Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 26 decembrie: Soborul Preacuratei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, și pomenirea Sfântului și Dreptului Iosif, logodnicul; Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana; Sfântul Sfințit Mucenic Eftimie Mărturisitorul, episcopul Sardelor; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Milostiva”; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Trei bucurii”; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Binecuvântat este pântecele…”; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Ostrobramsk – Vilnius” și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Betleemița.
În această lună, în ziua a douăzeci și șase, Soborul Preacuratei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu, și pomenirea Sfântului și Dreptului Iosif, logodnicul
Sfântul Iosif era de neam împărătesc din casa lui David și a lui Solomon, nepot al lui Matat și strănepot al lui Eleazar, fecior lui Iacov după fire, iar lui Ili după lege; pentru că Matat, moșul lui, născând pe Iosif, tatăl său, a murit. Pe femeia lui Matat, mama lui Iacov, a luat-o Melhie, din neamul lui Natan fiul lui David și a născut pe Ili; deci Ili a luat femeie și a murit fără fii. După dânsul, Iacov, care era frate al lui dintr-o maică, nu și dintr-un tată, a luat pe femeia lui, – de vreme ce legea poruncea așa: de va muri cineva neavând feciori, să ia fratele lui pe femeia lui, ca să continue sămânța fratelui său. Deci, după acea lege, Iacov a luat pe femeia fratelui său și a născut pe Sfântul Iosif logodnicul.
Astfel Iosif era, după cum s-a zis, fiu al amândorura, al lui Iacov după fire, iar al lui Ili după lege. Pentru care pricină Sfântul Evanghelist Luca, scriind neamul Domnului nostru Iisus Hristos, a pus pe Ili, tatăl lui Iosif, grăind despre Hristos așa: Care este, precum se pare, fiul lui Iosif, al lui Ili și al lui Matat. Pe Ili zice în loc de Iacov. Și este neunire la înțelegere despre acest Iosif, între apuseni și între cei din răsărit. Apusenii zic că a fost feciorelnic până la sfârșitul vieții sale, necunoscând nicidecum însoțire, iar răsăritenii zic că a avut o femeie și a avut fii. Nichifor, istoricul cel vechi, grec luând acestea de la Sfântul Ipolit, povestește că a luat femeie cu numele de Salomi. Însă să nu înțelegeți că este acea Salomi, care era în Betleem și care s-a numit moașă Domnului, ci alta. Aceea era rudenie cu Elisabeta și cu Născătoarea de Dumnezeu, iar aceasta era fata lui Agheu, fratele lui Zaharia, tatăl înainte-Mergătorului. Agheu și Zaharia au fost feciorii preotului Varahie.
Sfântul Iosif, cu această Salomi, fiica lui Agheu, viețuind întru însoțire cinstită, a născut patru fii: pe Iacob, pe Simon, pe Iuda și pe Iosie și două fete: pe Estir și pe Tamar, sau, precum zic alții, pe Marta. Sinaxarul din Duminica sfintelor mironosițe adaugă și a treia fată, cu numele Salomi, care a fost dată după Zevedei. Gheorghe Chedrin, pomenind două fete ale lui Iosif, pe una dintr-însele, cu numele de Maria, zice că ar fi fost dată după Cleopa, fratele lui Iosif, după întoarcerea acestuia din Egipt. Însă Maria aceasta se pare că este Marta sau Tamar. Dar oricare și oricâte ar fi fost fetele, aceasta este adevărat că Sfântul Iosif a fost însurat și a născut fii și fete.
După răposarea femeii sale, Salomi, Sfântul Iosif a văduvit, petrecându-și zilele sale întru curăție; căci se mărturisește de viața lui cea sfântă și fără de prihană în Sfânta Evanghelie, deși în scurte cuvinte, însă foarte lăudătoare: iar Iosif bărbat, drept fiind. Ce poate fi mai mare decât această mărturie? Atât a fost de drept, încât a covârșit cu sfințenia sa pe ceilalți drepți strămoși și patriarhi. Căci cine s-a aflat vrednic a fi logodnic și cu părerea soț al Preacuratei Fecioare Maria, Maica lui Dumnezeu? Cui i s-a dat o cinste ca aceasta, să fie numit tatăl lui Hristos? Cu adevărat pe acest bărbat l-a aflat Domnul după voia Sa, căruia cele ascunse și cele tăinuite ale înțelepciunii Sale i-a arătat, făcându-l slujitor Tainei mântuirii noastre. Cu adevărat era vrednic de cinste și de o slujbă ca aceasta, pentru desăvârșita sa viață plină de fapte bune.
