sinaxar 24 octombrie
Distribuie

Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 24 octombrie: Sfântul Mare Mucenic Areta și cei împreună cu dânsul; Sfânta Muceniță Sebastiana; Sfântul Cuvios Areta din Pecerska și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucuria celor necăjiți”. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…

În luna octombrie, în ziua a douăzeci și patra pomenim pe Sfântul Mare Mucenic Areta și cei împreună cu dânsul

Acesta a fost un mare dregător creștin al cetății Negran, din Etiopia, pe vremea când la Constantinopol împărătea Iustin cel Bătrân (518-527), iar peste toată țara etiopienilor stăpânea dreptcredinciosul rege Elezbaan. Și înflorea poporul etiopian sub stăpânirea lui. Într-acea vreme, în Arabia, pe care Sfânta Scriptură o numește Saba (3 Reg. 10, 1), iar acum se numește pământul Yemenului, s-a ridicat un împărat fără de lege, anume Dunaan, mare prigonitor al lui Hristos și al creștinilor.

Deci, auzind Elezbaan ca Dunaan a pornit goana asupra creștinilor din țara sa, mâhnindu-se foarte de aceasta, a mers asupra lui cu război și, luptându-se, l-a biruit pe el, și făcându-l să plătească bir, s-a încheiat pace și regele s-a întors în pământul său. Dar, după puțină vreme, Dunaan a nesocotit așezământul făcut, și, adunând mare oaste, a pierdut pe toți ostașii lăsați de Elezbaan pentru paza cetăților. Și așa, sub stăpânirea lui Dunaan, afară de cetatea ce se chema Negran, unde întâi stătător între dregători era Areta, nimeni nu îndrăznea a mărturisi pe Hristos.

Deci, a venit nelegiuitul împărat Dunaan în fața cetății și, măcar că mulțimea de ostași luptau la porunca lui, n-a putut să o supună ci, înconjurând-o, o silea să se predea. Deznădăjduindu-se de așteptare, a trimis vorba creștinilor din cetate, gândind să-i înșele cu gând mincinos, zicând cu jurământ: „Mă jur pe Dumnezeu că nu vă voi face nici un rău, ci vă voi lăsa pe voi în pace, să viețuiți după credința voastră. Cer de la voi numai obișnuința dăjdie către împărat. Deschideți-mi dar, cetatea, ca să o văd și să-mi iau dajdia cuvenită de la voi.” Și, auzind jurământul lui Dunaan, dregătorii cetății s-au grăbit să lase armele și, deschizând porțile cetății, au primit cu supunere și cu daruri pe Dunaan. Singur întâistătătorul Areta, bătrânul de peste nouăzeci de ani, era împotrivă, grăind mereu cuvintele Apostolului: „Stați deci tari în libertatea, cu care Hristos ne-a făcut liberi și nu vă prindeți iarăși în jugul robiei.” (Gal. 5, 1).

Și, în adevăr, intrând în cetate, Dunaan și-a călcat jurământul, omorând pe toți câți aflase că sunt creștini, atât bărbați câți și femei. Iar ei au răbdat bărbătește mărturisind credința lor în Hristos. Atunci și Sfântul Areta, cu bărbăție și mărime de suflet, a primit lupta muceniciei, măcar că era atât de bătrân, cât abia de mai putea umbla. Deci, viteazul acesta nevoitor al dreptei credințe a luat moartea cea prin sabie, după ce mai întâi a întărit cu cuvintele sale pe toți cetățenii săi, în credința cea în Hristos. Și au fost omorâți atunci 340 creștini, împreună cu dânsul. Și așa, prin sabie, s-au mutat la Domnul. Sfântul Areta și însoțitorii lui.

