Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 27 martie: Sfânta Muceniță Matroana din Tesalonic; Sfinții Mucenici Filit și Lidia, soția sa, cu cei patru fii ai lor; Sfântul Cuvios Ioan din Egipt, pustnicul și înainte-văzătorul și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Dulcea Sărutare – Glykofilousa de la Mănăstirea Filotheu. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna martie, în ziua douăzeci și șapte, pomenim pe Sfânta Muceniță Matroana din Tesalonic
Sfânta Matroana a fost slujnică la o evreică, anume Pavtila, femeia voievodului Tesalonicului. Din tinerețe, fiind învățată în credința creștinească, stăpîna ei o silea la reaua credință iudaică. Și, fiindcă ea nu se supunea, o chinuia foarte rău, bătînd-o adeseori. Însă Matroana pe toate le răbda cu osîrdie pentru Hristos și la biserică se ducea într-ascuns. Într-una din zile, înștiințîndu-se Pavtila că Matroana a fost la biserica creștinească, i-a zis: „Pentru ce n-ai mers la sinagoga noastră, ci te-ai dus la biserica creștinească?” Răspuns-a fericita Matroana cu îndrăzneală: „De vreme ce Dumnezeu este în biserica creștinească, iar de la sinagoga iudaică s-a depărtat, nu mă duc la sinagogă, ci la biserică”.
Atunci Pavtila, și mai mult mîniindu-se, a bătut-o fără cruțare și într-o cămară întunecoasă a închis-o legată. Iar a doua zi a fost găsită sfînta dezlegată din legături cu dumnezeiasca putere, preamărind pe Hristos. Dar stăpîna ei iarăși a bătut-o cu vine crude, pînă la sînge și, mai tare legînd-o, a închis-o iarăși în cămara aceea și ușa a pecetluit-o, ca să nu intre cineva să-i facă vreo ușurare. Și a petrecut sfînta în acea închisoare fără hrană și băutură patru zile, întărind-o Dumnezeu. După aceasta Pavtila, dezlegînd pecetea aceea și deschizînd ușa, a găsit-o iarăși dezlegată din legături și stînd la rugăciune. Deci, fierbînd de mînie, a bătut-o cu bețe groase și, abia suflînd, a închis-o în aceeași închisoare unde s-a și sfîrșit sfînta, dîndu-și sufletul lui Dumnezeu. Trupul ei l-a aruncat acea rea femeie de pe zid, pentru că erau înalte casele acelea. Creștinii, luînd mult chinuitul trup al Sfintei Mucenițe Matroana, l-au îngropat cu cinste.
Mai pe urmă Alexandru, episcopul Tesalonicului, a zidit o biserică în numele sfintei, iar cinstitele ei moaște le-a pus într-însa. Iar pe Pavtila, după vrednicie, degrabă a ajuns-o judecata lui Dumnezeu, pentru că de pe înălțimea zidului, de unde a aruncat jos trupul Sfintei Matroana, ea singură, alunecînd, a căzut și, murind rău, și-a lepădat ticălosul ei suflet.
