Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 27 noiembrie: Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul; Sfântul Cuvios Natanail; Sfântul Cuvios Pinufrie; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Serafim Ponetaevski”; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Korchemnaya”; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Țarskoe Selo”; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Abalatsk”; Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Semnului” (a rădăcinii din Kursk) (1898).
În luna noiembrie, în ziua a douăzeci și șaptea pomenim pe Sfântul Mare Mucenic Iacob Persul
Acest Sfânt Mucenic a fost un mare dregător la curtea regelui perșilor, pe vremea creștineștilor împărați Honorius și Arcadius (395-408). Creștin de la strămoși, de neam cinstit și luminat, el își luase femeie creștină și viețuia în bogăție și în cinste, fiind foarte iubit de regele său, împăratul perșilor. Toate acestea erau și o mare primejdie pentru sufletul său și a avut prilejul să vadă singur cât de ușor poate cădea în păcat cel ce se lipește prea mult de comorile pământești. Că, înșelându-se cu toate aceste binefaceri și cinstiri, când regele a deschis război contra creștinilor, Iacob a căzut de la credința în Hristos și a adus jertfe idolilor, închinându-se lor împreună cu regele.
Aflând de această cădere, mama și soția lui Iacob s-au îndepărtat de dânsul, arătându-i, prin scrisori, greul păcat ce săvârșise: că a ales mai mult dragostea împăratului, decât dragostea lui Hristos și pentru o slavă trecătoare a ales osânda rușinii veșnice. Pentru aceste cuvinte, umilindu-se cu sufletul, Sfântul s-a depărtat de legea cea deșartă a împăratului său și își plângea păcatul, că s-a despărțit de Hristos. Deci, venind înaintea împăratului, a mărturisit credința lui în Hristos.
Și împăratul mâniindu-se pe el, a poruncit să i se taie fiecare încheietură a trupului, una câte una. Deci, i s-au tăiat toate încheieturile trupului său, ale mâinilor și ale picioarelor, până i-a mai rămas numai capul și trunchiul, iar, la urmă, i-au tăiat și capul. Și așa a luat de trei ori fericitul cununa cea nestricăcioasă a nevoinței pentru Hristos.
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Cuvios Natanail
Acest Sfânt Nathanael a fost un pustnic din deșertul nitric. El s-a rugat lui Dumnezeu ziua și noaptea și s-a luminat de sus, prin rugăciunile și cugetările cele dumnezeiești.
El nu a ieșit din chilia sa timp de treizeci și opt de ani, nici de prag apropiindu-se.
El s-a săvârșit către Domnul în a doua jumătate a veacului al șaselea.
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Cuvios Pinufrie
El a fost contemporanul Sfântului Ioan Cassian (vezi prăznuirea lui în 29 februarie) și mare nevoitor al pustiei egiptene.
El a trăit în veacul al patrulea, nevoindu-se aspru în mai multe locuri, căci pururea fugea de slava oamenilor.
El a avut mulțime de ucenici, care au luptat să imite în viețile lor înalta pildă de viețuire sfântă a învățătorului lor.
Tot în această zi pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Serafim Ponetaevski”
Icoana Maicii Domnului „Serafim Ponetaevski” a fost zugrăvită în anul 1879 de către maicile de la Mănăstirea Sfântului Serafim de Sarov (Serafim Ponetaevski) aflată nu departe de Arzamas, în apropierea localității Ponetaevsk.
Mănăstirea a fost numită după Sfântul Serafim de Sarov de către întemeietoarea așezământului, o călugăriță de la Mănăstirea Diveevo.
La șase ani după ce a fost pictată, în 1885, icoana a devenit comoara sfântă a mănăstirii după ce s-a arătat făcătoare de minuni. Atunci când maicile se rugau în timpul slujbelor, au observat cum chipul Maicii Domnului devenea luminos și plin de viață ca și cum Preasfânta se afla acolo în biserică, prezentă, vie. Călugărițele au constatat această minune cu bucurie.
Îndată ce vestea s-a răspândit, la icoana Maicii Domnului din Serafim Ponetaevski au început să vină să se închine numeroși credincioși, mulți dintre ei primind vindecare de orbire și paralizie. Sunt consemnate șaptezeci de astfel de vindecări minunate.
