Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 23 iulie: Mutarea moaștelor Sfântului Mucenic Foca, episcop de Sinope; Sfântul Sfințit Mucenic Apolinarie, episcopul Ravenei; Sfinții Mucenici Trofim și Teofil; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului de la Poceaev (Poceaevskaia) și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt-Petersburg. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna iulie, în ziua a douăzeci și treia, pomenim Mutarea moaștelor Sfântului Mucenic Foca, episcop de Sinope
Sfîntul Mucenic Foca este unul din cei patru Foca pomeniți de sinaxar. El a trăit în Sinope, în zilele împăratului Traian, strălucind cu toate faptele bune și cu petrecere neprihănită. Cînd a fost adus la eparhul African și întrebat de acesta, el a mărturisit cu îndrăzneală credința în Domnul nostru Iisus Hristos. Atunci eparhul African hulind pe Hristos și chinuind pe sfîntul mucenic, s-a făcut cutremur mare și fără de veste, căzînd el împreună cu slujitorii lui, au rămas fără suflare. Văzînd femeia lui această minune, s-a înfricoșat și a rugat pe sfîntul, care l-a înviat.
După aceea, l-au dus la împăratul Traian și, mărturisind pe Hristos, a fost spînzurat strujit, și apoi băgat în var. Fiind pus într-o baie foarte fierbinte, și astfel rugîndu-se, și-a dat sufletul în mîna lui Dumnezeu.
Mutarea moaștelor sfântului sfințitului mucenic Foca din Sinope la Constantinopol s-a petrecut în această zi de 23 iulie în anul 403 sau 404. Prăznuirea să se face la data de 22 septembrie.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Sfințit Mucenic Apolinarie, episcopul Ravenei
Sfântul Apolinarie a fost ucenic al Sfântului Apostol Petru. El s-a născut în cetatea Antiohiei. Sfântul Petru l-a luat pe Apolinarie cu sine din Antiohia, la Roma, unde l-a sfințit Episcop al Ravennei.
La Ravenna Sfântul Apolinarie a intrat în casa soldatului roman Irineu, căruia i-a vindecat fiul de orbire. Prin minunea aceasta, toată casa soldatului Irineu a crezut și s-a botezat întru Sfânta credință creștină.
Sfântul Aplinarie a mai vindecat-o și pe soția comandantului militar al cetății, botezând de asemenea și toată casa lui. Apolinarie atunci, la rugămintea comandantului, s-a sălășluit în casa lui.
În casa acestui comandant el a organizat o mică biserică, locuind și învățând în ea timp de doisprezece ani. El acolo a predicat Cuvântul lui Dumnezeu și a botezat mulțime de oameni. De multe ori a luat bătăi, schingiuiri și prigoniri de la mai marii și bătrânii păgânilor, dar mâna lui Dumnezeu l-a apărat și l-a mântuit întotdeauna.
La urmă a fost osândit la surghiun în Balcani, în Iliria. Corabia în care plutea spre Iliria a fost însă cuprinsă de furtună și a naufragiat, de pe ea pierind toți în afară de Sfântul Apolinarie, trei clerici ai săi și doi soldați. Soldații, văzând minunea scăpării lor cu viață, au crezut în puterea Dumnezeului lui Apolinarie, au crezut și s-au botezat.
Sfântul Apolinarie atunci a mers și a vestit Evanghelia în Balcani, coborând până la râul Dunărea. După aceea a mers în Tracia unde, în pofida cumplitelor prigoane și obstacole, a predicat și acolo Evanghelia Domnului.
După trei ani de nevoințe ale propovăduirii în Balcani, Sfântul Apolinarie a fost surghiunit înapoi în Italia. El s-a întors la Ravenna, unde credincioșii s-au bucurat cu bucurie mare văzându-l că se întoarce viu.
Auzind acestea, o necurată căpetenie și sfătuitor al păgânilor i-a scris împăratului Vespasian despre Apolinarie, acuzându-l pe Sfânt că este vrăjitor. Acest necurat bătrân l-a mai întrebat cu obrăznicie pe împărat dacă nu ar trebui ca mai marii Ravennei să-l omoare pe Apolinarie, ca oponent al zeilor lor.
