu amenințări, iar apoi cu chinuri. Când au început să-l bată, toți au rămas uimiți de răbdarea cea mare a sfântului. Apoi un fierar a pus în palma sfântului o bucată mare de fier înroșită în foc, iar peste ea i-a pus cealaltă palmă și le-a legat strâns pe amândouă. Le-a ținut așa până ce fierul s-a răcit. Din pricina asta vinele încheieturilor au rămas moarte și nemișcate. Apoi l-au surghiunit într-o cetățuie de pe malul râului Eufrat și l-au închis acolo.
Când a venit marele împărat Constantin din Roma în Constantinopol, au fost chemați toți din surghiun și sloboziți din închisori. Fiecare a venit la ale sale. Atunci a fost slobozit și Sfântul Pavel. Și-a luat scaunul său episcopal și a strălucit ca și mai înainte.
A fost unul din cei 318 Sfinți Părinți, care s-au adunat la întâiul Sinod de la Niceea. Toți purtau pe trupurile lor rănile lui Hristos, și arătau aceste podoabe unul altuia. Unul își arăta mâna tăiată, altul urechile, altul nasul, altul ochiul, altul alt mădular tăiat; își arătau semnele lăsate de loviturile cu vinele de bou sau cu ciomege, zdrobirile și arsurile de pe trupurile lor, pe care le-au îndurat în chinurile lor pentru Hristos. Tot așa și fericitul Pavel nu era lipsit de astfel de podoabe. Avea și el mădularele zdrobite de ciomege, iar sfintele lui mâini arse de fierul înroșit și amorțite. Deci după ce toți aceștia s-au adunat pentru răucredinciosul Arie, după ce cu hotărâre dumnezeiască l-au surpat și l-au dat anatemei, s-au adunat cu împăratul în Constantinopol. Fericitul împărat Constantin a ținut în mâinile lui mâinile Sfântului Pavel, le-a sărutat, le-a pus peste ochii lui și peste celelalte mădulare ale lui și a zis: „Nu mă satur să sărut mâinile acestea, ce-au ajuns moarte și nemișcate pentru Hristosul meu”. S-a dus sfântul apoi iarăși la scaunul său, a mai trăit acolo câțiva ani și s-a mutat la Domnul.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Naum din Ohrida
El a fost ucenic al Sfinților Chiril și Metodiu, și unul dintre cei cinci companioni care s-au nevoit cu râvnă întru luminarea slavilor de sud cu lumina credinței. Cei Cinci au fost împreună-lucrători cu Sfinții Chiril și Metodie, apostolii slavilor.
Sfântul Naum a călătorit la Roma, unde s-a făcut vestit prin puterea lui de minuni făcătoare precum și prin marea sa învățătură și erudiție. El stăpânea desăvârșit limbile multor neamuri.
După întoarcerea de la Roma, el s-a sălășluit cu ceilalți patru frați ai lui întru apostolie la țărmul Lacului Ohrida, fiind sprijinit în aceasta de Țarul Boris Mihail.
Pe când Sfântul Clement se nevoia ca episcop al Ohridei, Sfântul Naum a întemeiat o mânăstire pe țărmul sudic al Lacului. Mănăsirea împodobește și astăzi țărmul, tot așa cum numele Sfântului Naum împodobește istoria creștinătății slave, făcându-se liman celor bolnavi și prigoniți de-a lungul veacurilor. La mânăstirea Sfântului Naum s-au strâns monahi din toată peninsula Balcanilor.
Sfântul Naum a fost un învățător desăvârșit, un dascăl al monahilor plin de dumnezeiască înțelepciune, un ascet neclintit, un mijlocitor cu facerea de minuni și un părinte duhovnicesc. Lucrător neobosit, Sfântul Naum s-a nevoit mai cu seamă la traducerea Sfintelor Scripturi și a cărților de cult din limba greacă în limba slavonă.
El a fost făcător de minuni și în timpul vieții și după moarte. Sfintele lui moaște de minuni făcătoare uimesc și astăzi cu puterea lor, care izvorăște nenumărate vindecări ale unor boli incurabile, mai ales nebunia.
Sfântul Naum s-a săvârșit cu pace către Domnul în prima jumătate a veacului al zecelea și s-a strămutat la locașurile cele fericite ale împărăției lui Hristos. (în Sinaxarul grecesc Sfinții Clement și Naum de Ohrida sunt numiți noul Moise și noul Aaron, despre ei relatându-se următoarea minune: Ereticii din Germania i-au pus în lanțuri și i-au aruncat în temniță. Dar prin Providența lui Dumnezeu închisoarea a fost zguduită de un cutremur, lanțurile au căzut de pe sfinți, porțile închisorii s-au deschis, iar ei au ieșit afară liberi.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.