Tot în această zi pomenim pe Sfânta Muceniță Sebastiana

Pe vremea împărăției lui Domețian, aflându-se petrecând Sfânta Muceniță Sevastiana în cetatea lui Marchian, a fost pârâtă la guvernatorul Serghie că este creștină; aducând-o de față înaintea lui, și mărturisind sfânta, că a fost uceniță a Apostolului Pavel, și a fost botezată de dânsul și cum că este gata a muri pentru Hristos, întâi au bătut-o cu măciuci de plumb peste tot trupul și au băgat-o în temniță, unde i s-a arătat apostolul, zicându-i: „Bucură-te, și nu te mâhni, că trebuie să mergi legată în cetatea ta pentru mărturisirea în Hristos”. Și peste șapte zile scoțând-o guvernatorul din temniță și arzând foarte tare un cuptor a osândit-o ca să se arunce în el. Iar sfânta aruncându-se în cuptor și rămânând nevătămată a ieșit, încât s-au minunat toți și s-au spăimântat. Deci făcând ea rugăciune, s-a făcut glas mare din cer și fulgere și tunete și grindină atât cât stinse și focul și mulți se primejduiră și fugea și guvernatorul cu ceilalți. După acestea a zis guvernatorul: „Cine ești tu, ce este pentru tine și din ce cetate ești”; iar sfânta tăcea. Și înțelegând de la cei ce stau înainte, cum că este din Mitropolia Iracliei, a trimis-o legată la guvernatorul de acolo. Iar îngerul Domnului arătându-i-se i-a zis: „Îndrăznește, fiica lui Dumnezeu, că trebuie să stai de față înaintea guvernatorului Pompian, și eu sunt cu tine”. Și mergând în Iraclia a stat înaintea guvernatorului care spânzurând-o de un lemn, a strujit-o fără de milă ca la trei ceasuri și rupându-se carnea ieșea din ea miros frumos de mir. Deci fiind strujită, se ruga întru sine atâta, cât ziceau toți că pătimește trup neînsuflețit. Și pogorând-o de pe lemnul acela, a dat-o să o mănânce fiarele. Și slobozind ei un leu foarte mare, a venit lângă dânsa și luând glas omenesc din porunca lui Dumnezeu, pentru îndreptarea păgânilor, laudă pe sfântă și mustra pe cei fără de lege.

Apoi au slobozit asupra ei o leoaică foarte rea și nu a stricat-o cu nimic; și ședeau amândouă fiarele ca niște mielușei tineri și blânzi; de care mirându-se guvernatorul a dat răspunsul cel mai de pe urmă asupra ei. Și scoțând-o afară din cetate, i-au tăiat cinstitul cap, din care a curs lapte în loc de sânge. Băgând păgânul sfântul ei trup și capul într-un sac, cu 300 de litre de plumb și legându-l cu tot dinadinsul, l-a aruncat în mijlocul mării. Iar îngerul Domnului rupând sacul a scos trupul sfintei la locul ce se cheamă Risiston. Iar Amia, o nobilă, dacă a aflat, a înfășurat moaștele cu pânza curată și cu miresme scumpe, și le-a așezat în același loc la Risiston.

Tot în această zi pomenim pe Sfântul Cuvios Areta din Pecerska

Este drept a mulțumi lui Dumnezeu întotdeauna cu vrednicie, nu numai pentru întâmplările cele bune, ci și pentru cele rele. Căci aceasta nu numai că înmulțește darul dreptului, precum i s-a făcut lui Iov, ci și pe cel mai păcătos om îl preface în sfânt desăvârșit, precum s-a adeverit cu acest cuvios. Așa mărturisește pentru el fericitul Simeon, care era el însuși văzător.

Era în Mănăstirea Pecerska un monah cu numele Areta, de neam din cetatea Poloțk, care avea ascunsă multă bogăție în chilia sa. Și atât de mult era cuprins de zgârcenie, încât niciodată nu dădea vreun ban milostenie săracilor, nici pentru el nu cheltuia nimic. Iar într-o noapte, venind tâlharii, i-au furat toată averea lui. Atunci el, de mult necaz și întristare, puțin a lipsit de nu și-a pierdut singur viața și a început a asupri pe cei nevinovați și pe mulți a chinuit fără dreptate. Iar frații toți îl rugau să înceteze cu asuprirea aceasta și-l mângâiau, zicându-i: „Frate, îndreaptă-ți spre Domnul grija ta și El te va hrăni”. Însă el nu asculta nicidecum și cu cuvinte aspre îi ocăra pe toți.