Împăratul a răspuns și a zis că mai marii nu trebuie să facă una ca aceasta, ci să-l invite pe bătrân să jertfească idolilor, iar dacă nu vrea, să fie izgonit din cetate, împăratul a zis: „Nu este demn să vă răzbunați pe cineva din pricina zeilor, căci ei se pot răzbuna singuri pe dușmanii lor, dacă doresc. ” Dar în răspărul decretului imperial păgânii l-au atacat pe Sfântul Apolinarie și l-au înjunghiat cu cuțite.
Robul lui Dumnezeu a murit de pe urma acestor înjunghieri, iar sufletul lui a fost primit în împărăția lui Dumnezeu.
Moaștele Sfântului Sfințit Mucenic Apolinarie se odihnesc într-o biserică închinată lui din orașul Ravenna, din Italia.
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Mucenici Trofim și Teofil
Sfinții Mucenici Trofim și Teofil și împreună cu dînșii și alți credincioși și adevărați robi ai lui Hristos, în număr de 13, au pătimit pe vremea împărăției lui Dioclețian. Ei, nesupunîndu-se voii păgînului chinuitor și nevoind să aducă jertfe idolilor celor fără de suflet și, astfel, să se lepede de Hristos, au fost spînzurați la muncire și le-au strujit trupurile lor cu fiare ascuțite. Acei păgîni au ucis cu pietre pe răbdătorii de chinuri; după aceea, sfărîmîndu-le fluierele picioarelor, i-au aruncat în foc. Cu tăria cea atotputernică a lui Dumnezeu, ei au fost păziți vii și întregi în mijlocul văpăilor celor mari. Deci, au ieșit din foc fără vătămare. Muncitorul, văzînd această minune, s-a aprins și mai mult de mînie, ca de focul iadului. Deci, a poruncit să-i ucidă pe toți cu sabia. Astfel li s-au tăiat cinstitele lor capete, pentru Domnul nostru Iisus Hristos, Capul și Întemeietorul Bisericii creștine.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului de la Poceaev (Poceaevskaia)
Icoana Maicii Domnului de la Poceaev (Poceaevskaia) este prăznuită pe 23 iulie, pe 8 septembrie și în vinerea din Săptămâna Luminată.
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu se află în Catedrala „Adormirea Maicii Domnului” a Lavrei Poceaev, Ucraina. Icoana este renumită în toată lumea slavă, fiind cinstită ca făcătoare de minuni în Rusia, Bosnia, Serbia, Bulgaria și alte locuri. Alături de creștinii ortodocși vin și oameni de alte confesiuni pentru a cinsti icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Poceaevskaia”.
Lavra Poceaev, un bastion vechi al Ortodoxiei, adăpostește de aproximativ 400 de ani icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Mutarea icoanei Născătoarei de Dumnezeu la Mănăstirea Poceaev este prăznuită pe 8 septembrie. Minunile săvârșite înaintea Sfintei Icoane a Maicii Domnului sunt numeroase și sunt mărturisite în registrele pe care mănăstirea le ține, cu explicațiile detaliate (și semnăturile) făcute de credincioși care prin rugăciune au dobândit eliberare de duhuri necurate, eliberarea din captivitate și care au fost aduși la calea cea dreaptă.
Sărbătoarea în cinstea icoanei Maicii Domnului de la Poceaev de pe 23 iulie a fost stabilită în amintirea eliberării Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” de asediul tătarilor din 20-23 iulie 1675.
În vara anului 1675, în timpul războiului de la Zbaraj, din timpul domniei regelui polonez Ioan al III-lea Sobieski (1674-1696), regimentele alcătuite din tătarii care se aflau sub comanda hanului Nurredin, trecând spre Vișneveț, au observat Mănăstirea Poceaev, pe care au înconjurat-o pe trei laturi. Zidurile slabe ale mănăstirii, la fel ca unele clădiri din piatră, nu puteau oferi o prea mare apărare împotriva unui asediu. Egumenul Iosif Dobromirski i-a îndemnat pe monahi și mireni să se transforme în mijlocitori cerești către Maica Domnului și către Sfântul Cuvios Iov de la Poceaev (sărbătorit pe 28 octombrie).
