Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 23 septembrie: Zămislirea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul; Sfintele Cuvioase surori Xantipa și Polixenia; Sfinții Mucenici Andrei și Ioan, Petru și Antonie; Sfânta Mucenița Raida fecioara și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Slovenskaia”. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna septembrie, în ziua a douăzeci și treia pomenim Zămislirea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul
Multe mame zămislesc fii, dar puține sunt acelea a căror zămislire o mărește și o prăznuiește Biserica lui Dumnezeu. În vremea Noului Testament, numai trei mame s-au găsit zămislind în pântece, prin darul lui Dumnezeu, cu mărire și cu minune. Acestea au fost: Sfântă și dreapta Ana, apoi Sfânta Elisabeta și, în sfârșit, Preasfântă și Preacurată Fecioară Maria. Dreapta Ana a zămislit pe Născătoarea de Dumnezeu, Elisabeta, pe Înaintemergătorul Ioan, iar Fecioara Maria pe Hristos, Mântuitorul lumii. Semnul lor este că toate aceste zămisliri s-au săvârșit prin vestitor ceresc, prin umbrirea Darului dumnezeiesc și prin învoirea mamelor ce zămisleau cu vestitorul tainei.
Iar zămislirea Sfântului Botezător Ioan, ce prăznuim astăzi, așa a fost: În vremea când Irod era rege al iudeilor, a intrat Sfântul Arhanghel Gavriil în altar, la preotul Zaharia, care slujea atunci în rânduiala săptămânii sale și i-a vorbit astfel: „Nu te teme, Zaharia, că s-a auzit rugăciunea ta și femeia ta, cea bătrână și stearpă, vă naște un fiu și-l vei numi Ioan și mulți se vor bucura de nașterea lui”. A răspuns Zaharia: „Străine și neașteptate lucruri îmi vestești mie. Dar a naște fii, la bătrâneți sterpe, au nu este un lucru împotriva firii?” Și a răspuns îngerul: „De la început te găsesc pe tine cu puțină credință, Zaharia. Dar, măcar că este potrivnic firii, lucrul ce ți-am spus este cu putință la Dumnezeu, că la Dumnezeu nimic nu este cu putință, că Dumnezeu poate și din pietre să ridice fiii lui Avraam; deci și femeii tale Dumnezeu îi dă putere să nască fiu la bătrânețe și stârpiciunea ei, ca cela ce va să se nască ție fiu, este mare înaintea Domnului”. Răspuns-a Zaharia: „Nu îndrăznesc a grăi cuvinte potrivnice la cuvintele tale cele îngerești, însă te întreb, pentru ce fiul ce se va naște va fi mare?” Răspuns-a îngerul: „Va fi mare înaintea Domnului, nu că va întrece pe Ieremia, ci ca acesta, adică Ioan, se va umple mult mai mult de Duhul Sfânt, încă din pântecele maicii sale. Ieremia numai a proorocit despre Mesia, dar Ioan este rânduit să-și pună mâna pe Mesia și să-L boteze și așa va întrece pe toți cu mărimea slujirii sale. Și nu numai cu cuvântul va propovădui, ci și cu degetul său va arăta popoarelor pe Mielușelul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii. Iată pentru care pricină Ioan va fi mai mare decât toți cei ce se nasc din femei. Drept aceea, el este plinirea tuturor proorocilor”. Grăit-a Zaharia: Bună și de bucurie este vestirea ta, înger al lui Dumnezeu. Deci, rogu-te, după ce voi cunoaște cele vestite de tine?” Răspuns-a îngerul: „Au încă te îndoiești și nu crezi cuvintele mele? Au oare sunt trimis de Dumnezeu ca să-ți spun minciuni? Cercetează și vezi că, iată, s-a apropiat venirea Celui ce mântuiește pe Israel, că va merge înaintea Lui trimisul înger în trup, care-i fiul tău, cel ce va găti calea lui Mesia, cu puterea și cu duhul lui Ilie. Dar, de vreme ce n-ai crezut cuvintele mele, care se vor împlini la vremea lor, iată vei fi mut până în ziua când vor fi toate acestea”. Și îndată limba lui Zaharia s-a legat, nerodirea Elisabetei s-a dezlegat, iar îngerul s-a dus înaintea Atotțiitorului Dumnezeu.
Și așa a luat început în lume vestea cea bună a zămislirii Sfântului Ioan Botezătorul, glasul înainte-mergător al mântuirii noastre. Dumnezeului nostru, slavă!
Tot în această zi pomenim pe Sfintele Cuvioase surori Xantipa și Polixenia
Aceste sfinte au fost din țara spaniolilor, pe vremea lui Claudie Cezarul. Xantipi era femeia lui Prob care administra țara și a fost învățată de Apostolul Pavel când a fost acolo, și împreună cu alții și bărbatul ei. Iar Polixeni fusese răpită de oarecare om rău și făcător de rele; dar cu darul lui Dumnezeu a scăpat curată și neîntinată, și a fost botezată de Apostolul Andrei.
Crezând mulți prin ea, a luat cu sine pe Apostolul Onisim, și s-au dus în Spania, patria sa. După acea călătorie mare și nespusă, a fugit trăgând cu dânsa și pe Rebeca cu care se botezase, și a aflat pe sora sa Xantipi. Și petrecându-și viața împreună, și multe puteri de minuni arătând, către Domnul s-au dus.