După câteva zile s-a îmbolnăvit de o boală cumplită și era aproape de moarte, însă nici atunci nu înceta cârtirea și hula. Dar iubitorul de oameni, Domnul, Care voiește ca toți oamenii să se mântuiască, a arătat mila Sa spre dânsul. Căci, zăcând în boala aceea ca mort și nemaiputând vorbi, deodată în auzul tuturor a început a striga cu glas mare: „Doamne, miluiește-mă! Doamne, iartă-mă! Doamne greșit-am, căci a Ta este bogăția, nu plâng eu pentru aceasta”. Și după aceasta s-a sculat îndată din boală și a spus fraților că pricina strigării sale a fost această arătare: „Am văzut, zicea el, venind la mine îngerii și mulțimea diavolilor și au început a mă cerceta pentru bogăția mea cea furată. Diavolii ziceau că «nu a lăudat pe Domnul pentru aceasta, ci a hulit și de aceea este al nostru și nouă ne va fi dat». Iar îngerii ziceau către mine: «0, ticălosule de om! De ai fi mulțumit lui Dumnezeu pentru averea ta cea răpită, ți s-ar fi socotit aceasta ca o milostenie, precum s-a socotit lui Iov. Căci de ar face cineva milostenie, mare este înaintea lui Dumnezeu, fiindcă al său bine îl face de bunăvoie. Dar averea jefuită aduce cu sine ispita diavolească, dacă omul nu poate răbda această pagubă, căci, vrând diavolul să arunce pe om în hulă, îi face lui aceasta; iar mulțumitorul, de ar fi jefuit, dacă pe toate ale lui Dumnezeu le socotește, pentru aceasta este întocmai cu milostenia». Acestea zicându-le îngerii către mine, eu am strigat: «Doamne iartă-mă! Greșit-am, Doamne! A Ta este avuția, nu plâng Pentru aceasta!» Si atunci îndată au dispărut diavolii, iar îngerii s-au bucurat și, socotindu-mi argintul cel furat în loc de milostenie, s-au dus”

Acestea auzindu-le, frații au preamărit pe Dumnezeu, Cel ce povățuiește la calea pocăinței pe cei ce greșesc și le arată lor o Putere ca aceasta. Iar fericitul Areta, fiind povățuit de Dumnezeu, atunci cu totul s-a schimbat spre bine, cu mintea și cu obiceiul, Incât toți se mirau si grăiau despre dânsul cu cuvintele Apostolului: Unde s-a înmultit păcatul, acolo a prisosit darul. Căci pe acela pe care mai înainte nimeni nu putea să-l întoarcă de la hulă, acesta acum niciodată nu se mai abătea la rău, lăudând, slăvind și mulțumind lui Dumnezeu în toate zilele, cu cuvintele lui Iov: Domnul a dat, Domnul a luat, precum a voit Domnul așa a făcut, fie numele Domnului binecuvântat. La fel se căia cu osârdie și de celelalte greșeli ale sale, dorind sărăcia cea nefățarnică, ascultarea nu numai înaintea ochilor, apoi curăția cea din afară și cea dinlăuntru, nevoindu-se în rugăciune neîncetată, în post nemăsurat și în alte multe bunătăți trupești și sufletești.

Toate acestea i le-au adus lui fapta bună a mulțumirii, mai mult decât argintul și aurul, îmbogățindu-se în Dumnezeu cu fapte bune, la care apoi, după osteneli îndelungate, s-a mutat la veșnica odihnă și a fost așezat cu cinste într-o peșteră, unde prin nestricăciunea cea făcătoare de minuni a moaștelor sale, mărturisește fericirea sa cea întocmai cu a milostivilor, cu care s-a miluit. Prin ale cărui sfinte rugăciuni, să dea Dumnezeu ca și noi, viețuind cu mulțumire, să fim fericiți împreună cu dânsul întru împărăția cerească și să dăm mulțumită lui Dumnezeu în Sfânta Treime, întru nesfârșiții veci. Amin.

Tot în această zi pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Bucuria celor necăjiți”

Acesta este numele uneia dintre icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, întru această zi se prăznuiește minunata vindecare a Eufimiei, sora Patriarhului Ioachim, care a avut loc la Moscova înaintea acestei sfinte icoane, la anul 1688.

Eufimia avea o rană cumplită la coastă pe care doctorii nu puteau nicicum să o vindece, de aceea ea s-a rugat cu lacrimi Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.

Apoi, ea a auzit un glas care i-a zis: „Eufimia, mergi la Biserica Schimbării la Față a Fiului meu; acolo vei afla icoana „Bucuria celor necăjiți”. Roagă preotul să se roage pentru tine înaintea acestei icoane și te vei vindeca. „

Eufimia a făcut întocmai și a căpătat îndată minunată vindecare.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Distribuie

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *