Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 26 noiembrie: Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul; Sfântul Cuvios Nicon și Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul.
În luna noiembrie, în ziua a douăzeci și șasea pomenim pe Sfântul Cuvios Alipie Stâlpnicul
Acesta a trăit în zilele împăratului Eraclie (610-641), trăgându-se din cetatea Adrianopole a Paflagoniei. Din frageda tinerețe a fost plin de râvnă pentru poruncile Evangheliei și pentru fapte bune, crescând după învățăturile Bisericii, în deplină înfrânare și necunoscând altă bucurie decât cugetarea neîncetată a Domnului. Crescând în vârstă și sporind în înțelepciune, s-a făcut iubit de Dumnezeu și de oameni și a fost sfințit diacon al Bisericii, slujind lui Dumnezeu cu credință și evlavie.
După o vreme, a simțit chemarea să viețuiască în liniște și singurătate, ca să se îndulcească din neîncetată cugetare către Domnul, căutând un loc în care i-ar fi fost lesne a petrece astfel. Și, găsind acel loc, nu departe de Adrianopole, s-a suit pe un stâlp, dorind ca toate să le aibă, din râvnă pentru Domnul: iarna și zăduful, ploaia și zăpada, grindină și gerul fără de nici un acoperiș, simțind întru sine o puternică dorință să se asemene cu Sfântul Simeon Stâlpnicul. Și s-a făcut astfel, singur și de bună voia sa, mucenic nu numai un an, ci cincizeci și trei de ani, pătimind pe stâlp ca și cum ar fi fost răstignit pe cruce. Și venea mulțime de norod să asculte de la dânsul sfaturi de folos și să se tămăduiască de boli; că, încă din timpul vieții sale, se făcuse atât de plăcut lui Dumnezeu, încât tot trupul lui era luminat, ca de o lumină cerească și multe minuni făcea.
La urmă, căpătând o rană la un picior și neputându-se sprijini pe el, stă numai pe o parte, sprijinit de stâlp, și așa a zăcut treisprezece ani că Iov, până și-a dat cinstitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar toată vremea vieții lui a fost o sută de ani.
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Cuvios Nicon
Acesta se trăgea din țara Armeniei, fiind fiu al unui oarecare om mare. Deci auzind dumnezeiescul glas ce zice: „Tot cel ce va lăsa pe tatăl și său pe mama sa” și celelalte, și-a lăsat tot și s-a dus la o mănăstire unde a arătat tot felul de nevoințe și a întrecut pe toți monahii cei mai dinainte de dânsul, cu desăvârșita aspră petrecere. Iar tatăl său aflând că se află la mănăstire, cercetă toate locașurile călugărilor. Iar sfântul ieșind din acea mănăstire, a colindat tot Răsăritul propovăduind tuturor și zicând: „Pocăiți-vă”. Deci s-a dus și în insula Creta la toate cetățile și orașele din ea; apoi s-a dus la cetatea Lacedemoniei în care a făcut multe minuni și a zidit o biserică în numele lui Hristos, Mântuitorul nostru. Unde aflându-se până în sfârșit, s-a mutat către Hristos cel dorit, luând cununa nevoinței.
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Cuvios Stelian Paflagonul
Acesta a fost sfințit din pântecele maicii sale și s-a făcut locaș Duhului Sfânt. Pentru aceasta împărțindu-și bogăția la săraci și făcându-se monah, a covârșit pe toți monahii cei de atunci prin nevoința obositoare și viețuire aspră. Apoi s-a dus în pustie, și a intrat într-o peșteră în care primea hrana de la un dumnezeiesc înger. Și s-a făcut doctor de felurite nevindecate patimi. Căci când urma boala aducătoare de moarte și mureau pruncii, și părinții rămâneau fără de copii, atunci câte maici chemau cu credință numele acelui sfânt Stelian și zugrăveau sfânta lui icoană, iarăși nășteau alți prunci. Însă și prunci bolnavi izbăvea de boală. Deci așa viețuind pururea pomenitul și vindecări și minuni multe săvârșind, s-a mutat către Domnul.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.