Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 23 iunie: Sfânta Muceniță Agripina; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Vladimir; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Zaonikievskaya” și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea iubitoare” a Peșterilor din Pskov. Despre toate acestea pe scurt puteți citi în continuare…
În luna iunie, în ziua douăzeci și trei, pomenim pe Sfânta Muceniță Agripina
Sfînta fecioară Agripina era născută și crescută în preaslăvita cetate Roma cea veche. Ea din tinerețe s-a dat lui Dumnezeu și s-a făcut, după apostol, bună mireasă a lui Hristos între cei ce se mîntuiesc. Pentru că, precum într-o grădină un trandafir cu bun miros împodobește grădina, tot așa și ea prin chipul vieții sale curate și îmbunătățite, a împodobit inimile credincioșilor, le-a umplut de mireasmă și a gonit toată ispita patimilor. Ea și-a înfrumusețat sufletul cu curăția fecioriei, s-a logodit cu Hristos și astfel s-a dat la munci cu îndrăzneală, pe vremea împărăției lui Valerian. Ea a suferit multe bătăi pentru dragostea mirelui său, Hristos. Astfel a fost bătută cu toiege și a suferit sfărîmarea oaselor, a fost dezbrăcată de haine și întinsă cu legături, din care a scăpat fiind dezlegată de îngerul Domnului.
Prin aceea ea, fiind întărită, a zdrobit toată păgînătatea și în munci și-a dat sufletul său lui Dumnezeu. Iar alte roabe ale lui Hristos ca: Vasa, Paula și Agatonica, luînd în taină trupul muceniței, au ieșit cu el din cetatea Romei și, trecînd din loc în loc și plutind pe luciul mării, au ajuns în eparhia Ciliciei și acolo au îngropat acel sfînt trup. Cînd Cilicia a primit în sine acele cinstite moaște mucenicești, îndată s-a izbăvit de întunecata răutate diavolească și s-a apărat și de agareni cu rugăciunile Sfintei Agripina. Cînd agarenii au mers în cetate, unde era biserica ei și au îndrăznit a da război spre ea, vrînd să o ia, deodată au fost dați pierzării celei desăvîrșite. De la cinstitul ei mormînt se dădeau tămăduiri de toate bolile și se curățau toți cei ce veneau cu credință; astfel că, toate neputințele se izgoneau cu sfintele ei rugăciuni și cu darul lui Hristos, Dumnezeul nostru.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului din Vladimir
În zilele binecredinciosului și marelui domn Vasile Dimitrievici, singurul stăpânitor al Rusiei, și în vremea Sfântului mitropolit Ciprian, a fost năvălirea lui Temiraxac, împăratul agarenilor, asupra pământului Rusiei. Acela, sculându-se cu mare putere de la Răsărit și prădând multe împărății, a ajuns în părțile Rusiei. Deci, apropiindu-se de hotarele pământului, a luat cetatea Eleciul și a robit pe voievodul Eleciului, și a ucis o mulțime de creștini, căci era mare urâtor și cumplit chinuitor al neamului creștinesc. Apoi se mai lăuda că tot pământul Rusiei are să-l pustiască, ca să dezrădăcineze creștineasca credință; deci, își pregătea drumul său spre cetatea Moscova, vrând să o risipească pe ea. Auzind marele domn Vasilie Dimitrievici acest lucru, și-a adunat oastea sa și s-a dus în cetatea Colomni.
De acolo plecând, a stat la malul râului Ochi, tăbărând împotriva vrăjmașului, iar Temiraxac a stat într-un loc 15 zile. Deci, înștiințându-se marele domn și toată creștineasca oaste de marea putere a păgânului împărat, care venise cu multe cete, și auzind despre scopul lui, și-a ridicat mâinile spre cer împreună cu toți ostașii și se ruga cu lacrimi Domnului și Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, pentru izbăvirea sa de acel agarean fără de Dumnezeu. Ei chemau în ajutor pe cei mai mari plăcuți ai lui Dumnezeu, pe Sfinții Ierarhi Petru și Alexie, pe Cuviosul Serghie și pe ceilalți sfinți făcători de minuni ai Rusiei.
Apoi a trimis în cetatea Moscova, la părintele său cel duhovnicesc și la Preasfințitul mitropolit Ciprian, ca să poruncească poporului să facă post și rugăciune. După aceea să trimită în cetatea Vladimirului, ca să ia de acolo icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și să o aducă în Moscova, pentru apărarea împărăteștei cetăți a Rusiei. Deci, Ciprian, mai înainte de acea poruncă, se gândea ca să aducă acea cinstită icoană; deci, când i-a venit poruncă de la voievod, atunci a mulțumit lui Dumnezeu că tot același gând a pus și-n inima marelui domn. El avea acea împreună glăsuire a lui cu al său gând, ca pe o adeverire de bunăvoință a lui Dumnezeu, ca minunata icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să se mute la dânșii. Deci, din duhovnicească rânduială, acei bărbați îndată au trimis la Vladimir după acea cinstită icoană. Apoi mitropolitul Ciprian, adunând toată duhovniceasca rânduială și mulțime de popor, se ruga sobornicește pentru biruință asupra vrăjmașului. El le-a poruncit tuturor să poftească la rugăciune, până și el singur nu se depărta de la biserică, făcând slujbă și rugându-se ziua și noaptea cu vărsare de lacrimi pentru marele voievod, pentru oastea lui, cum și pentru toți pravoslavnicii creștini.