Această icoană este o copie a icoanei Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod.
Tot în această zi pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Korchemnaya”
Această icoană a Maicii Domnului mai este numită și „Taverna” după o văduvă din Ryzan, care suferea de slăbiciune pentru vin. Aceasta a mers și a amanetat icoana Maicii Domnului „a Semnului” ce se afla în casa ei, primind la schimb vin.
Deținătorul tavernei, fiind om cu frică de Dumnezeu a luat icoana primită gaj și a așezat-o pe un raft.
A doua zi de dimineață, după ce s-a trezit din beție, văduva s-a îngrozit de ceea ce făcuse, a mers și a împrumutat niște bani după care a răscumpărat icoana. Cu toate acestea, a doua zi, icoana dispăruse din casa văduvei. Spre uimirea lui, deținătorul tavernei a găsit icoana Maicii Domnului pe raftul unde o așezase prima dată.
Văzând minunea, văduva s-a pocăit și s-a oprit din băut, spre surprinderea tuturor. Icoana Maicii Domnului a rămas în tavernă și a primit numele neobișnuit.
Maica Domnului i-a ajutat mereu pe cei ce se rugau înaintea icoanei „Korchemnaya”.
În anul 1850, atunci când taverna a fost închisă, icoana Maicii Domnului „Korchemnaya” a fost dăruită Bisericii Sfântul Simeon Stâlpnicul. Acolo a rămas până în perioada sovietică, când biserica a fost închisă. Ulterior icoana Maicii Domnului „a Semnului” (Korchemnaya) s-a aflat în grija unei familii evlavioase din Ryzan.
Astăzi, icoana Maicii Domnului „Korchemnaya” se află în Mănăstirea Sfântul Ioan Teologul din Episcopia Ryzanului. De asemenea, există o copie a acestei icoane, numită Icoana Maicii Domnului „Nicolae-Yamsky” ce se află în biserica metocului Nicolae-Yamsky.
Tot în această zi pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Țarskoe Selo”
Icoana Maicii Domnului „Țarskoe Selo” este o veche icoană făcătoare de minuni, ce a fost dăruită Țarului Alexei Mihailovici de către unul din Patriarhii Răsăritului (se presupune că este vorba despre Sfântul Atanasie al Constantinopolului, prăznuit pe 28 octombrie/10 noiembrie).
Țarul Petru I a transferat icoana împreună cu alte obiecte sfinte de la Moscova, în noua sa capitală (Țarskoe Selo).
În anul 1747, în Țarskoe Selo a fost construită Catedrala în cinstea icoanei Maicii Domnului „a Semnului”.
Înaintea icoanei s-au săvârșit rugăciuni mai ales în momente de cumpănă și catastrofă națională, precum ciuma din 1771 sau holera din 1731. Prin mijlocirea Maicii Domnului, Țarskoe Selo nu a fost atins de teribilele epidemii ce cuprinseseră Rusia. Rugăciunile rostite înaintea icoanei Maicii Domnului „Țarskoe Selo” au oferit izbăvire și de incendii și naufragii.
În icoană, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este însoțită de doi heruvimi.
În copiile mai recente au fost adăugați, pe lângă heruvimi, Sfântul Apostol Petru, Sfântul Alexie omul lui Dumnezeu și pe părinții Sfântului Ioan Botezătorul: drepții Zaharia și Elisabeta.
Icoana Maicii Domnului „Țarskoe Selo” este prăznuită împreună cu celelalte icoane ale Maicii Domnului „a Semnului” din sinaxarele rusești.
Tot în această zi pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „Abalatsk”
Icoana Maicii Domnului „Abalatsk” a fost pictată de către Arhidiaconul Matei de la Catedrala din Tobolsk, ca împlinire a promisiunii unui țăran ce era paralitic, pe nume Eftimie.
Eftimie a promis că va reface biserica Mănăstirii Abalatsk. Această biserică a fost construită în 1637, după ce Maica Domnului, însoțită de Sfântul Nicolae și de Sfânta Maria Egipteanca s-a arătat unei văduve evlavioase pe nume Maria.
