Sfinții zilei din calendarul ortodox. Sinaxar 28 iunie: Aducerea Moaștelor Sfinților Mucenici doctori fără de arginți Chir și Ioan; Sfântul Mucenic Papias; Sfântul Cuvios Pavel doctorul; Sfântul Cuvios Senufie, purtătorul de steag și Cinstirea Icoanei Maicii Domnului cu trei mâini „Tricherousa”. Despre viețile lor pe scurt puteți citi în continuare…
În luna iunie, în ziua douăzeci și opt, pomenim Aducerea Moaștelor Sfinților Mucenici doctori fără de arginți Chir și Ioan
Acești Mucenici ai lui Hristos au trăit pe vremea împărăției lui Dioclețian, chiar fiind din cetatea Alexandriei, iar Ioan, din cetatea Edesei. Și umblau împreună, pentru trebuințele meșteșugului lor, ca doctori fără de arginți, tămăduind toată boala și toată slăbiciunea și îndemnând, pe mulți, spre mărturisirea lui Hristos.
Deci, pentru credința lor, după ce au îndurat grele chinuri în zilele Împăratului Dioclețian, Sfinții Chir și Ioan au primit moartea, prin tăierea capetelor cu sabia. Atunci, niște creștini au luat trupurile lor și le-au îngropat, cu cinste, în loc tainic, unde au rămas multă vreme, încât, cu timpul, locul îngropării lor a fost uitat. O sută de ani mai târziu, pe vremea împărăției lui Arcadie, vrând Teofil, patriarhul Alexandriei, să ridice o biserică în orașul Canopus, s-au aflat cinstitele moaște ale celor doi Mucenici ai lui Hristos, Chir și Ioan. Și, cum, aproape de Canopus, era un sat, care se numea Manutin, cu o veche capiște idolească și o puternică lucrare de duhuri necurate, îngerul Domnului, s-a arătat Sfântului Chiril, nepotul și urmașul lui Teofil la scaunul Alexandriei, poruncindu-i că cinstitele moaște ale Sfinților Chir și Ioan să le ducă la locul numit Manutin, că, astfel, va fugi, de acolo, diavolească putere. Deci, Sfântul Chiril, făcând aceasta, a adus sfintele moaște, din Canopus, la Manutin, și, îndată, s-au izgonit, de acolo, necuratele duhuri. Și s-au făcut cinstitele moaște izvor de tămăduire, încât îndrăciții se izbăveau, bolnavii se lecuiau, orbii vedeau, ologii umblau, și se dădea oamenilor tot leacul și tămăduirea. Și, așa aflarea și mutarea minunată a acestor sfinte moaște a ajuns praznicul duhovnicesc al zilei de astăzi. Dumnezeului nostru slavă în veci! Amin.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Mucenic Papias
Acesta a trăit pe vremea lui Dioclețian și Maximian, cinstind și propovăduind pe Hristos, din început de la strămoșii lui. Dar fiind pârât, a fost prins, și stând înaintea stăpânitorului, a fost silit să aducă jertfă, iar el nesupunându-se, ci mai vârtos ocărând pe guvernatorul, l-a pornit spre mânie. Și îndată l-au luat patru inși, l-au pus jos și a fost bătut mult cu vine crude, după aceea îl băgară într-o căldare mare, ce era plină de untdelemn și cu seu, de fierbea pe foc și era minune și groază ceea ce se vedea: om îmbrăcat cu focul ca și cu o haină. Și a răbdat acel chin, din care pricina pe mulți i-a tras spre credință în Hristos. După aceea sfântul a fost supus la nenumărate și felurite cumplite chinuri. Apoi sfântul își primi sfârșitul prin sabie, întru slava și lauda adevăratului nostru Dumnezeu. Amin.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Pavel doctorul
Cuviosul Pavel era de neam din cetatea Corintului, născut din părinți creștini și crescut în bună credință. El din tinerețe iubind pe Dumnezeu, a intrat într-o mănăstire și s-a făcut monah. Deci, ostenindu-se mult în pustniceștile nevoințe, s-a făcut bărbat iscusit și diavolul desfrânării se lupta cu dânsul. Deci, într-o noapte, Cuviosul Pavel stând la rugăciune, s-a arătat diavolul înaintea lui și i-a zis: „De nu-ți vei face pofta trupească măcar o dată, apoi mă voi înarma cu tărie asupra ta”. Iar el, certându-l cu numele lui Iisus Hristos și cu semnul Sfintei Cruci, l-a gonit pe acela. După aceea diavolul a îndemnat asupra lui pe o femeie desfrânată, care născând un copil nu demult, l-a adus la cuviosul și i l-a pus pe genunchii săi, zicând: „Copilul acesta l-am zămislit și l-am născut cu tine!” Iar starețul a primit pruncul cu bucurie. Dar, venind ereticii, i-au legat mâinile înapoi; și, legându-i pruncul de grumaz, îl purtau prin cetate, batjocorindu-l.
Deci Pavel, stând în mijlocul poporului și făcând semn cu mâna, a zis: „Ascultați, fraților, să întrebăm pe prunc, ca să ne spună cine este tatăl lui”. Iar pruncul avea puține zile de la naștere. Și a zis Pavel către prunc: „Spune-ne nouă: cine este tatăl tău? ” Iar pruncul, rupându-și scutecele, a arătat cu mâna spre un fierar și a zis: „Acesta este tatăl meu, iar nu monahul Pavel” . Iar poporul, auzind aceasta, s-a închinat starețului, cerându-i iertare. Si i-a dat Dumnezeu de atunci daruri de tămăduiri, căci punea mâinile pe cei neputincioși și-i făcea sănătoși.
