Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 25 noiembrie: Sfânta Mare Muceniță Ecaterina și Sfântul Mare Mucenic Mercurie.
În luna noiembrie, în ziua a douăzeci și cincea pomenim pe Sfânta Mare Muceniță Ecaterina
Această Sfântă a trăit pe vremea lui Maximian, cel ce domnea împreună cu Dioclețian. S-a născut în Alexandria, fiind fiica de neam împărătesc. Deșteaptă, frumoasă, crescută în belșug, Sfânta Ecaterina a dobândit cunoștințe rare și multă învățătură, ajungând, foarte de tânără, printre cei mai de seamă înțelepți ai vremii sale. A cunoscut, astfel, scrierile lui Virgiliu, Esculap și Hipocrate, ale lui Aristotel și Platon și ale altor înțelepți asemenea lor, a cunoscut tot meșteșugul marilor cuvântători, și grăia în multe limbi străine. Dar osebit de toate aceste învățături, Sfântă era și o luminată creștină, cunoscând Sfânta Scriptură și străduindu-se să viețuiască după poruncile Domnului Hristos, pe care Îl iubea ca o logodnică, socotindu-L Mirele sufletului său.
În zilele prigoanei pornite împotriva creștinilor de împăratul Dioclețian, sosind Maximian în Alexandria Egiptului, a fost prinsă și Sfânta Ecaterina pentru mărturisirea ei cea în Hristos. Deci, a fost pusă la bătăi grele și la sângeroase chinuri, din care a ieșit nevătămată. Asemenea între alte pedepse, Sfânta a fost silită de Maximian să se înfrunte cu o adunare de filosofi păgâni, ca să dovedească în fața poporului, deșertăciunea zeilor. Iar ea, rușinându-i pe toți, cu înțelepciune și cu bună grăire, i-a înduplecat pe cei o sută cincizeci de învățați să creadă în Hristos, încât, stăruind ei în mărturisirea credinței, au fost arși în foc. În cele din urmă, scăpând ea ca prin minune de învârtirea cea ucigătoare a roatei, a fost osândită să i se taie capul și așa a luat cununa mărturisirii. Trupul ei se află la mănăstirea Sfânta Ecaterina, pe muntele Sinai.
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Mare Mucenic Mercurie
Acesta a fost pe vremea împăraților Decius (250-253) și Valerian (253-260), trăgându-se cu neamul din părțile răsăritului. Era fiu al unui scit, ce se numea Gordian și făcea parte din ceata vitejilor, ce se numea a Martionilor. Odată, arătându-i-se înainte îngerul Domnului, acesta i-a insuflat în inimă atât îndrăzneală și vitejie, încât Mercurie a izbutit o mare faptă de biruință împotriva barbarilor. Pentru aceasta, a fost ridicat de împăratul Decius la vrednicia de general, și l-a făcut sfetnic apropiat al său.
Deci, după război, l-a poftit împăratul pe Mercurie să aducă împreună jertfă de mulțumire Artemidei. Dar, pentru mărturisirea lui Hristos în fața lui Decius, Sfântul a fost legat de patru stâlpi și i-au tăiat trupul cu cuțitele. După aceea, l-au întins deasupra unui foc, pe care l-a stins cu pâraiele sângelui său. L-au bătut apoi și l-au spânzurat cu capul în jos, legându-i o piatră grea de grumaji. L-au bătut iarăși cu bice de ștreang aramite. Și rămânând nevătămat, a fost dus la Cezareea Capadochiei, unde i s-a tăiat capul. Și așa a luat cununa muceniciei. Și avea Sfântul Mercurie, când a mărturisit pe Hristos, douăzeci și cinci de ani, fiind mare la trup, frumos la față, cu părul auriu, pe care îl împodobea o firească rumeneală ce strălucea pe fața sa.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.