Îndată ce icoana Maicii Domnului „Abalatsk” a fost pictată, Eftimie s-a vindecat de paralizie. Icoana a fost mutată în biserica mănăstirii unde au avut loc multe alte vindecări.
Icoana Maicii Domnului „Abalatsk” se aseamănă cu Icoana Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod, cu diferența că în Icoana „Abalatsk” sunt zugrăviți Sfântul Nicolae și Sfânta Maria Egipteanca, conform viziunii văduvei Maria.
Icoana Maicii Domnului „Abalatsk”, alături de alte copii făcătoare de minuni ale sale este cinstită pe tot cuprinsul Siberiei.
Tot în această zi pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod
Icoana Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod este prăznuită pe 27 noiembrie și pe 28 martie. În icoana Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu este reprezentată cu mâinile înălțate în rugăciune, având Pruncul Iisus în dreptul pântecelui ei, înconjurat de o mandorlă luminoasă și binecuvântând.
Această reprezentare iconografică a Maicii Domnului este considerată una dintre primele imagini iconografice ale Fecioarei Maria. O astfel de icoană se păstrează în Bazilica „Sfânta Agnesa” din Roma (secolul IV). De asemenea, există o icoană veche a Maicii Domnului „Nikopea” din secolul al VI-lea, unde Fecioara Maria este reprezentată șezând pe tron și ținând în mână un scut pe care se află chipul lui Iisus Hristos Emanuel.
În România, această reprezentare iconografică a Maicii Domnului este numită „Oranta”, iar în Grecia este cunoscută sub numele de „Platitera”. În Rusia, această icoană este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „a Semnului”, primind acest nume prin secolele XI-XII, când Maica Domnului a făcut un semn minunat pentru cetățenii orașului Novgorod în anul 1170.
În acel an, forțele aliate ale cnejilor ruși, în frunte cu un fiu al Cneazului Andrei Bogoliubski de Suzdal au mărșăluit spre Novgorod. Locuitorii din Novgorod, fiind fără apărare, și-au pus ultima speranță în Dumnzezeu, ca Acesta să-i izbăvească, rugându-se zi și noapte ca Domnul să-Și îndrepte Fața către ei. După trei zile de rugăciuni, Arhiepiscopul Ilie de Novgorod a auzit un glas minunat care i-a poruncit să scoată icoana Maicii Domnului din Biserica Schimbării la Față a Domnului (ce se afla pe strada Ilina), și să fie purtată în procesiune pe zidurile orașului.
În timp ce icoana era purtată în procesiune pe ziduri, asediatorii au tras o salvă de săgeți spre cortegiu, iar una dintre săgeți a străpuns fața Maicii Domnului. Din ochii Fecioarei au început să izvorască lacrimi și atunci icoana s-a întors singură cu spatele la cei ce o loviseră.
După acest semn divin, în atacatori a intrat o panică de nedescris. Atunci au început să se atace între ei, iar locuitorii Novgorodului, luând binecuvântare de la Dumnezeu, au profitat de agitația creată și au ieșit afară din cetate, gonindu-i pe asediatori.
În amintirea minunatei mijlociri a Împărătesei Cerului, Arhiepiscopul Ilie a stabilit o zi de sărbătoare în cinstea icoanei Maicii Domnului „a Semnului” din Novgorod, sărbătoare pe care Biserica Ortodoxă Rusă o prăznuiește și în zilele noastre. Ieromonahul athonit Pahomie Logofătul, fiind prezent în Rusia la prăznuirea icoanei, a alcătuit două canoane pentu această icoană.
Timp de 186 de ani după aceea, icoana făcătoare de minuni a rămas în Biserica Schimbării la Față a Mântuitorului, de pe strada Ilina. În anul 1356, a fost așezată în biserica construită în cinstea icoanei Maicii Domnului „a Semnului”, care mai apoi a devenit Catedrala Mănăstirii Semnului.