Tot în această zi, pomenim pe Sfinții Mucenici Filit și Lidia, soția sa, cu cei patru fii ai lor
Sfântul Filet și ceilalți creștini care au fost împreună cu el au trăit pe vremea împăratului Adrian. Ei se închinau în fiecare zi lui Dumnezeu. Fericitul Filet fiind prins, a fost adus înaintea împăratului. Iar împăratul neputând să se împotrivească înțelepciunii mucenicului, l-a dat pe mâna unuia dintre slujitorii apropiați ai lui, care legându-l de un stâlp l-au bătut cu săbiile. După aceasta a dat poruncă să fie aruncat în închisoare. În timp ce era dus la închisoare s-a alăturat lui și soția lui Lidia și primii trei fii ai lui, dintre care Cronid îndeplinea slujba de comentarisiu. În noaptea care a urmat, în timp ce ei cântau în închisoare, un înger li s-a arătat lor și i-a îmbărbătat spre pătimirea până la sfârșit. Dimineața, mucenicii fiind aduși înaintea împăratului, îndată au fost aruncați în niște vase mari în care fierbea în clocot untdelemn amestecat cu rășină. Dar îndată vasele s-au răcit cu totul. Atunci, cel de-al patrulea fiu al lui Filet, care avea demnitatea de duce și care se găsea până atunci în preajma împăratului, văzând minunea aceasta, a intrat și el într-unul din vasele cu untdelemn încins, zicând: „Doamne, Dumnezeu creștinilor, ajută-mi!” Împăratul văzând acestea, a plecat de la Roma și s-a dus la Iliric, plin de amenințare și de mânie. Și plecând, a dat poruncă să se ardă timp de șapte zile vasele cele cu untdelemn și cu rășină, după care să fie vârâți din nou în ele. Dar porunca împăratului aducându-se la îndeplinire, sfinții au rămas nevătămați. Întorcându-se din călătoria lui și aflând de toate acestea împăratul s-a simțit rușinat, iar sfinții după trecere de câtva vreme, pe care au petrecut-o în rugăciune, s-au săvârșit din viață.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Ioan din Egipt, pustnicul și înainte-văzătorul
Sfântul Ioan Înaintevăzătorul din Egipt s-a născut la începutul sec. al IV-lea. El trăia în oraşul Licopolis (Egiptul Mijlociu) şi era tâmplar. La vârsta de 25 de ani s-a dus la o mănăstire unde a fost tuns călugăr.
Timp de cinci ani Sfântul Ioan a trăit în mai multe mănăstiri, dar vrând să se izoleze de lume s-a dus la Tebaida, în muntele Bolcha, unde a stat mulţi ani în pustnicie, fără să-ţi părăsească locul. El vorbea cu cei care-l căutau printr-o ferestruică pe unde primea şi hrana.
După treizeci de ani de izolare, Sf. Ioan a primit de la Dumnezeu darul înaintevederii. El i-a prezis împăratului Teodosie cel Mare (379-395) victoria asupra inamicilor săi Maximus şi Eugenius, precum şi o victorie militară împotriva lui Gauls. Obişnuia să le spună şi oamenilor care-i cereau sfatul despre ce avea să li se întâmple, ajutându-i să ia decizii bune pentru ei. Sfântul le dădea ulei sfinţit bolnavilor, îi ungea cu el şi aceştia se vindecau de diverse boli.
Sfântul Ioan a proorocit că istoricul Palladius, care i-a scris Viaţa, va deveni episcop, lucru care s-a şi întâmplat, Palladius devenind Episcop al Bitiniei, în Asia Mică.
Sfântul Ioan punea mare bază pe smerenie, sfătuind pe toţi să aibă smerenie: „Urmaţi viaţa virtuoasă a sfinţilor părinţi după puterea voastră şi dacă reuşiţi ceva, nu vă mândriţi cu ce aţi obţinut pentru că mulţi au ajuns la virtutea perfectă dar umplându-se de mândrie au căzut de la înălţime în prăpastie”.
„Cercetaţi-vă cu atenţie să vedeţi dacă aveţi conştiinţa curată, să nu vă pierdeţi puritatea minţii. Nu lăsaţi gândurile să vă năpădească în timpul rugăciunii. Vrei din vanitate să fii lăudat pentru sfinţenia ta sau vrei să fii sfânt doar prin înfăţişare? Bagă de seamă ca gândurile lumeşti să nu-ţi ocupe mintea în timpul rugăciunii, pentru că nu e nimic mai neplăcut lui Dumnezeu decât să te rogi Lui cu buzele în timp ce gândurile sunt departe de El. Asta se întâmplă mai ales celor cu viaţă căldicică, care nu renunţă de tot la lume şi aşteaptă recunoştinţa din partea oamenilor. Un om a cărui minte este a lumii şi a lucrurilor sale pieritoare, nu-L poate privi pe Dumnezeu cu ochii sufletului. Este normal ca cel care-L caută pe Dumnezeu să-şi ridice mintea de la lucrurile lumeşti şi să-şi îndrepte mintea către Dumnezeu. Cel care a ajuns câtuşi de puţin la cunoştinţa dumnezeirii (pentru că nimeni n-o poate dobândi în totalitatea ei), va putea descoperi şi cunoaşte multe lucruri pe care numai tainele cunoaşterii lui Dumnezeu i le poate dezvălui. El va vedea lucruri care urmează să se întâmple şi va avea revelaţii divine, asemeni sfinţilor. El va face minuni şi va obţine tot ce va cere de la Dumnezeu.”