Deci, fiind el bătrân de optzeci de ani, a fost logodită cu dânsul Preacurata Fecioara Maria și dată lui pentru păzirea fecioriei ei, iar nu spre însoțire trupească, căci îi slujea ei ca Maicii Domnului și ca Doamnei și Stăpânei Sale și a toată lumea, încredințându-se de la îngerul care i se arătase lui în somn. Asemenea slujea și lui Dumnezeu, Pruncului celui întâi născut dintr-însa, cu toată buna cucernicie și cu frică, fugind în Egipt și de acolo întorcându-se și petrecând în Nazaret. Apoi le câștiga hrană din osteneala mâinilor lui, căci era lucrător de lemn și sărac, deși era de neam împărătesc, pentru că Domnul a voit a se naște în sărăcie, luând numai trup de neam împărătesc, nu și slava împărătească, bogăție și stăpânire. Deci săracă a voit a fi Maica Sa, Preacurata Fecioară, sărac a voit a avea și pe cel cu părere de tată, dând chip de smerenie.
Viețuind Sfântul Iosif toți anii vieții sale, o sută zece ani, s-a sfârșit în pace și s-a dus la părinții săi, care erau în iad, ducându-le veste de bucurie și de încredințare, că a venit Mesia cel dorit, Cel ce are să elibereze și să mântuiască neamul omenesc, Hristos Domnul, Căruia I se cuvine slavă, în veci. Amin.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana
Sfântul și Preacuviosul Părintele nostru Nicodim era de neam sloven, născut și crescut în dreapta credință. După ce a primit sfântul și îngerescul chip al călugăriei și harul preoției, a pustnicit prin multe locuri, adunând la sine toată fapta cea bună prin iubire de osteneli și alte petreceri îmbunătățite.
Tot când a venit în părțile acestea ale Țării Românești a trăit în multe trude și osteneli sufletești și a petrecut cu neîncetate rugăciuni prin munții pământului acestuia. Sfântul Nicodim a zidit multe altare lui Dumnezeu, precum se istorisește până în ziua de azi. Mai întâi pe apa Motrului, apoi Mănăstirea de la Vodița, pe numele Sfântului Antonie cel Mare. Acolo a făcut chinovie de mulți părinți și frați întru Hristos și a viețuit în acea mănăstire multă vreme, sfântul.
După aceea, prin descoperire dumnezeiască, a mers la locul ce se numește Tismana. Cu voia lui Dumnezeu, a zidit acolo, cu ale sale trude și osteneli, altar dumnezeiesc și locaș de viață de obște. Mulțime mare de călugări s-a adunat acolo; iar Sfântul Nicodim viețuia cu acești frați întru Hristos; le era chip și pildă de fapte bune, și-i povățuia pe calea mântuirii. Și luând sfântul de la Dumnezeu harul facerii de minuni și putere asupra duhurilor celor necurate, multe și nenumărate minuni a făcut cât a trăit în viață. A alungat demoni și a tămăduit toată boala și toată neputința. Se spune că și în foc a intrat și a ieșit nevătămat; focul nu s-a atins nici de haine, nici de părul capului său.
A mai făcut și alte minuni și nespuse lucruri cu puterea lui Hristos. Și așa, ajungând cu sfințenie până la adânci bătrâneți, s-a mutat din viața aceasta vremelnică la viața cea cerească și nepieritoare. Întru această lună în douăzeci și șase de zile. Și au fost îngropate cinstitele și sfintele sale moaște în sfânta și dumnezeiasca sa mănăstire Tismana, unde se face slujba și prăznuirea sa în toți anii. Mormântul său stă întru pomenire până în ziua de azi, cu candela neadormită.
După ce Dumnezeu a preaslăvit moaștele sale cu mireasma dumnezeiască de bun miros, cu har izvorâtor de mir și cu facere de minuni, au fost scoase din mormânt și puse în raclă și așezate înăuntru cu cinste în sfânta biserică, așa ca și moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul în sfânta Mănăstire Bistrița.
