Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 27 iulie: Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon și Sfântul Sfințit Cuvios Clement, arhiepiscopul Orhidei. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna iulie, în ziua douăzeci și șapte, pomenim pe Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon
Acesta a trăit pe vremea împărăției lui Maximian Galeriu, de neam din cetatea Nicomidiei, din tată închinător la idoli, care, mai pe urmă, s-a făcut creștin, prin învățăturile fiului său, și din mamă, Evula, care credea în Hristos, iar, de la naștere, se numea Pandoleon, nume, care tălmăcit, însemnează: „Cel în toate puternic, ca un leu.” N-a avut parte multă vreme de povățuirea creștină a mamei sale, deoarece, curând, ea s-a mutat la cele veșnice. Sub îndrumarea tatălui său, copilul a uitat repede învățătura creștină a mamei sale și a ajuns, ca și tatăl său, închinător la idoli.
La vârsta cuvenită, Pandoleon a fost trimis de tatăl său la școlile vremii, unde a învățat multă filosofie, iar, mai apoi, s-a făcut ucenic la un doctor, cu mare slavă, din cetate, Eufrosin cu numele, de la care a deprins cu temeinicie, meșteșugul tămăduirii bolilor. În vremea aceasta, Pandoleon a cunoscut și pe bătrânul preot Ermolae, care a început a-i lumina mintea, învățându-l credința în Hristos, iar meșteșugul duhovnicesc al tămăduirii în Domnul l-a învățat, rugându-se împreună cu dânsul. Deci, au înviat astfel un copil mușcat de viperă, care zăcea mort în drum. Drept aceea, Pandoleon a fost botezat de către bătrânul Ermolae, luând numele de Pantelimon, adică: „cel cu totul milostiv”, primind, totodată, și, darul facerii de minuni, ca doctor fără de plată. Venind, deci, la el un orb, pe când și tatăl său era de față, fericitul Pantelimon, cu puterea lui Hristos, l-a făcut pe orb să vadă, aducând astfel și pe tatăl său la dreapta credință. Iar mucenicia Sfântului Pantelimon de aici a venit, căci, întrebat fiind, cel ce fusese orb, la judecată, cine a fost pricina tămăduirii lui, acesta a răspuns: „Pantelimon, doctorul, m-a tămăduit, iar numele lui Hristos, în care a spus că și el crede.” Deci, îndată, împăratul a poruncit de i-a tăiat orbului capul. Între timp, a fost adus și Pantelimon la împărat și, fiind întrebat, a răspuns, fără să se clatine din credința lui Hristos, nici la făgăduințe, nici la înfricoșări. Drept aceea, a fost bătut cumplit și ars cu făclii. Și îl îmbărbătă pe el Domnul Hristos, arătându-Se lui sub chipul bătrânului Ermolae, încât i se părea, că împreună cu el, a intrat în clocotul plumbului topit, în care fusese aruncat Sfântul. De asemenea, și din mare, după ce l-au aruncat, a ieșit cu totul sănătos. A fost dat și la fiare și a rămas nevătămat de ele. A fost, în sfârșit, legat de o roată cu colți de fier, aruncată, de la un loc înalt, în jos, la vale, ca să-l sfâșie, dar roata s-a sfărâmat în bucăți, iar Sfântul a rămas nevătămat.
Deci, împăratul rămânând uimit, de toate aceste minuni, pe care le făcea Dumnezeu, pentru Sfântul Său, a zis către el: „Cine te-a învățat să faci atâtea farmece?” Sfântul a răspuns: „Nu sunt farmece, ci dreapta credință creștinească, pe care am învățat-o de la Sfântul Ermolae, preotul”. Și, prinzând pe bătrânul Ermolae și pe cei doi ucenici ai lui, Ermip și Ermocrat, i-a chinuit cu multe răni și, nevrând ei să se lepede de Hristos, i-a osândit la tăiere cu sabia. De asemenea, văzând împăratul că și fericitul Pantelimon nu se pleacă, cu nici un chip, la păgânătatea lor, l-a osândit, și pe el, la moarte, tăindu-i-se capul cu sabia.
Deci, după ce Sfântul s-a rugat, și-a întins grumazul, de bună voie, și i-au tăiat capul. Și a venit un glas de sus, întărind schimbarea numelui său în Pantelimon, ca o chemare vădită a Sfântului milostiv, ca să miluiască pe toți cei ce aleargă la el cu credință, în nevoile lor.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Sfințit Cuvios Clement, arhiepiscopul Orhidei
Acest Sfânt Clement a fost ucenicul marilor Sfinți Chiril și Metodie, luminătorii slavilor. După moartea Sfântului Metodie, Sfântul Clement acesta, la presiunile germanicilor, a călătorit spre sud de Moravia. Sfântul Clement, împreună cu însoțitorii lui: Gorzad, Nahum, Sava și Anghelarius (împreună fiind cunoscuți toți sub numele de „cei Cinci”), au trecut la sud de râul Dunărea, unde au fost oaspeții cneazului Boris Mihail. După aceasta ei au sosit în ținutul Ohridei. Ei mai întâi au întemeiat o mânăstire la Belita, care este întâiul scaun episcopal al Sfântului Clement. După aceea, el s-a strămutat în cetatea Ohrida și de aici a coordonat și a dezvoltat o minunată activitate misionară în toate ținuturile slavilor din sud.
La Ohrida Sfântul Clement a întemeiat o mânăstire cu hramul Sfântului Pantelimon. El a avut mulți ucenici, care au copiat cărțile sfinte bisericești în limba slavonă, pentru popoarele slave. Mai ales Sfântul Nahum a contribuit la această sfântă lucrare. Sfântul Clement al Ohridei a fost făcător de minuni încă din timpul vieții, iar sfintele lui moaște au rămas făcătoare de minuni până în ziua de azi. După o viață de nevoințe plină de roadă în credincioasa slujbă lui Dumnezeu, Sfântul Clement a adormit cu pace la Ohrida, în anul 916. Sfintele lui moaște făcătoare de minuni odihnesc într-o biserică ce fusese mai înainte închinată Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și care a primit ca al doilea hram praznicul Sfântului Clement de Ohrida.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.