„Iubeşte tăcerea, fiule, trăieşte mereu în contemplare divină şi roagă-te ca Domnul să-ţi dea o minte luminată, lipsită de gânduri păcătoase. Demn de laudă este sfântul care trăieşte în lume, îşi foloseşte virtuţile, este bun cu străinii, face pomană sau ajută pe alţii la munca lor şi trăieşte fără mânie. Un astfel de om este lăudabil pentru că are o viaţă curată împlinind poruncile Domnului fără să-şi neglijeze îndatoririle lumeşti.”
„Cel ce lasă altora grijile trecătoare ale lumii este mai bun şi mai demn de laudă pentru că s-a lepădat de sine, şi-a luat crucea şi L-a urmat pe Hristos. Acesta este în permanenţă în contact cu lucrurile divine, fugind de cele pământeşti, fără să se lase cuprins de nici un fel de griji. Un astfel de om prin fapta bună şi prin rugăciunea închinată lui Dumnezeu devine un om liber, neîngrădit, care stă drept în faţa lui Dumnezeu, cu mintea numai la cele sfinte. Un astfel de om este în continuă convorbire cu Dumnezeu.”
Sfântul Ioan a ajutat sufleteşte mulţi oameni prin aceste învăţături mântuitoare de suflet, prin predicile sale folositoare şi prin viaţa personală pe care a dus-o în sfinţenie.
Sfântul Ioan al Egiptului a ajuns la vârsta respectabilă de nouăzeci de ani şi s-a dus la Domnul în anul 395.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului Dulcea Sărutare – Glykofilousa de la Mănăstirea Filotheu
O, Dulcea Sărutare a sufletelor noastre, cu roua rugăciunilor Tale curățește inimile noastre și le fă izvorâtoare de gânduri dumnezeiești. Cu razele minunilor Tale împodobit-ai mănăstirea în care ești cinstită, tuturor închinătorilor dăruindu-le din belșug untdelemnul darurilor Tale. Auzi-ne și pe noi, cei ce de la marginile lumii cu bătăile rugăciunii căutăm să aflăm deschiderea ușii milostivirii Tale.
Ca și cu o dulce sărutare cu darul Tău veselești sufletele întristate și ridici povara mâhnirilor noastre. Deci, și acum, Te rugăm să cauți cu milostivire spre robii Tăi și să potolești valurile păcatelor. Povățuiește-ne pe noi pe cărarea ascultării de Fiul Tău și cu înfrânarea îngrădește mișcările sufletului și trupului nostru.
Deschide-ne nouă ușa îndurărilor dumnezeiești, căci din pricina păcatelor noastre am depărtat de la noi pe făcătorii de bine. Rugăciunea paraclisierului Ioanichie ai ascultat-o cu blândețe și întăritu-l-ai pe dânsul întru nădejde, ca Una Ce purtai neîncetat grijă de mănăstirea Ta și de mântuirea sufletului său. Deci, ca O Milostivă Maică a creștinilor, ia în mâinile Tale și viața noastră și ne povățuiește pe calea mântuirii.
Stinge focul ispitelor și nimicește cursele celui rău, care caută să ne tragă pe noi în adâncul deznădăjduirii.
Ceea Ce ai primit în brațele Tale pe Cel Necuprins de gând, încinge și sufletele noastre cu legătura iubirii de oameni și ne arată vrednici lucrători de fapte bune.
Deschide hambarele darurilor Tale și ne hrănește pe noi din destul, ca să-Ți aducem pâinea laudelor dumnezeiești din cuptorul inimii.
Pe noi, cei împovărați cu multe răutăți, ne cheamă la limanul pocăinței și cu ploaia rugăciunii Tale stinge focul gheenei cel gătit pentru păcatele noastre. Fii nouă Sprijinitoare în necazuri, căci la Tine alergăm ca la un liman binecuvântat, cerând iertare greșelilor noastre și mare milă.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește. Amin.