După trecere de mulți ani, un domn al țării acesteia a vrut să ridice din Mănăstirea Tismana moaștele Sfântului Nicodim, să le ducă în București, ca să fie acolo stătătoare. Dar n-a fost voia sfântului să se înstrăineze moaștele sale din locașul său. Și cu minune s-a făcut de a părăsit domnul acela gândul său și lucrul cel neplăcut sfântului. Că îndată s-a arătat în vedenie unuia din călugări și i-a poruncit să spună starețului să-i ascundă moaștele și numai un deget să ia de la mâna lui și să-l oprească pentru evlavia credincioșilor. Sfântul Nicodim s-a arătat în același chip și starețului; i-a dat ca și fratelui aceeași poruncă. Încredințându-se dar starețul, a luat un deget de la mâna sfântului și mir de la moaștele sale.
Degetul și sfântul mir, pus într-un vas de cositor, împreună cu o cruce de plumb ce o purta sfântul la gât, se află în sfânta mănăstire până în ziua de azi, ca odoare duhovnicești cinstite și de mult preț. Din sfântul mir nimeni n-are voie să ia; se îngăduie să se sărute vasul și se umplu toți de nespusă mireasmă duhovnicească. Ascunzându-se dar în acest chip moaștele sfântului, de care se știa numai din stareț în stareț și unul din frații mănăstirii. Iar mai pe urma, din întâmplările vremilor celor cu multe robii, au rămas moaștele sfântului de tot tăinuite și neștiute de nimeni până în ziua de azi. Poate că așa a fost voia sfântului.
Cele mai sus numite sfinte și cinstite odoare sunt îndestulătoare pentru mângâierea părinților mănăstirii și a celorlalți locuitori creștini. Ele fac și acum multe și nenumărate minuni. Duhurile necurate din oameni se alungă cu chemarea numelui sfântului; vindecări de multe feluri de boli se dăruiesc celor ce năzuiesc și aleargă cu credință la ajutorul sfântului; pământul și țara aceasta se păzește cu rugăciunile și ajutorul Sfântului Nicodim de multe nevoi; iar sfânta și dumnezeiasca Mănăstire Tismana, care ține și are comoară de mult preț sfintele sale moaște, este păzită și apărată totdeauna, cu grabnica lui folosință, de multe bântuieli ale văzuților și nevăzuților vrăjmași.
În urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ziua de 28 octombrie 1955, în catedrala Mitropoliei Olteniei din Craiova s-a oficiat sfânta slujbă a Sfântului Nicodim, ca început al săvârșirii de atunci înainte, a slujbei Sfântului Nicodim în toate bisericile din Biserica Ortodoxă Română.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Sfințit Mucenic Eftimie Mărturisitorul, episcopul Sardelor
Sfântul Eftimie a trăit pe vremea împăraților Constantin și Irina. Mai întâi a strălucit ca o stea în viața călugărească, apoi a fost făcut arhiereu. La Sinodul al VII-lea de la Niceea a zdrobit cu putere pe eretici. Când Nichifor s-a urcat pe tronul împărătesc și a început să trăiască nelegiuit, sfântul l-a mustrat. Atunci împăratul l-a surghiunit în Apus împreună cu alți episcopi ortodocși. De atunci și până la pătimirea sa ca mărturisitor, timp de 29 de ani, fericitul nu și-a mai văzut mitropolia.
Când s-au schimbat împărații și a venit pe tron Leon cel cu nume de fiară, sfântul a fost chemat din surghiun. Împăratul l-a întrebat de se închină sfintelor icoane. Sfântul, fiind plin de râvnă, l-a dat anatemei pe împărat. Acesta, mâniindu-se, l-a surghiunit din nou în Ason. După ce Leon a fost ucis, noul împărat l-a chemat din Ason și i-a cerut să se lepede de sfintele icoane. Iar Sfântul Eftimie, râvnind pentru Hristos a zis cu glas mare: „Dacă cineva nu se închină Domnului nostru Iisus Hristos zugrăvit în icoană, anatema să fie!” Pentru aceasta sfântul a fost bătut, surghiunit și închis în temniță. Bătându-l cumplit cu vine de bou, a mai trăit puțin și și-a dat sufletul în mâinile Domnului.