În toată Rusia sunt cunoscute numeroase copii ale icoanei Maicii Domnului „a Semnului”. Câteva dintre ele sunt prăznuite pe 27 noiembrie (în aceeași zi cu icoana originală), dar au și zile separate de cinstire: Icoana Maicii Domnului „a Rădăcinii din Kursk”, Icoana Maicii Domnului „Abalatsk”, Icoana Maicii Domnului „Țarskoe Selo”, Icoana Maicii Domnului „Korchemnaya”, Icoana Maicii Domnului „Serafim Ponetaevski” și altele.
Tot în această zi pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului „a Semnului” (a rădăcinii din Kursk) (1898)
Icoana Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk) este prăznuită pe 8 martie, 8 septembrie și 27 noiembrie.
Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului „a Semnului” (a Rădăcinii din Kursk) a fost descoperită pe 8 septembrie 1295 în pădure, nu departe de orașul Kursk (Rusia). Un vânător a găsit-o cu fața în jos la rădăcinile unui stejar bătrân. De îndată ce a ridicat icoana, un izvor cu apă limpede a țâșnit din pământ din locul în care a fost ridicată. Și în prezent acest izvor se află în acel loc.
Vânătorul a construit un paraclis mic de lemn, în cinstea icoanei descoperite. Din acel moment, oamenii au venit pentru a cinsti Icoana Maicii Domnului „a Semnului”, numită și „a Rădăcinii din Kursk” (pentru că a fost găsită la rădăcinile unui stejar). Aici au avut loc multe minuni datorită icoanei:
În 1383, preotul Bogoliub care trăia aproape și slujea în paraclis a fost capturat de către tătarii care invadaseră Rusia. Tătarii au incendiat paraclisul și au rupt icoana în două bucăți și le-a aruncat pe lângă. Când preotul Bogoliub s-a întors din captivitate, a postit și s-a rugat îndelung ca să descopere icoana, și în final a găsit cele două bucăți. A încercat să le pună împreună, iar ele s-au alăturat fără a lăsa o cusătură.
În 1613, oamenii din orașul Kursk au întemeiat o mănăstire a Semnului închinată Icoanei Maicii Domnului, ca un semn de mulțumire pentru Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, deoarece i-a scăpat de invadatorii polonezi. Icoana a fost așezată acolo.
În 1676, această icoană a călătorit până la râul Don, pentru a binecuvânta trupele cazacilor din Don. În 1684, țarii Ivan și Petru Alexeevici au trimis o copie a icoanei cu porunca, ca aceasta să însoțească trupele ortodoxe în luptă. În 1687, Sfânta Icoană a fost trimisă la „Armata Mare”. Icoana făcătoare de minuni a ajutat luptătorii să elibereze pământurile lor de mai multe ori.
Mai multe copii ale icoanei au fost pictate mai târziu pentru a fi date armatelor în campania din Crimeea și multor generali ruși printre care și cneazul Kutuzov. Sfântul Serafim de Sarov a fost vindecat în prezența acestei icoane.
După revoluția bolșevică, pe 12 aprilie 1918, Sfânta Icoană a fost furată din Catedrala Mănăstirii Semnului Maicii Domnului, și dezbrăcată de îmbrăcămintea și ornamentele de aur, dar, pe 2 mai, s-a constatat că icoana s-a întors la locul său.
În 1919, în timpul evacuării orașului Kursk, Epicopul Teofan de Kursk împreună cu doisprezece călugări din Mănăstirea Semnului au traversat cu icoana granița Rusiei, trecând prin Constantinopol și ajungând în Serbia. În 1920, la cererea generalului Wrangel, icoana a vizitat din nou Rusia, în Crimeea, și a rămas acolo până la evacuarea finală a armatei ruse, în primele zile ale lui noiembrie, 1920.
Sfânta Icoană a revenit în Serbia unde a rămas până în 1944, atunci când, împreună cu Sinodul Episcopilor, aceasta a plecat în străinătate, la München (Bavaria), și cu Mitropolitul Anastasie. În 1951, Mitropolitul Anastasie s-a mutat de la München în America.
În 1957, Icoana Maicii Domnului din Kursk a fost așezată în Catedrala Icoanei Maicii Domnului a Semnului din New York, rezidența Primului Ierarh al Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granițelor, unde este păstrată în prezent. Sfânta Icoană călătorește regulat în toate episcopiile din America.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.