Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 24 mai: Sfântul Cuvios Simeon, cel din Muntele Minunat și Sfântul Mucenic Meletie Stratilatul și cei împreună cu dânsul. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna mai, în ziua douăzeci și patru, pomenim pe Sfântul Cuvios Simeon, cel din Muntele Minunat
Acest Cuvios a trăit în zilele împăratului Iustin (518-527), născut în Antiohia Siriei și a crescut în aceeași cetate. Încă de la șase ani, a mers la munte și, ucenicind la un pustnic a început a se deprinde cu petrecerea cea grea și cu răbdarea. Și avea, deseori, dumnezeiești arătări, care-l îndreptau spre cele ce trebuia să facă și-l îndemnau, prin asemănare cu cele bune și cu cele rele, că, adică, cele bune și aleagă și de cele rele să fugă.
Deci, descoperind în vârful muntelui, o mănăstire, al cărui egumen era stâlpnic, cu numele Ioan, a deprins, de la el, pravila vieții de stâlpnic. Și, nădăjduind tânărul Simeon să urmeze părintelui său, în priveghere necontenită, în rugăciune stăruitoare și post neîntrerupt, se trudea. Și se arată atât de blând, încât și fiarele cele sălbatice veneau la el, fără teamă, și îl urmau, ca niște mielușei. Deci, a primit, de la Dumnezeu, putere, să tămăduiască toate bolile, cu rugăciunea. Și, tulburându-se de neodihnă, de vreme ce mult popor și-aducea bolnavii la el, a primit porunca să meargă la Muntele Minunat, la un loc înalt, de pietre seci, unde a zidit o mănăstire, cu mâinile celor tămăduiți și acolo se liniștea. Și, fiind sfințit preot, în fiecare Duminică, după Liturghie, primea de la înger pâine cerească din care, gustând de trei ori, nu mai avea nevoie de nici o altă hrană pământească.
Deci, la anul 526, dorind să-și înfrângă toate pornirile trupului, prin trai aspru, s-a urcat și el în vârful unui stâlp. Și nu putea sta decât în picioare, sau rezemat de îngrăditura ce-și făcuse în jurul său, sub cerul-descoperit și iarna și vara. Și niciodată, cât a fost pe stâlp, n-a putut să se culce, ci doar ațipea puțin și se rugă fără odihnă. Și a trăit, în această luptă și răbdare, peste firea omenească, vreme de 66 de ani, iar toată vremea vieții lui a fost de optzeci și cinci de ani. Și-l cinsteau, cât a fost viu, toți creștinii, pentru viața lui plină de sfințenie, iar, răposând, a fost plâns, atât de obștea călugărilor, cât și de mulțimea credincioșilor, care se împărtășiseră din multele lui daruri duhovnicești și proslăveau pe Dumnezeu, pentru mutarea și așezarea lui în slava îngerilor.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Meletie Stratilatul și cei împreună cu dânsul
Meletie a fost acuzat că a dărâmat o capiște idolească în timpul domniei împăratului Antonin. Țintuit de un copac, Meletie și-a dat sfântul lui suflet. Mulți dintre soldații de sub comanda lui, care refuzaseră să se lepede de Hristos Domnul, au luat aceeași mucenicie ca și el. Ei toți au luat mucenicia cu cinste în veacul al unsprezecelea, strămutându-se la locașurile cele cerești ale împărăției lui Hristos Dumnezeu.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.