Tot în această zi pomenim pe Sfânta Mucenița Raida fecioara
Aceasta s-a născut în Egipt, la locul ce se cheamă Tama, fiica fiind unui preot Petru, și a îmbrăcat haina monahicească fiind ea de doisprezece ani. Deci, pogorându-se, odată, împreună cu alte femei fecioare la fântână, ca să-și scoată apa și, văzând multe fecioare, femei și mulțime de bărbați, preoți și diaconi și călugări, pe care îi prinsese dregătorul Lucian și-i ducea legați pe o corabie și aflând că sunt legați pentru Hristos, îmbărbătându-se, a intrat și ea între dânșii, rugându-se de cel care era mai mare, să fie și ea cu aceia. Iar el o învață să aleagă ce este mai bine, să nu pătimească chinuri și nici să moară cu cei legați. Deci ea, nevrând, a stat dimpotrivă înaintea dregătorului, batjocorind idolii lui și mustrându-l de la obraz, pentru că își bătea joc de credința creștinilor. Deci, după multe chinuri, i-au tăiat capul.
Tot în această zi pomenim pe Sfinții Mucenici Andrei și Ioan, Petru și Antonie
Domnind în Roma cea nouă Vasile Macedon, domnea și tirănea preacrudul Pașa Avrahin Agareanul toată Africa. Acesta, prădând Siracuzele (Mitropolia Siciliei), a luat de acolo pe Ioan împreună cu copiii lui, Petru și Antonie, care erau încă mici, și îndată a poruncit să-i învețe carte agarenească. Si după ce au ajuns la vârstă bărbătească și au întrecut pe mulți cu înțelepciunea și cu faptele bune, mirându-se de dânșii vicleanul acela Veliar, i-a boierit, făcând pe Antonie ghenicon și pe Petru sachelar.
Insă aceștia în ascuns erau creștini, iar la vedere se prefăceau că sunt saracini. Dar nu s-au putut ascunde mult timp, că, aflând Avrahin și mâniindu-se, i-a pus cu picioarele în obezi și i-a bătut cu toiege noduroase.
Fericitul Antonie, luând patru sute de toiege pe tălpi, mulțumea lui Dumnezeu. După aceea l-a pus pe un grătar, legat deasupra unui samar cu ștreanguri și l-a purtat prin mijlocul târgului. Iar pe Petru, dezbrăcându-l, l-a bătut cu toiege pe spinare și pe pântece și l-a băgat în temniță. După aceea iarăși i-au supus la cumplite chinuri, în timpul cărora și-au dat sufletul în mâinile lui Dumnezeu.
După aceea au adus și pe tatăl lor, Ioan, și, ridicându-l cu mâna stângă de grumaji, îi băga lui sabia în gură pe gâtlej, și așa el și-a dat duhul, căzând peste fiii săi. Si făcând foc mare, au ars trupurile sfinților toate la un loc.
Iar fericitul Andrei, foarte bătrân fiind și multă vreme zăcând la închisoare, uscat fiind de foame și de sete și de goliciune și nesupunându-se aceluia, a fost străpuns cu sulița și apoi i s-a tăiat capul. Si așa s-a săvârșit mărturisirea lor.
Tot în această zi pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Slovenskaia”
Icoana Maicii Domnului „Slovenskaia” este prăznuită pe 23 septembrie.
Această icoană a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu s-a arătat făcătoare de minuni în ziua de 23 septembrie 1635, în satul Slovenska, din raionul Kostroma.
În timp ce era la vânătoare, un vânător a descoperit din întâmplare o bisericuță de lemn, care era șubrezită și acoperită cu mușchi de pădure. El a intrat în bisericuță și a descoperit că toate odoarele se degradaseră odată cu trecerea timpului, cu excepția icoanei Maicii Domnului, care se afla în altar. Nebăgând în seamă descoperirea, a lăsat totul așa cum găsise.
A doua zi, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a arătat unui bolnav pe nume Titus, din satul Șerstneva, spunându-i că se va vindeca dacă va merge să se roage înaintea icoanei sale dintr-o biserică abandonată, pe care o descoperise un oarecare vânător.
Titus i-a povestit preotului Evdochim cele întâmplate, iar împreună cu el a mers pe calea indicată de Maica Domnului. În drumul lor, s-au întâlnit cu vânătorul ce descoperise biserica abandonată. Acesta i-a condus la bisericuța aflată de peste șase decenii în ruină.
Descoperirea miraculoasă a icoanei și minunea săvârșită prin ea Titus le-a considerat un semn dumnezeiesc, astfel că a hotărât să rămână în locul unde a aflat icoana. Mai târziu, Titus a devenit monah.
În același loc, a fost zidită mai târziu Mănăstirea Slovenskaia. În anul 1764, a fost desființată, iar biserica a fost transformată în biserică parohială.
În 1806, lângă pădure a fost ridicată o biserică de piatră, în cinstea icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Slovenskaia”, transformată în anul 1892 într-o nouă biserică cu trei altare, sfințite în cinstea icoanei Maicii Domnului „Slovenskaia”, a Sfântului Proroc și Înaintemergător Ioan Botezătorul și a Sfinților Zosima și Savatie, făcătorii de minuni de la Solovăț.
De multe ori, icoana Maicii Domnului „Slovenskaia” a fost confundată în unele albume iconografice cu icoana Maicii Domnului din Murom.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.