Monahii și laicii se rugau fierbinte, făcând metanii înaintea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului și a raclei în care se aflau sfintele moaște ale Sfântului Iov. În dimineața zilei de 23 iulie, la răsăritul soarelui, tătarii s-au adunat pentru a ataca mănăstirea. Egumenul a poruncit să se cânte un acatist Maicii Domnului. Odată cu primele cuvinte, „O, Împărăteasă a oștilor îngerești…”, a apărut dintr-odată deasupra bisericii Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, într-un „omofor alb, strălucitor” împreună cu oștile îngerești cu săbiile scoase din teacă. Sfântul Iov era alături de Maica Domnului, se închina ei, implorând-o să apere mănăstirea.
Tătarii au luat armata cerească drept arătare și, în confuziea lor, au început să tragă cu săgeți în Maica Domnului și în Sfântul Iov, dar săgețile cădeau înapoi, rănindu-i pe cei care le lansau. Teroarea a pus stăpânire pe inamici. Cuprinși de panică, au început să fugă fără să se mai uite înapoi, călcându-se în picioare unii pe alții și omorându-se. Apărătorii mănăstirii au încercat să-i urmărească și au luat mulți prizonieri. Unii dintre prizonieri au acceptat ulterior credința ortodoxă și au rămas în mănăstire.
În anul 1721 Mănăstirea Poceaev a fost ocupată de către uniați (greco-catolici). Dar, chiar și în această perioadă dificilă pentru lavră, cronicile mănăstirii iau act de 539 de minuni săvârșite de sfânta icoană ortodoxă a Maicii Domnului.
În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, contele Nicolae Pototski (nobil greco-catolic) a devenit binefăcător al Lavrei Poceaev după ce a trăit el însuși o minune a Maicii Domnului. Cu banii donați de el au fost zidite Catedrala „Adormirea Maicii Domnului”, precum și alte clădiri și chilii pentru călugări.
Revenirea Mănăstirii Poceaev în sânul Ortodoxiei în 1832 a fost marcată de vindecarea miraculoasă a unei fete oarbe, Ana Akimciukova, care a venit în pelerinaj împreună cu bunica sa de 70 de ani, din Camenița, de la 200 de vestre (n.r. ‒ veche unitate de măsură rusă; aici, o distanță de circa 213 kilometri).
În cinstea acestui eveniment, arhiepiscopul de Volânia și arhimandritul Inochentie al Lavrei (1832-1840) au stabilit să se citească Acatistul Icoanei Maicii Domnului de la Poceaev în fața icoanei făcătoare de minuni, în fiecare sâmbătă. În timpul arhimandritului Agatanaghel, arhiepiscop de Volânia (1866-1876), a fost construit un paraclis separat în galeriile Bisericii „Sfânta Treime”, în amintirea victoriei asupra tătarilor, paraclis ce a fost sfințit pe 23 iulie 1875.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt-Petersburg
Icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” (cu monede) din Sankt Petersburg este prăznuită pe 23 iulie.
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a proslăvit prin minuni în anul 1888, în orașul Sankt-Petersburg, atunci când un fulger a lovit biserica în care se afla icoana Fecioarei Maria. Imediat biserica a fost cuprinsă de flăcări și a ars în totalitate. După stingerea incendiului, icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți” a fost găsită neatinsă de flăcări, pe podea, cu 12 monede mici (de jumătate de copeică) lipite de ea.
Se crede că monedele lipite de icoana Maicii Domnului provin din cutia în care se strângeau bănuții pentru ajutorarea săracilor care veneau duminica la biserică.
În anul 1898 a fost rezidită o nouă biserică pe locul celei mistuite de flăcări.
În icoana Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiți”, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este zugrăvită stând în picioare, printre florile din Rai, cu brațele deschise și cu capul înclinat, ascultând rugăciunile creștinilor. Mântuitorul Hristos este zugrăvit deasupra, în nori, binecuvântând.
Deși stă în Rai, Maica Domnului este cu noi. Acest lucru este redat în icoană prin faptul că Maica Domnului este înconjurată de credincioșii care se roagă, dar și de sfinții îngeri care poartă rugăciunile către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu.
Maica Domnului, deși este în Rai, ne primește și ascultă cu dragoste rugăciunile noastre, ale celor necăjiți, mijlocind către Fiul ei pentru noi. Mijlocirea ei neîncetată și dragostea de mamă ajută la vindecarea bolilor și potolirea necazurilor noastre.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.