Tot în această zi, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Milostiva”
Icoana Maicii Domnului „Milostiva” este prăznuită pe 12 noiembrie și 26 decembrie. Conform tradiției, această icoană a fost pictată de Sfântul Evanghelist Luca. Ea a primit numele de „Kykkiotisa” de la Muntele Kykkos, ce se află în Cipru. Icoana a fost așezată în Mănăstirea Imperială (denumită astfel deoarece a fost construită prin donațiile împăratului bizantin Alexie I Comnenul, în semn de mulțumire pentru vindecarea fiicei sale).
Înainte de a fi adusă și așezată în insula Cipru, icoana Maicii Domnului „Milostiva” a fost purtată în procesiune prin întreaga regiune. La început, icoana a fost păstrată de cea mai veche comunitate creștină din Egipt, iar în anul 980 a fost adusă la Constantinopol, unde a rămas în vremea împăratului Alexie I Comnenul (sfârșitul secolului XI – începutul secolului al XII-lea).
În acea perioadă, un cuvios pe nume Isaia a fost înștiințat prin descoperire dumnezeiască de locul unde trebuia să ajungă icoana. Așadar, prin eforturile sale, icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost transferată în insula Cipru și așezată în biserica construită special pentru ea.
Imediat ce icoana Maicii Domnului „Milostiva” a sosit pe insulă, au avut loc mai multe minuni. Încă din cele mai vechi timpuri și până în prezent, cei ce suferă de orice fel de neputințe și vin de se roagă cu credință înaintea icoanei Maicii Domnului „Milostiva”, primesc vindecare pe măsura credinței lor.
Nu doar creștinii ortodocși cred că icoana Maicii Domnului „Milostiva” este făcătoare de minuni, ci și cei de alte credințe vin și se roagă înaintea sfintei icoane pentru izbăvire din nevoi. Imperiul Otoman a scutit mănăstirea de plata taxelor, de dragul icoanei. Datorită multitudinilor de cereri împlinite, icoana a fost numită „Milostiva” sau „Cea Îndurătoare”.
Icoana Maicii Domnului „Milostiva” (Kykkiotisa) are o caracteristică remarcabilă: este acoperită de un văl din colțul din stânga sus până în dreapta jos, astfel încât nimeni să nu poată vedea fața Maicii Domnului și a Pruncului Hristos.
Această icoană este de tip „Hodighitria” (Îndrumătoarea) și se aseamănă cu Icoana „Axion estin” (Vrednică ești) a Maicii Domnului. O copie a acestei icoane este cinstită în Mănăstirea Nikolsk (mănăstire de maici) din orașul Mukachevo.
Tot în această zi, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Trei bucurii”
Chiar și în timpurile noastre icoana nu încetează să săvârșească minuni. Ea este mijlocitoare pentru cei ce sunt departe de familiile lor, pentru cei ce și-au pierdut drepturile asupra proprietăților lor și mult ajutătoare și protectoare a familiilor aflate în nevoi. Icoana Macii Domnului „Trei Bucurii” este prăznuită pe 26 decembrie.
În secolul al XIX-lea, un pictor evlavios a adus cu el din Italia o copie a icoanei „Sfânta Familie” și a lăsat-o la Moscova la ruda sa, preotul bisericii Sfânta Treime de pe strada Pokrovka. La puțin timp el s-a întors în străinătate unde a și murit. Primind vești despre ruda sa decedată, preotul a donat icoana Bisericii sale și a așezat-o deasupra intrării în biserică.
După 40 de ani, o nobilă rusoaică a avut mai multe necazuri unul după celalalt, într-o perioadă de timp relativ scurtă: soțul ei a fost defăimat și exilat, averea i-a fost confiscată, iar unicul ei fiu a fost luat prizonier de război. Cu durere, femeia s-a rugat Maicii Domnului, ca să mijlocească înaintea lui Dumnezeu pentru cei ce se aflau în suferințe.
Odată, ea a auzit în vis o voce, care a îndemnat-o să găsească icoana „Sfintei Familii” și să se roage înaintea ei. După lungi căutări în mai multe biserici din Moscova, femeia a găsit icoana la intrarea bisericii Sfânta Treime din Pokrovka. Rugându-se înaintea ei, femeia a primit îndată trei vești de bucurie: soțul ei a fost reabilitat, fiul ei a fost eliberat și averea i-a fost returnată. Din acest motiv, icoana a fost numită „Trei Bucurii”.