Și viețuind cuviosul 70 de ani și mai mult, s-a dus către Domnul, Căruia bine I-a plăcut și, numărându-se în ceata sfinților, slăvește împreună cu dânșii pe Unul Dumnezeu în Treime, Căruia și de la noi să-I fie slavă în veci. Amin.
Tot în această zi, pomenim pe Sfântul Cuvios Senufie, purtătorul de steag
Cuviosul Senufie a fost un mare nevoitor și făcător de minuni din pustia Egiptului, trăind în vremea împăratului Teodosie (379-395). Odată, când împăratul trebuia să pornească la război, l-a chemat pe vestitul nevoitor pentru a primi binecuvântare de la el și a-i cere rugăciunile. Senufie i-a răspuns că nu poate veni la Constantinopol, dar i-a trimis rasa sa și toiagul. Atunci când a plecat la război, împăratul s-a îmbrăcat cu rasa sfântului pe sub armura sa, i-a luat în mână toiagul în loc de steag și, cu ajutorul rugăciunilor omului lui Dumnezeu, a dobândit o biruință strălucită. De aceea Cuviosul Senufie a fost supranumit ”purtătorul de steag”.
Tot în această zi, pomenim Cinstirea Icoanei Maicii Domnului cu trei mâini „Tricherousa”
Această icoană a Maicii Domnului este cunoscută sub numele de Icoana Maicii Domnului „cu trei mâini”, Icoana Maicii Domnului „a Sfântului Ioan Damaschin” sau Icoana Maicii Domnului „Trihirussa”.
Conform tradiției, această icoană a Maicii Domnului era zestrea de mare preț a familiei Sfântului Ioan Damaschin (4 decembrie), păstrată cu mare cinste în casa din Damasc.
În secolul al IX-lea, în timpul iconoclaștilor, Sfântul Ioan, ținea cuvântări și scria apologii pentru apărarea icoanelor.
Din acest motiv, împăratul iconoclast, Leon III Isaurul (717-740), a uneltit astfel încât Califul Damascului să creadă că Sfântul Ioan comitea acte de trădare împotriva lui. Aflând Califul, umplându-se de mânie, l-a înlăturat din funcție și a poruncit să i se taie mâna dreaptă consilierului său Ioan, iar mai apoi să fie spânzurată în piața din mijlocul cetății.
După ce a fost împlinit ordinul Califului, Sfântul Ioan a fost condus la casa sa. Îndrăznind, el a cerut de la tiran mâna cea tăiată și, a primit-o.
Spre seară, luând mâna tăiată a intrat în camera sa de rugăciune și, căzând înaintea sfintei icoane a Preacuratei Maicii lui Dumnezeu, care avea în mâinile sale Pruncul, a lipit dreapta cea tăiată la locul ei. Apoi a început a se ruga Maicii Domnului din adâncul inimii ca să-l vindece. După rugăciune îndelungă, sfântul a adormit și a avut un vis în care Preasfânta Născătoare de Dumnezeu s-a întors spre el, promițându-i vindecare rapidă.
După ce s-a trezit din somn, Sfântul Ioan a constatat că mâna lui era nevătămată. Drept mulțumire, a adăugat la icoana Maicii Domnului o mână din argint, în partea de jos, astfel încât dă impresia că Maica Domnului are o a treia mână.
Conform tradiției, după această minune Sfântul Ioan a scris un imn de mulțumire Maicii Domnului: „De tine se bucură, ceea ce ești plină de har…” ce se cântă în loc de „Cuvine-se cu adevărat” în Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
După aceasta, Ioan a împărțit săracilor toată averea sa, care era foarte mare și a liberat pe toți robii săi și, intrând în monahism la Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit a dăruit icoana făcătoare de minuni Lavrei.
Icoana a fost păstrată în Lavra Sfântului Sava până în secolul al XIII-lea când Sfântul Sava, primul Arhiepiscop al Serbiei (14 ianuarie) a venit în pelerinaj, iar părinții mănăstirii i-au dăruit-o ca binecuvântare. Acesta a luat icoana în Serbia.
În timpul unei invazii a turcilor în Serbia, unii creștini au dorit să protejeze icoana, încredințând-o Maicii Domnului ca să o păstreze în siguranță. Ei au așezat icoana pe un măgar și l-au lăsat liber. După o vreme, măgarul ce purta icoana Maicii Domnului a oprit în fața Mănăstirii Hilandar (Sfântul Munte Athos).
Bucurându-se, călugării au așezat icoana în katholikon – biserica principală a mănăstirii.
O minune săvârșită de icoana Maicii Domnului „cu trei mâini” a avut loc în momentul în care, rămas vacantă funcția de egumen, monahii au început să se certe pentru a ocupa postul. În acel moment, icoana Maicii Domnului „Trihirussa” s-a deplasat singură din locul în care se afla și, s-a așezat în scaunul egumenului din biserică. De atunci, la Mănăstirea Hilandar este ales doar un vicar, iar călugării merg la Sfânta Icoană să ia binecuvântare pentru fiecare ascultare.
O copie a icoanei de la Mănăstirea Hilandar din Muntele Athos se află la Mănăstirea Neamț. Această copie făcătoare de minuni a icoanei Maicii Domnului „cu trei mâini” a fost adusă în țară de Cuviosul Paisie de la Neamț.
Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.