Deci, când cinstita icoană a pornit de la Vladimir și se apropia de cetatea Moscovei, în 15 zile ale lunii august, la praznicul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, a ieșit întru întâmpinarea ei Preasfințitul Mitropolit cu tot soborul duhovniceștei rânduieli, împreună cu mult popor; și, văzând sfânta icoană, au căzut la pământ și s-au închinat ei, ca singurei Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, care venise la dânșii, și primind-o cu negrăită bucurie, vărsau multe lacrimi privind spre dânsa și rugându-se ca să se izbăvească de năvălirea agarenilor. Însă nu le-a fost în deșert rugăciunea lor, pentru că chiar în aceeași zi în care preacinstita icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a fost adusă în Moscova, Temiraxac, păgânul împărat al agarenilor, îngrozindu-se de o înfricoșată vedenie pe care a văzut-o în vis, s-a tulburat și a fugit înapoi cu toată puterea sa, nefiind gonit de nimeni.
Vedenia aceea a fost astfel: vedea înaintea sa un munte preaînalt, pe al cărui vârf mergeau împotriva lui arhiereii și aceia având toiege în mână îl îngrozeau pe el; iar deasupra arhiereilor a văzut în văzduh o strălucire neobișnuită și stând în mijloc o împărăteasă într-o slavă negrăită, îmbrăcată în haină de profiră, cu raze în chip de fulger și strălucitoare mai mult decât soarele; iar împrejurul ei era mulțime nenumărată de ostași înarmați care îi slujeau ei și pregătindu-se ca de război, iar împărăteasa avea mâinile în sus, ca o rugătoare. Apoi a văzut-o pe ea amenințându-l cu groază, ca să se ducă din hotarele pământului Rusiei, ca și cum poruncea ostașilor săi să pornească contra lui. De acea înfricoșată vedenie s-a cutremurat Temiraxac, a sărit înspăimântat din pat și a răcnit: „O, vai mie, ce este această vedenie înfricoșată?” Și tremurând, se temea suspinând și era ca într-o nepricepere; iar după un ceas venindu-și în fire, a chemat pe domni și pe voievozi și a început a le spune lor ceea ce văzuse, tremurând încă de frică.
Aceia, auzind cele ce li se spunea și văzând pe împăratul lor tremurând, asemenea s-au înspăimântat și nepricepându-se, ziceau: „Ce să fie aceasta?” Unii ziceau: „Împărăteasa care s-a văzut, este Maica lui Iisus Hristos, Domnul creștinilor, și se cunoaște că voiește să apere pe creștini, pentru că dânsa le este lor ajutătoare și purtătoare de griji”. Temiraxac a zis: „Dacă creștinii au o ajutătoare ca aceea, apoi în deșert ne-am pornit asupra lor, și fără de spor ne ostenim, căci măcar pe unul din cei ce stau dinaintea ei, de l-ar trimite asupra noastră, pe toți ne va birui și nici loc nu vom putea găsi încotro să fugim”. Astfel plângându-se acel împărat păgân, s-a întors înapoi cu toată puterea agarenească, fugind cu rușine. Aceasta fiindcă li se părea agarenilor că multe cete de ostași din pământul Rusiei vin în urma lor și pentru aceea fiind cuprinși de frică mare, unul pe altul se călcau, aruncându-și armele, prăzile și dobânzile lor. Astfel le-a fost acelor dreptcredincioși biruința asupra vrăjmașilor, fără de război și fără vărsare de sânge, cu rugăciunile Preacuratei Fecioare Născătoare de Dumnezeu.
Acea năvălire a lui Temiraxac cu agarenii și minunata lui gonire din pământul Rusiei s-a întâmplat în anul de la facerea lumii 6903 (sau 1395 de la Hr.) și din vremea aceea, în împărăteasca cetate Moscova s-a așezat praznicul întâmpinării icoanei Preasfintei Fecioare Născătoare de Dumnezeu, care se numește Vladimirsca, întru neuitata și mulțumitoarea pomenire a minunatei izbăvitoare de agareni. Această izbăvire s-a făcut prin apărarea sfintei ei icoane, căreia cu Cel născut dintr-însa, lui Hristos Dumnezeu totdeauna de la noi să-I fie cinstea, mulțumire și închinăciune, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Zaonikievskaya”
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu își are denumirea de la Mănăstirea Zaonikievskaya, întemeiată de călugărul Iosif Zaonikievsky.
Monahul Iosif a fost un țăran evlavios (Ilarion) din regiunea Vologda, care suferea de o boală a ochilor. După rugăciuni neîncetate către Maica Domnului și Sfinții Doctori fără de arginți Cosma și Damian, Ilarion a avut o vedenie în care Sfinții Cosma și Damian l-au călăuzit spre pădure, promițându-i vindecarea.