Chiar și în timpurile noastre, icoana nu încetează să săvârșească minuni. Ea este mijlocitoare pentru cei ce sunt departe de familiile lor, pentru cei ce și-au pierdut drepturile asupra proprietăților lor și mult ajutătoare și protectoare a familiilor aflate în nevoi.
Icoana Maicii Domnului „Trei Bucurii” este o icoană rară, în care Maica Domnului și Pruncul Iisus sunt însoțiți de Dreptul Iosif și de Sfântul Ioan Teologul. În reprezentările ruse mai târzii ale icoanei au fost adăugați pe margine și alți sfinți. Raritatea constă în faptul că, de regulă, Dreptul Iosif nu apare în icoane alături de Maica Domnului, fiindcă nu a fost soțul, ci ocrotitorul Pururea Fecioarei Maria.
Tot în această zi, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Binecuvântat este pântecele…”
Icoana Maicii Domnului „Binecuvântat este pântecele” este o icoană făcătoare de minuni ce a fost așezată pe 26 decembrie 1392, în Catedrala Buna Vestire din Kremlin, Moscova. Numele acestei icoane derivă din Evanghelia după Luca: „Binecuvântat este pântecele care te-a purtat și fericiți sunt sânii la care ai supt.” (Luca 11, 27). Icoana Maicii Domnului „Binecuvântat este pântecele” este prăznuită pe 26 decembrie.
Această icoană mai este denumită icoana Bargradkaya, Barlovskaya sau Barbarskaya. Icoana Maicii Domnului „Binecuvântat este pântecele” este o icoană făcătoare de minuni ce a fost așezată pe 26 decembrie 1392, în Catedrala Buna Vestire din Kremlin, Moscova. Numele acestei icoane derivă din Evanghelia după Luca: „Binecuvântat este pântecele care te-a purtat și fericiți sunt sânii la care ai supt.” (Luca 11, 27).
Potrivit unui raport scris de mână ce datează din 1714-1716, icoana a fost mutată în 1392 din orașul Bari (Italia) unde era așezată pe mormântul Sfântului Nicolae, făcătorul de minuni.
În anul 1680, icoana este menționată în Perepisnaya kniga (Carte de inventar) de la Catedrala Buna Vestire din Kremlin sub numele de Icoana Maicii Domnului „Barlovskaya”, o formă scrisă greșit a cuvântului Bargradskaya, care este un derivat al orașului Bari. Inventarele ulterioare, din secolele XIX – XX, consemnează faptul că Icoana Maicii Domnului „Binecuvântat este pântecele” are mai multe variante diferite, făcătoare de minuni deopotrivă.
În secolul al XIV-lea, icoana a fost îmbrăcată într-un metal prețios (îmbrăcăminte ce a fost mutată și păstrată pe o copie a icoanei din secolul al XVI-lea). Icoana Maicii Domnului „Binecuvântat este pântecele” a sălășluit în Catedrala Buna Vestire din Kremlin până în anul 1924, după care a dispărut fără urmă.
Icoana Maicii Domnului „Binecuvântat este pântecele” este o variantă a icoanei Maicii Domnului „Care Alăptează” – Galactotrofusa (prăznuită pe 12 ianuarie și 2 iulie). În icoana „Binecuvântat este pântecele”, Maica Domnului nu este încoronată de îngeri, așa cum se întâmplă în icoana Galactotrofusa, și se apleacă spre dreapta (opus icoanei grecești). Această icoană are uneori inscripționată pe ea citatul Binecuvântat este pântecele care te-a purtat și fericiți sunt sânii la care ai supt.
Icoana Maicii Domnului „Binecuvântat este pântecele” are trei copii făcătoare de minuni, zugrăvite la sfârșitul secolului al XVI-lea – începutul secolului al XVII-lea.
Tot în această zi, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Ostrobramsk – Vilnius”
Icoana originală nu a avut podoabe de aur și argint. Abia din 1670 s-a început decorarea ei, ca semn al cinstirii sale. Ferecătura este decorată cu cel puțin zece tipuri diferite de flori. Ele simbolizează puritatea Maicii Domnului și pururea fecioria ei („grădina închisă” din Cântarea Cântărilor). În afară de ferecătură, icoana este împodobită cu bijuterii primite de la credincioși, în semn de recunoștință pentru minunile săvârșite. Icoana Maicii Domnului „Ostrobramsk – Vilnius” este prăznuită pe 26 decembrie și 15 februarie.
În anul 1363, Marele Duce Algirdas Gediminovici (fiul lui Gediminas) din Lituania a ocupat orașul Chersonesus (Korsun). Printre obiectele luate ca pradă de război era și icoana Maicii Domnului, pe care Cneazul a oferit-o soției sale Iuliana, care a așezat-o în Mănăstirea Sfintei Treimi (nou construită).
În secolul al XV-lea, în jurul orașului Vilna (Vilnius) a fost construit un zid de piatră, iar deasupra porții principale de intrare (Poarta Ostrý) a fost ridicată o capelă unde au așezat icoana Maicii Domnului din Korsun. Cu timpul, numele de Icoana Maicii Domnului din Korsun a fost uitat, iar sfânta icoană a început să fie numită Icoana Maicii Domnului „Ostrobramskaya” (de la numele Ostrý și Brama care înseamnă poartă în limba poloneză).
În secolul al XVII-lea, icoana a fost preluată de uniați, iar după aceea de către călugării din Ordinul Carmelit. În 1773, Papa Clement al XVI-lea a desemnat-o drept protectoare a pontificatului său. După aceea, tipul acestei icoane a fost încorporat în iconografia Maicii Domnului din Biserica Romano-Catolică.
Icoana are dimensiunile de 200 x 162 cm și este pictată pe opt scânduri de stejar. Nu este exclusă nici varianta ca icoana să fi stat cândva pe catapeteasmă, ca parte a compoziției Bunei Vestiri. Ea o reprezintă pe Maica Domnului singură, cu mâinile încrucișate pe piept. Este încoronată și are un cerc de stele în jurul capului. Un alt aspect neobișnuit este voalul foarte mare al Fecioarei, care îi acoperă îmbrăcămintea. Forma de semilună, din partea de jos a icoanei, este unică și reprezintă un dar din partea unui credincios care a primit ajutor în urma rugăciunilor săvârșite înaintea sfintei icoane. Coroana dublă este un alt semn distinctiv al icoanei din Vilnius.
Icoana originală nu a avut podoabe de aur și argint. Abia din 1670 s-a început decorarea ei, ca semn al cinstirii sale. Ferecătura este decorată cu cel puțin zece tipuri diferite de flori. Ele simbolizează puritatea Maicii Domnului și pururea fecioria ei („grădina închisă” din Cântarea Cântărilor). În afară de ferecătură, icoana este împodobită cu bijuterii primite de la credincioși, în semn de recunoștință pentru minunile săvârșite.
Tot în această zi, Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Betleemița
Un odor de mare preț al Bisericii Nașterii Domnului din Betleem este icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului Betleemita, ce este așezată într-un frumos proschinitar, în dreapta scării care duce în Peștera Nașterii Domnului nostru Iisus Hristos.
Icoana este unică în lume atât pentru că Maica Domnului este reprezentată zâmbind, cât și pentru faptul că Pruncul său binecuvântează cu mâna credincioșii. Chipul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu în această icoană debordează de nesfârșită afecțiune și liniște, iar zâmbetul ușor de pe fața ei veselește sufletele pelerinilor. Nu există date precise despre originea icoanei. După tradiție, icoana a fost zugrăvită de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.
Icoana este îmbrăcată într-o ferecătură din aur și argint deosebit de frumoasă, împodobită cu pietre prețioase dăruite de țarina Ecaterina rușilor în urma unei minuni pe care a făcut-o Născătoarea de Dumnezeu cu ea. Când a vizitat Țara Sfântă, țarina a dăruit veșmintele ei ca să fie „îmbrăcată” Stăpâna lumii întregi. A oferit chiar și bijuteriile personale, ca să fie așezate în icoană și a hotărât ca pe viitor țarinele să nu mai poarte rubine, încât acest lucru să rămână un privilegiu exclusiv al Maicii Domnului.
De-a lungul timpului, Icoana Maicii Domnului din Betleem a fost dusă în procesiuni atât în Țara Sfântă, dar și Grecia și Rusia. Icoana Maicii Domnului Betleemita este prăznuită pe 26 decembrie/8 ianuarie, odată cu Soborul Maicii Domnului.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.