Pe 23 iunie 1588, ajungând la locul mlăștinos indicat de Sfinții Doctori Cosma și Damian, Ilarion a văzut deodată o lumină neobișnuită ieșind dintr-o icoană a Maicii Domnului. Atingând icoana Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, bolnavul a primit vindecare.
În cinstea minunii săvârșite, el a construit în acel loc un mic paraclis în care a așezat icoana Maicii Domnului de la care primise vindecare. Imediat după aceasta, Ilarion s-a stabilit lângă paraclis, primind voturile monahale cu numele de Iosif.
Icoana Maicii Domnului „Zaonikievskaya” a continuat să săvârșească minuni.
Ulterior, cu binecuvântarea Sfântului Antonie, Episcopul de Vologda, numărul călugărilor adunați în jurul icoanei a crescut, întemeindu-se astfel Mănăstirea Zaonikievskaya. Monahul Iosif a fost ales egumen al mănăstirii proaspăt înființate.
Primind cu umilință sarcina ce i-a fost dată, Iosif a dus o viață ascetică, luând totodată și nebunia pentru Hristos.
Sfântul Iosif a murit în ziua de 21 septembrie 1612, la vârsta de 83 de ani și a fost înmormântat în mănăstirea pe care o ctitorise. El este prăznuit pe 23 iunie (în ziua prăznuirii icoanei Maicii Domnului „Zaonikievskaya”) și pe 21 septembrie (ziua adormirii sale în Domnul).
Datorită asemănării cu icoana Maicii Domnului din Vladimir, icoana Maicii Domnului „Zaonikievskaya” mai este denumită și „Vladimir-Zaonikievskaya”.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Cea iubitoare” a Peșterilor din Pskov
Icoana Maicii Domnului „Cea iubitoare”, a Peșterilor din Pskov, este prăznuită pe 21 mai, 23 iunie, 26 august, 7 octombrie și în a șaptea duminică după Sfintele Paști.
Icoana Maicii Domnului „Cea iubitoare” a fost pictată și adusă la Mănăstirea Peșterilor din Pskov prin eforturile depuse de negustorii Vasile și Teodor în anul 1521. Prima consemnare a unei minuni săvârșite de icoană apare în anul 1524.
Icoana Maicii Domnului „Cea iubitoare”, a Peșterilor din Pskov, împreună cu icoana Adormirii Maicii Domnului sunt cinstite în Biserica Ortodoxă Rusă pentru apărarea orașului Pskov și a Mănăstirii Peșterilor din Pskov în timpul asediului regelui polonez Ștefan Báthory din anul 1581.
Auzind că trupele poloneze se apropie, episcopul Pskovului s-a adresat Mănăstirii Pskov-Pecerska cu rugămintea de a aduce în procesiune icoana Maicii Domnului „Cea iubitoare” și icoana Adormirii Maicii Domnului.
În ajunul luptei decisive, Maica Domnului s-a arătat starețului Dorotei care se ruga în chilia sa din apropierea orașului. Preasfânta Fecioară s-a arătat starețului Dorotei, însoțită de o mulțime de sfinți ruși: Sfântul și Marele Cneaz Vladimir de Kiev, Sfântul Cneaz Vsevolod-Gabriel de Pskov, Sfântul Cneaz Dovmont-Timotei de Pskov, Sfântul Antonie al Peșterilor din Kiev, Sfântul Corneliu din Pskov, Sfântul Eufrosin din Spaso-Elazar, Sfântul Sava din Kripețk, Sfântul Nicolae, fericitul din Pskov, Sfântul Nifon, Arhiepiscopul de Novgorod și Pskov.
Maica Domnului împreună cu sfinții au intrat în Biserica Mănăstirii Spaso-Miroj. Sfinții se rugau stăruitor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu să aibă milă de locuitorii păcătoși ai Pskovului și să scape orașul din acest necaz. Îndurându-se, Maica Domnului i-a indicat starețului Dorotei locul de pe zid unde urma să se dea riposta asediatorilor și a poruncit ca acolo să fie adusă și icoana făcătoare de minuni de la Mănăstirea Pskov-Pecerska.
În timpul luptei, polonezii au încercat să facă o spărtură în zidul orașului, dar prin mijlocirea Maicii Domnului și a sfinților, ei nu au reușit să pătrundă în oraș. După eliberarea de inamici, oamenii recunoscători din Pskov au construit o biserică în cinstea Nașterii Maicii Domnului, pentru care a fost pictată icoana Maicii Domnului „Protectoarea” din Pskov, motiv pentru care mai este numită și „Arătarea Maicii Domnului starețului Dorotei”.
Icoana Maicii Domnului „Cea iubitoare”, a Peșterilor din Pskov, este de tip Eleusa. În această icoană, Maica Domnului este zugrăvită ținându-L în brațe pe Pruncul Hristos, astfel încât dreapta Lui se află lângă inima ei. Hristos Își îmbrățișează Maica cu mâna dreaptă, ținând-o pe sub năframă în jurul gâtului. În acest fel, atât Maica Domnului, cât și Hristos ne arată blândețea, mângâierea și dragostea lor.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.